Una din obligaţiile pe care trebuie să  le  îndeplinească  o lucrare  ştiinţifică  este ca,  în  cadrul  ei,  autorul  să-şi  expliciteze  termenii  cu  care  operează. Deşi  acesta  e  doar  un  articol,  voi  încerca  să  definesc  ucebismul. Atât  cât  pot  şi  atât  cât  îl  cunosc.

Ucebismul  este  un  fenomen  postcomunist.  Prin  1992, Nicolae  Mischie  s-a  trezit  c-ar  vrea  şi o  Universitate  în judeţ. Până  la  un  punct, nimic  rău  în  asta.  Rea  a  fost  însă  modalitatea lor  de  gândire.   Ştiind  că  pentru  mulţi  dintre  ei  pălăria de  universitar  era  prea  mare, s-au  gândit  să-i  dea  numele sculptorului genial  de  la  Hobiţa.  Pentru  că,  şi-au  şoptit în barbă  diverşi politruci, în  felul  acesta  nimeni  nu va  avea  curajul  s-o închidă.  Mod  tipic  de  gândire   golănească! Adică  poleirea deşeurilor!  Nu  s-a  pus niciodată  sau  oricum  mult  prea  puţin  problema  aducerii de valori  umane. Judeţul  n-ar  fi dus  lipsă  şi  nu  duce  nici  azi.  Nu.  Majoritatea  celor veniţi au  venit  prin  trafic de  influenţă.  Majoritatea  sunt  nulităţi  bine  ştiute.  Acum  pozează  în  academicieni  şi  împart  laude…în  care  brânza  e  la  înălţime…onomastică !!!  Şi  politică,  să  nu  uit…  Aşa  s-a  ajuns  la situaţia  în care  pretinsa instituţie… în  limbaj  fotbalistic… a retrogradat.  E  pe  locul  3  din  coadă.  E  lanterna  roşie,  o  ruşine  a acestui  judeţ!  Se  găsesc  însă  şi  politicieni care s-o  pupe…Vasile  Popeangă  şi  Ion  Călinoiu  sunt doar doi  dintre  cavalerii ordinului  trist  de…gorun!

Dar  ce  tot  zic  eu?  Se  pare  că  ucebismul  abia  acum e  la  apogeu.  Sub conducerea  multilateral  dezvoltatului  Gorun  Adrian,  cercetător al  turismului  cultural  de  pe  Valea  Sohodolului,  specialist  nu doar  în  drept şi ştiinţe  politiceşti,  dar  şi  în  inginerie energetică,  ştiinţe  ale  educaţiei – chiar aşa! –  după  cum  spune  CV-ul  rectoral… mai  deştept  decât  Nicolae  Iorga şi  mai  talentat  decât  Balzac,  singurul  universitariu  român în  viaţă  care  a  reuşit,  asemenea  lui  Făt  Frumos  de pe  Olteţ,  să  scrie 12 cărţi  într-un  an.  Iar  comisia  europeană  care  i-a  evaluat  instituţia, era  să  scriu… plantaţia… de  goruni… tot  în  coadă  l-a  clasat!  Asta  da  orbire  şi nedreptate!
În 1990, era  profesor  suplinitor… ulterior doctor  cu  o teză  cu 19  erori ştiinţifice….  Şi – acum? Acum  Gorun Adrian  se  dă  de  ceasul  morţii  că  nu  mai  poate  candida  la  postul de  rector!  Ce  lege  rea!  Gorun,  extremă  urgenţă,  e  vremea  defrişărilor  şi  ministrul  Funeriu  se  pare  că  e  hotărât!