”Doamne-ferește!”. Prietenul din Canada s-a plesnit peste frunte de uimire când i-am arătat aberația rutieră din centrul Târgu-Jiului, cu semafor și sens giratoriu în aceeași intersecție!
”Nu există așa ceva, Laurențiu! Nu cred că e posibil, nu există nicăieri în lume, omule!”, mi-a spus el în continuare, parcă sceptic în legătură cu veridicitatea dezvăluirilor mele despre cum arată centru orașului lui Brâncuși.
Iată, așadar, dragi prieteni gorjeni, ce reacție produce o aberație edilitară în mintea unor oameni care nu locuiesc în urbea noastră prea batjocorită!
Scriam data trecută că nu poți în vecii vecilor să-l pui în valoare pe Brâncuși atâta vreme cât orașul arată ca un bazar abandonat sau ca un talcioc fără pretenții. Iar dacă pe lîngă asta îl mai lovești pe turist în moalele capului cu invențiii menite să sparie gândul, apăi atunci adio viitor!
Nu știu cine a fost cu ideea cu semafor și sens giratoriu în aceași intersecție, făcută parcă dinadins să bage orașul în Cartea Recordurilor a celor mai stupide construcții urbane. Remediați, fraților, rapid o astfel de prostie! Altfel, ca să mă autocitez, riști să transformi Târgu-Jiul din orașul Coloanei Infinitului în cel al Prostiei Infinitului.
Dar hai să spunem că vom trece și peste asta. Încă un hop pe drumul către devenirea noastră modernă sau, dimpotrivă, pe calea către ruina finală. Căci, atenție, oameni buni, nu-i glumă! Când cărbunele se va fi terminat, ce rămâne după? Din ce vor trăi copiii Gorjului de azi? Păi dacă nu din turism și din agricultură, atunci din ce, Dumnezeule?! Și cum să scoatem bani din turism câtă vreme ridicăm baricade peste baricade ale non-sensului? Caree programul județului pentru epoca post-CEO? Există? Aș!
De 25 de ani, mineritul e scuza pentru care nimeni nu face nimic de viitor. De 25 de ani, mineritul e vaca de muls pentru baronii locului, de toate felurile și de toate tipurile. De 25 de ani, oamenii simpli se mulțumesc cu puțin și votează pentru a fi furați de găștile politice. Marea majoritate dintr-o prost înțeleasă îngăduință, iar unii din interes sau din prostie.

Dar vine-o vreme când nu mai merge! Când căruța nu mai duce. Când nu mai ai de unde. Iar fuga peste granițe nu e soluție universală. E chin cu sau fără acte în regulă. Cei rămași acasă vor îngenunchea tot mai mult, dacă nu rupem pisica, acum ori niciodată! Nu sunt vorbe mari, nici chemare la răscoală, ci invitație la reflecție.
Cei care au puterea să înțeleagă TREBUIE să intre în jocul adevărului. Nu mai pot sta pe margine, dacă le pasă de copiii celor necăjiți, nu doar de ai lor. Nimeni nu va veni să ne salveze orașul și județul din mâinile celor care trăiesc doar pentru ei. Nu asta e menirea noastră umană pe lumea asta – să-ți pese doar de tine. Trebuie să-ți pese și de alții, altfel ce fel de om mai ești? Iisus ne-a spus-o de peste 2.000 de ani și noi încă ignorăm povața sa divină. Ne învârtim ca niște legume sociale în jurul banului personal, al vilei și al confortului individual, dar uităm să ne gândim la cetate și la cei în suferință. Adică, la viitor.
Gorjul poate fi salvat, dar nicidecum cu rotirea cadrelor. Învârteala asta politică fesenistă cu funcții moștenite de la guvernare la guvernare ne-a făcut praf. Care e soluția? Nu știu, dar ați căutat-o măcar? Cei cărora vă pasă v-ați întâlnit vreodată fără vreun interes ascuns să vedeți care e soluția? Cei care credeți că o veți duce bine stând pe margine sau fugind la țară, vă înșelați! Virusul baronimii care vă va transforma în sclavi nu are granițe de proprietate. Va veni și peste voi, nu peste multă vreme.
Dar încă nu-i totul pierdut. Mai există un tren. Poate ultimul. Care a și plecat din gara Gorjului, dar încă n-a prins viteză. Mai puteți și mai putem sări în el. Oare o vom face?