Nu știu de ce, dar de la o vreme, noapte de noapte, visez atât de urât încât mă trezesc transpirat fleașcă… Nici când am fost gata-gata să plec de pe-acilea nu visam atât de urât… Azi noapte mă pomenii peste mine cu „Mâna Milogului“… Fleașcă mă făcui! E groaznic să pui capul pe pernă și, adormind cu gândul la ale tale, pe ușa viselor și a minții să te trezești cu „Mâna Milogului“, monumentul ăla construit de comuniști pe dealurile de la Mătăsari. Eeeei, ce vremuri, eeeei ce vise… Celebra realizare evocatoare căuta să scoată în relief mâna trudită a minerului, a muncitorului, oameni care au reușit, în urmă cu ceva ani, să facă minuni în județul ăsta. Azi ce mai evocă? Pe truditori în niciun caz, așa că ăia care au pus-o acolo ne-au dat, vrând – nevrând, un simbol pentru prezent. „Mâna Milogului“, monument reprezentativ într-un județ în care Brâncuși, Arghezi și atâția duși au căutat să poarte geniul zorilor de fir de iarbă până, hăt, departe de tot, la infinit.
M-au luat frisoanele și „Mâna Muncitorească“ de la Mătăsari mă urmărește în fiecare zi. Încep să văd un oraș, un județ unde milogii și mișeii mișună în voie, dar în loc să fie îmbrăcați în zdrențe și umili, sunt „echipați“ la patru ace, iar tupeul și neobrăzarea nu le lipsește. E mare lumea asta, dar mie îmi place să văd dacă e măturată bătătura mea, apoi îndrăznesc să ies la poartă, să mă uit drept la vale, pe linie.
Târgu-Jiul e prins tot de campania electorală. Nimeni nu mai muncește, mai toți lipesc afișe. Ce mai contează că Ion Călinoiu dă tonul aroganțelor și în timpul serviciului este prezent la conferințele de presă ale partidului? De ce? Pentru a cerși voturi, nu pentru altceva! Câți dintre angajații statului nu fac campanie în timpul orelor de program?

Pe vremuri simțeam o oarecare înțelegere pentru lipitorii mincinoșilor, însă azi simt o mare scârbă. Nu, nu mai permit nimănui să găsească scuze celor care sunt atât de prinși de activitatea lor, încât ar fi în stare să-l pună pe Dracu sau pe Ghiavolul lipit în vârful Coloanei Infinitului, ca să-l vadă toată lumea. Băieții și fetele ăstea sunt scuzați mizerabil și perfid, spunându-mi-se că doar așa, lipind afișe, își pot deschide o ușă în viață. Și cu ăilalți, ce ne facem? Cu ăia care au învățat carte și ei, au terminat o școală bună, dar nu au avut noroc să fie trecuți nici pe răbojul celor de împart afișe?
Ciurel spune că pe la CEO sunt prea mulți oameni, dar lucrătorii de acolo au văzut cum s-au tot făcut angajări, în ultimii ani. Pe cine credeți că a angajat marele manager? Pe sclavii partidului! Prin instituții publice se angajează neamuri într-o veselie, totul la vedere, totul în bătaie de joc… Ni se arată clar mârlănia, ni se demonstrează nemernicia, iar noi, în loc să ne revoltăm, regretăm că nu suntem ruda nu știu cui sau nu am fost atât de isteți încât să strigăm din toți rărunchii: „Vrem afișe! Dați-ne să le lipim!“
Gata, e de ajuns! Orașul, județul sunt pline de chipul lui Ponta, și mi se face silă. Să mă apuc să vorbesc despre Poliția Locală, care ar fi trebuit să îmbăgățească Primăria Târgu-Jiu cu amenzile aplicate celor ce au lipit moace debile în locuri legal amenajate pentru asta, ar fi o pierdere de timp… Mulți de pe acolo au o haină pe ei, au un serviciu tot datorită devotamentului pentru partid și conducătorii săi.
Oamenii ăștia nu sunt zdraveni la cap… Nu se gândesc oare că și cel mai bogat om din lume se satură de un meniu servit zi de zi, fie el oricât de scump, oricât de sofisticat? E posibil, însă, ca mințile cu idei din școlile KGB-iste să vrea să arate unei părți dintre noi că există doar un fel de mâncare… Așa cum a dat damblaua în copiii ăștia cu fast-food-ul, așa vor să ne damblagească și psd-iștii. A încercat și nea Nicu, și nu i-a mers… Într-un fel sau altul am simțit că mai există și alte feluri de mâncare, nu numai cele recomandate de fostul comandant suprem și coana Leana.
Cum spuneam, sunt unul din ăia care se uită întâi la el în bătătură, apoi pe linia satului, așa că mă uit și încerc să înțeleg foiala, zbaterea dramatică a psd-știlor gorjeni. Cred, în continuare, așa cum spuneam la mai multe emisiuni tv că Ponta va avea un avantaj electoral substanțial la Gorj. Ai mei, de la PSD, se umflă în pene și vorbesc despre un procent de peste 60%, obținut de venetic în județul lui Brâncuși. Pe asta nu o mai cred, însă… Și atunci, de unde atâta disperare, de unde atâta agitație care, uite, mi se transmite și în vise?
Rezultatul ecuației este simplu… PSD-iștii grei se tem de trecut și nu vor ca ghidușiile pe care le-au tot făcut să iasă la iveală. Tăvălugul arestărilor pare să strivească tot mai mulți neoameni cu miros de trandafiri și, neică, hai să fim drepți, la Gorj au dispărut garnituri întregi de tren pline cu motorină, ziua în amiaza mare, fabrici și întreprinderi… Sfintele fețe psd-iste de pe la noi, pomenite mai toată ziua prin unele ziare, la rubrica „Distrugeți un județ și sunteți smecheri“ dârdâie pentru că, efectiv, le este frică de Ponta și, gudurându-se pe lângă el, așteaptă mult liniștitoarea izbăvire, gândind la oprirea efectului de bulgăr de zăpadă, ce pare a cuprinde România. De făcut, au făcut multe, reușind să ne transforme în umili cretini ce ne încolonăm fără comandă. Le e teamă că, de, dacă arunci o privire pe lista celor ce au beneficiat de locuințe ANL sau terenuri de la primărie o să găsești mulți, prea mulți tovarăși de luptă ce au beneficiat de darurile partidului. Ăia de n-au lipit afișe și nu au închinat ode iubiților conducători muncesc pe unde numai ei știu, pentru a-și plăti o chirie, dar sclavii partidului au primit locuință de la primărie și, fără nicio jenă, în parcarea din fața blocului își etalează bolidul de zeci de mii de euro. Avea nevoie de locuință socială milogul, nu-i așa? Partidul a avut grijă să primească serviciu, mulți au intrat în combinații profitabile, în care „au ținut palma“ unor personalități ce tot făceau reclamă la detergenți pe ulițele Gorjului și, uite așa, mâna trudită a minerului a ajuns, cu adevărat, un simbol, reprezentând mâna milogilor penali înregimentați politic.
În categoria asta intră și mulți politicieni, care precum slugile se târăsc în fața stăpânului, sperând că prin schimbarea culorii carnetului de partid o să scape de problemele cu Justiția. De sindicate ce să mai vorbesc? Ne este mai greu ca oricând, dar suntem muți… Liniștea e un lacăt care s-a pus, singur oare, pe sufletele noastre? Nu ai cum să nu te întrebi de ce și cum, în vreme ce ăilalți de dreapta jegmăneau și ei țara, sindicatele băteau toba toată ziua, iar astăzi deabia auzi câte o voce pierdută în spațiu, asta într-o încercare de justificare penibilă a unui salariu baban primit lună de lună ca și sindicalist șef. Știu ăștia de stânga să dea mai bine cu vasilină la șurub, atunci când îl tot strâng, sau sămânța dosarelor și a șantajului încolțește în sufletele liderilor de sindicat? Mai mult, și liderii or face parte din structurile instruite, cândva, pe la răsărit? Or fi activi, încă, mai știi? Prea execută comenzi perfect coordonate pe partea stângă!
Doamne, ce coșmar! Ce le-o fi venit ălora să toarne tone de beton pentru a crea un monument la vreme aceea fără importanță, la vremea asta cu adânci semnificații? „Mâna Milogului“… măi, dar mare mai e! Parcă e atât de mare încât ajunge la cer și îi stă întinsă lui Dumnezeu în față. El ne-a mai dat câte ceva, dar văd că Ponta nu o bagă în seamă și nici măcar de milă nu mai dă o speranță județului ăsta. Milioane de euro cheltuite pe afișe electorale… Copiii nu au abecedare pe bănci… În spitale nu există cele mai ieftine medicamente… Cu patru lei trebuie să plătești gazele, curentul, bucătăresele și să-i mai dai și bolnavului trei mese pe zi în Spitalul cel Mare din Târgu-Jiu… Zeci de milioane se aruncă, însă, pe hârtii care să ne întipărească bine, în subconștient, chipul mitomanului. Ponta și trepădușii lui văd „Mâna Milogului“, văd cum trupurile, sufletele noastre s-au așezat precum niște cărămizi pentru a desăvârși și spiritual construcția celebrului „monument“. Mitomanul profită la maxim de acest lucru și, uite că, dintr-o dată, se promit tablete pentru elevi, pensii mai mari, alocații mai mari, câte în Lună și în stele… Simte că sufletele noastre sunt la pământ și cer milă. Ai lui au primit-o.
Da, cer milă, însă Ponta, tu și ciracii tăi trebuie să știți că eu și cei ca mine, cerem milă pentru voi de la Dumnezeu. Ne-ați pus în genunchi și ne-ați astupat gurile, iar când o să vine vremea să strigați după ajutor, să vreți să înălțați rugi către ceruri nu o să o puteți face! Și vouă vi se va închide gura curând, mai curând decât credeți! Ați făcut ce ați vrut cu țara asta, ne-ați înrobit, ați organizat revoluții și puciuri la comandă, dar, ghinion, un lucru nu o să-l puteți face niciodată…
NU, ORICÂT AȚI ÎNCERCA, ORICÂT V-AȚI STOARCE CREIERII CRIMINALI, NU O SĂ PUTEȚI INVENTA ALT DUMNEZEU CARE SĂ VĂ JUDECE! NU AVEȚI CUM!
E o vorbă veche a românului ce cu sufletul curat a cerut, mai tot timpul, ajutorul divinității… Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții! Ce ziceți de asta, oameni buni? O fi valabilă pentru Ponta și clica lui, că tot ne dau cu românismul peste nas în fiecare zi?
P.S.: Ne revedem după alegeri… Nu sunt agentul electoral al nimănui, nu am obligații politice… Aveți puterea să alegeți simbolurile acestui județ. Din păcate, pe mine mă bântuie „Mâna Milogului“ de la Mătăsari, și mă doare situația în care suntem.