Bombă! Expertul Dorin Dănilă se dă de gol:“I-am spus lui Ovidiu Popescu: <<taie, domn’e, zero ăla, mare chestie, că a fost din calculator>>… Și-a rămas… <<Bine, bine>>, zice…”

Dorin Dănilă a fost angajat de Primăria Tg Jiu să evalueze costurile restaurării Porții Sărutului și Coloanei Infinite. A emis două devize estimative, aflate acum pe masa ministrului Culturii: 75.000 de euro pentru Poarta Sărutului și 1.000.000 de euro pentru remetalizarea Coloanei Infinite.
Principalul motiv pentru care nu se mișcă un pai, deși starea Porții Sărutului este foarte gravă, sunt costurile mari stabilite de Dorin Dănilă și absența banilor.
Într-o discuție purtată la 30 august 2012, Dorin Dănilă a declarat, în exclusivitate pentru GORJNEWS, că a greșit devizul pentru Coloana Infinită, în sensul că a pus un zero în plus, și în loc de 100.000 de euro a transmis Primăriei Tg Jiu că remetalizarea costă 1.000.000 de euro. Tot Dănilă ne-a declarat că i-a cerut în mod repetat lui Ovidiu Popescu, pe atunci directorul Centrului Brâncuși, să taie un zero, să îndrepte eroarea. Popescu, însă, a lăsat milionul de euro în picioare, în speranța că se prinde gluma, de fapt … aberația. Dovadă că, repet, acum devizul de un milion de euro e pe masa ministrului Culturii, trimis de Centrul Brâncuși, în speranța că se va găsi pe undeva milionul de euro și va fi alocat Coloanei Infinite… De fapt, unor băieți deștepți, ghidonați se pare de Ovidiu Popescu.
Într-o discuție purtată de scriitorul Horia Muntenuș cu actualul director al Centrului Brâncuși, Adina Andrițoiu, aceasta spune că nu-i poate pune la dispoziție documentele de interes public solicitate – printre altele, era vorba de cele două devize ale lui Dănilă – până nu se consultă cu Ovidiu Popescu!!! La momentul respectiv, Popescu nu mai avea nici în clin, nici în mânecă cu Centrul Brâncuși. Andrițoiu e pur și simplu proastă și încalcă legea sau are și ea promisă o felie din milionul de euro?
În mod cert, Dănilă nu e străin de aceste mașinațiuni. În mod normal, el ar fi trebuit să notifice Primăria Tg Jiu că a greșit acel deviz, că metalizarea costă 100.000 euro și nu 1.000.000 euro. E limpede că nu a făcut-o! Acum se dezvinovățește la modul pueril, susținând că i-a cerut lui Ovidiu Popescu să taie un zero…
Dacă Primăria Tg Jiu demarează licitație pentru a stabili cine face remetalizarea, se va preciza ca și cost orientativ suma de un milion de euro, așa cum a fost estimat de Dănilă. Mai mult ca sigur, firma câștigătoare e deja pregătită, în jobenul lui Ovidiu Popescu…

Nicio reacție benefică după publicarea documentului oficial ce demonstrează starea gravă a Porții Sărutului

Săptămâna trecută, GORJNEWS publica un document oficial care demonstrează starea foarte gravă în care se află Poarta Sărutului și necesitatea de a o restaura urgent, altfel însăși integritatea ei fizică fiind pusă în pericol.
Din păcate, reacțiile benefice sunt inexistente. Autoritățile își continuă agenda lor tâmpă, paralelă cu urgențele izvorâte din realitatea imediată. Cel mai recent blestem abătut asupra lui Brâncuși la Tg Jiu, Adina Andrițoiu, noul director fără examen și fără de nici unele de la Centrul Brâncuși, tocmai a cheltuit un miliard opt sute de milioane lei vechi pentru tabăra de sculptură. Până la urmă, a ieșit un fel de parastas, un nou moment chinuit, scremut, care nici gând să fi atins măcar paloarea unui eveniment cultural național. Voi detalia altădată, acum doar mă crucesc cum a fost în stare Andrițoiu să cheltuiască un miliard opt sute, și pe ce, din moment ce sculptorii au fost cazați într-un internat de liceu (!!!), nici gând să fi mâncat icre negre, iar premiile s-au ridicat la numai o mie de euro pentru fiecare dintre cei opt creatori. Apoi, cum poți cheltui pe altceva un miliard opt sute de milioane când ție îți plouă în Poarta Sărutului și spui că n-ai bani să schimbi o banală foaie de plumb pe acoperământ?
Revenind la reacții, ne așteptam să nu se întâmple nimic bun în ultimele luni, din moment ce problema Brâncuși a fost super-vizată de fostul viceprimar, Matei Nădrag, cel consacrat drept bișnițar și țepar ordinar de presa centrală, nu cu mult timp în urmă.

Greu de explicat este tăcerea perpetuă a auto-intitulaților oameni de cultură gorjeni, total dezinteresați de o realitate tragică: în Poarta Sărutului plouă și nimeni nu facem nimic! Oficial, nu există nici aprobări emise de Ministerul Culturii pentru restaurare, și nici bani. Păi cine să le obțină? Andrițoiu?!?!…
În această tăcere deplină, GORJNEWS mai aprinde o lumină dinspre Ardeal, de la scriitorul Horia Muntenuș. Clujul deplânge profanarea continuă a Zeului Brâncuși, Târgu Jiul îi dă înainte în singurul fel în care pare a se pricepe.
Publicăm, în continuare, câteva fragmente din materialul adresat Ziarului de Investigații GORJNEWS de către scriitorul Horia Muntenuș. Acesta face publică o discuție avută cu Adina Andrițoiu, în care au fost confirmate sumele incredibile, de peste un milion de euro, stabilite de expertul Dorin Dănilă pentru restaurarea Ansamblului Brâncuși!

H. Muntenuș: “A cerut Dorin Dănilă 1.075.000 euro pentru restaurarea Coloanei Infinite și a Porții Sărutului?”

<<(…) Atât Ovidiu Popescu (în toamna lui 2011) cât și Adina Andrițoiu (în iulie 2012) îmi vorbeau despre suma de un milion de euro necesară pentru restaurarea Coloanei, și de suma de șaptezeci și cinci  de mii de euro necesară restaurării Porții Sărutului. Afirmațiile lor legate de aceste sume aberante pe care le-ar fi cerut Dorin Dănilă încercau să scuze Primăria pentru ineficiența ei în operațiunile de restaurare.

O stenogramă pierdută

Iată un extras din dialogul meu telefonic cu  Adina Andrițoiu:
“Horia MUNTENUȘ – De ce nu se restaurează lucrările, Doamnă?
Adina ANDRIȚOIU – Dorin Dănilă a solicitat un milion de euro pentru Coloană și 75 de mii de euro pentru Poarta Sărutului. Vă dați seama că Primăria nu are banii ăștia…
H.M. – Dar e o sumă uriașă. Dumneavoastră vă dați seama că un milion de dolari a fost primul credit contractat de România după Revoluție?  Știți ce înseamnă un milion de euro? Când la fondarea euro s-a luat în calcul paritatea 1 Euro = 1 Dolar? Dumneavoastră vă dați seama?
A.A. – Nu știu, domnule Muntenuș…. Este suma cerută de un specialist  și noi nu putem contesta un specialist.
H.M. – Doamnă Andrițoiu, orice se poate contesta…
A.A. – Noi nu avem ce face…
H.M. – V-a solicitat Dorin Dănilă așa ceva? Un milion de euro pentru Coloană? Dumneavoastră vă dați seama că 75 de mii de euro costă un apartament de lux? Cum să vă ceară 75 de mii de euro pentru înlocuirea unei table de plumb pe Poarta Sărutului? De 5 metri jumate lungime si de 1 metru jumate lățime. Sunteți normali? Un milion de Euro să dai cu lac protector Coloana Infinită!… Cum să coste atât? Schelă există.. A făcut Primăria schelă în 2011… Dumneavoastră ați văzut vreodată, vă puteți imagina un milion de euro? adunați? Strânși grămadă?
A.A. – Costă soluțiile, sunt soluții speciale… sunt scumpe… e un lac special.
H.M. – Dar se face prospect de piață, Doamnă, se fac licitații… Dumneavoastră cum să vă imaginați …   ca lacul să coste un milion de euro?
A.A. – Da, costă, dar eu nu mă pricep… Este solicitarea specialistului.
H.M. – Aveți dumneavoastră o astfel de solicitare din partea lui Dorin Dănilă? Vreun document?
A.A. – Da. Sigur. Avem …
H.M. – Vă rog să îmi puneți și mie la dispoziție acest document…
A.A. – Nu… nu am cum…
H.M. – De ce?
A.A. – Are 60 de pagini…
H.M. – Păi și?
A.A. – Nu se poate. Nu am cum să vi-l trimit… la xerox… atâtea pagini.
H.M. – Nu la xerox. Îl scanați și mi-l puneți pe e-mail.
A.A. – Nu avem cum.
H.M. – De ce?
A.A. – Nu avem scanner.
H.M. – Doamnă eu am filmat la dumneavoastră în Centru, știți… și am în film scannerul dumneavoastră… L-am filmat…
A.A. – Nu.. nu.. aceea era imprimanta… Nu avem…
H.M. – Ok. Mergeți la Primărie și trageți acolo la un scanner. Spuneți la poartă că v-am trimis eu să vorbiți cu domnul Primar să faceți asta acolo la un scanner. Și pe urmă îmi trimiteți. Mergeți în oraș undeva și scanați si plătesc eu scanarea.
A.A. – Nu. Nu . Vă spun că nu se poate. Trebuie să mă consult și eu cu alte persoane…
H.M. – Ce persoane?
A.A. – Cu Ovidiu Popescu.
H.M. – Sunteți prietenă cu Ovidiu Popescu?
A.A. – Da, normal.
H.M. – Faceți ceva și trimiteți-mi documentul.
A.A. – Nu se poate, domnule Muntenuș, v-am spus…
H.M. – Bine, atunci o să fac eu o solicitare, în virtutea Legii Informațiilor Publice… Iar dumneavoastră știți, că ați fost jurnalistă… Că trebuie să îmi puneți în calitatea mea de jurnalist, la dispoziție, în maxim 24 de ore… Și vă trimit pe e-mail pentru că e semnătura electronică și dumneavoastră îmi răspundeți, dar în maxim 30 de zile. Și mi-l puneți la dispoziție…, că nu e secret de stat.
A.A. – Bine, atunci faceți cerere pe informațiile publice…”

Andrițoiu secretizează documente publice!

Nu am primit răspuns după o lună. Am primit un fel de răspuns după câteva zile… Dar ce fel de răspuns! (…) În ziua aceea în care Doru Strâmbulescu mi-a trimis e-mailul cu răspunsul Adinei Andrițoiu, aceasta pleca și ea în concediu, fugind de responsabilitate. Într-un chip atât de stupid, de laș, de prostesc. Oare ce o fi având în cap această Adină Andrițoiu? Că pe telefon încerca un timbru savant și foarte preocupat. Ce stimă are ea pentru Constantin Brâncuși? Care sunt elementele ce îi justifică poziția acolo? Cum se poate ca într-un oraș atât de glorios cum e Târgu Jiu… să ocupe această poziție o astfel de performanță inversă pe creștere negativă cum e ea???
Răspunsul primit de la Adina Andrițoiu (…), afirma că documentul în cauză care face referire la sumele colosale pe care le-ar solicita restauratorul Dorin Dănilă nu mi se poate pune la dispoziție fiind instrument de lucru. Un răspuns absolut incalificabil.
Dar comportamentele de acolo e clar că sunt implicate în ceva care e mai mult decât o minciună urâtă. O minciună foarte urâtă construită din multe minciuni foarte urâte.  Nu doar că se parazitează banul public, instituția Primăriei, căpușele au devenit arogante și sfidează. S-au cățărat pe Brâncuși și de acolo își savurează triumful de lipitori sociale. (…)

Cine doarme în cizme la Târgu Jiu?

1. Se impune un răspuns din partea lui Dorin Dănilă referitor la aceste afirmații ale lui Ovidiu Popescu și ale Adinei Andrițoiu.  Într-adevăr, Dorin Dănilă a solicitat vreodată Primăriei Municipiului Târgu Jiu  1 075 000 de euro pentru restaurarea lucrărilor lui Brâncuși? Primarul Cârciumaru e dator să prezinte presei și opiniei publice acest document la care fac referire Ovidiu Popescu și Adina Andrițoiu. Nu este secret clasificat și este obligat să nu îl ascundă.
2. Cum de în ianuarie 2012 Primăria Municipiului Târgu Jiu afirma că dispune de sumele necesare lucrărilor de restaurare (vezi declarația purtătorului de cuvânt pentru publicația Pandurul), iar azi, după șapte luni, să se justifice ba că nu are bani, ba că nu a fost finalizată estimarea lucrărilor?
3. Cum de în iulie 2011 fostul director știa că are nevoie de bani din colectă publică pentru restaurare? Bani din colectă publică ce ar fi trebuit să completeze fondurile ”insuficiente” alocate de Primărie.  De unde știa Ovidiu Popescu că este nevoie de astfel de fonduri, când primarul Cârciumaru, un an mai târziu afirma că nu s-au efectuat estimările costurilor?
4. Ai cui sunt acești oameni? Sorin Buliga, Ovidiu Popescu, Teodora Ciobanu, Adina Andrițoiu…? (…)>> Horia Muntenuș

Cum se fură un milion de euro

În cadrul unei discuții telefonice plină de bâlbe și de non-sensuri din partea lui Dorin Dănilă, expertul angajat contractual de Primăria Tg Jiu să evalueze costurile restaurării Ansamblului, acesta a recunoscut că a întocmit și înaintat autorităților un deviz de un milion de euro pentru restaurarea Coloanei Infinite!  Probabil ca să dreagă busuiocul, mi-a declarat, apoi,  că după înaintarea devizului, a constatat că a pus un zero în plus, adică a făcut un total de un milion de euro în loc de o sută de mii de euro. A rezultat o diferență de nouă sute de mii de euro, necorijată nici până azi! Dănilă spune că i-a cerut fostului director de la Centrul Brâncuși să taie un zero, că Ovidiu Popescu a spus “bine, bine”, dar lucrurile au rămas la fel: un milion de euro, remetalizarea Coloanei Infinite!
Între timp, devizul a ajuns, conform surselor noastre, pe masa ministrului Culturii, care e oripilat de suma extrem de extravagantă propusă pentru remetalizarea Coloanei Infinite.
Dănilă nu a trimis un document scris prin care să informeze Primăria că devizul este greșit, deși era obligat legal și contractual să facă acest lucru. Ovidiu Popescu, aiurit probabil de milionul de euro, a lăsat și el lucrurile la fel. Sunt dovezi de netăgăduit că sub pretextul remetalizării Coloanei Infinite, niște inși au încercat să devină peste noapte putrezi de bogați.
În plus, Dănilă nu recunoaște că plafonul de un milion de euro stabilit de el ar fi ghidat viitoarea licitație pentru alegerea executantului metalizării Coloanei Infinite.
Chiar și procurorii din Gorj au obligația legală de a se autosesiza. Le doresc mult, mult succes, și spor la treabă.
În continuare, fragmente din discuția purtată cu Dorin Dănilă, la 30 august 2012.
“Problema devizelor nu e o chestiune definitivă. Cine vine poate să facă ofertare. Nu neapărat trebuie să fac eu o ofertă. Oi fi făcut niște devize estimative, dar a rămas un zero, i-am spus să taie zero acela, că nu e… Deci, astea sunt estimări și probabil că de la înmulțirea respectivă a rămas o chestiune… Organele care organizează licitația sau ce se-ntâmplă acolo normal că trebuie să verifice înmulțirile astea. Astea sunt niște păreri. Știți că nu mai ai voie acum să mai faci estimări. Se dă-n licitație și cine vine, vine…, nu e o problemă… Nu sunt eu cel care decide cu cât se va face… În momentul în care se va publica pe SEAP voi face o ofertă… Ca să-și asigure niște bani, asta e foarte bine, după care în mod real se va face cu câți bani trebuie… Era vorba de un zero, acolo… De ce nu m-au căutat, domnule? Eu n-am primit un telefon de la primărie pe chestia asta… O hârtie către mine… “Vă rog, am verificat și lămuriți-mă cu zero ăla”… Telefonic am vorbit când era Popescu și i-am spus: “taie, domne, zero ăla, mare chestie, că a fost din calculator”… În hârtiile mele era un zero în plus, la Coloană, și dincolo e-n regulă… Astea au fost niște estimări, ca ei să-și facă din timp, acum un an de zile, niște provizioane… (…)
De exemplu eu, de la Centrul Brâncuși, am primit acum o lună un telefon, înainte de referendum, mult mai înainte, și după care nici “bună ziua!”, am sunat eu, nimic, și-atunci cine-i interesat, eu? (…) Eu le-am tot trimis hârtii, le-am tot făcut tot felul de intervenții (…) Trebuie puțină atenție, dar eu n-am cu cine… (…)
I-am spus lu’ Popescu atuncea: taie domne zero ăla, că e o estimare, că n-are legătură, că nu cere Dănilă neapărat chestia asta… Și-a rămas… <<Bine, bine>>, zice…”