Elveția – Germania 5-3, Elveția – România 0-1 și golul lui Gicu Grozav sunt trei motive pe care îi fac deja pe mulți să exulte, să vadă un viitor luminos al unei naționale care se vrea „grozavă” sub bagheta lui Victor Pițurcă.
Un singur succes pare să fi fost suficient pentru a se uita ultimii ani de umilințe naționale, de eșecuri în fața unor echipe mărunte, de speranțe risipite, de jucători reșapați, de antrenori fie cu fixuri, fie cu interese.
Poate că singurul lucru bun după meciul de la Lucerna nu e nici victoria și nici golul tânărului Grozav, un jucător la care calitățile se văd în mod evident, dar pe care ar trebui să le exploateze mai temeinic. Poate că victoria naționalei la acest meci este găsirea sau regăsirea unui stil de joc. Chiar dacă nu-mi place deloc, Pițurcă revine la națională aducând redutele pe teren după ce echipa sa reușește să înscrie. A făcut-o de nenumărate ori în precedentele sale mandate, a făcut-o și în Elveția și se pare că asta e soarta României, să stea la cutie, să muște pe contraatac și să se apere în stil Cârțu după ce marchează.

Fără a fi entuziasmat peste poate de jocul naționalei, cred că este într-o oarecare creștere, că a câștigat clar prin titularizarea lui Chiricheș, jucător pe care Europa îl așteaptă, dar și prin promovarea lui Grozav, fotbalist care poate ajunge departe dacă va înțelege de ce Standard Liege l-a lăsat să plece după ce l-a dorit foarte mult la o vârstă fragedă și l-a avut în curte. Aș vrea să mă entuziasmez după o victorie a naționalei și în fața Austriei, dar nu cred că o voi face, chiar dacă România se va impune în fața austriecilor. Sunt sigur însă că voi găsi cuvinte mult mai frumoase însă dacă elevii lui Pițurcă vor reuși în octombrie să bată Turcia în deplasare și Olanda aici, în România. Apropo, știe cineva unde va duce Piți naționala pentru a învinge din nou Olanda?