Abia sfârşirăm de colindat Sărbătorile cele mari ale Crăciunului. Târgu-Jiul rămase sastisit de luminiţe de lux, care pentru tovarăşii avizi de sclipici par să însemne totul. Ziua, reşedinţa de judeţ pare un oraş deschis, o Romă înaintea invaziei, bombardată de urât. În loc să se fie dat cu smirnă, oraşul genialului Constantin Brâncuşi a arvunit kitschul.
Acest titlu minunat l-a dat scriitorul Gheorghe Grigurcu – trăitor în amarul târg – unei cărţi de versuri si unui poem (Un trandafir invata matematica/ in zona-n care codrul isi explica umbrele/ iar noi privim spectacolul uimiti.// Un trandafir se-aduna si se scade/ doar cu sine insusi/ necunoscindu-ne.). L-am ales, nu întâmplător, ca să am suport vinovat la ce m-a apucat. Aş mai alege câteva din creaţiile artiştilor plastici Mihai Ţopescu şi Valer Neag, şi, de asemenea, v-aş îndruma la sala de spectacole a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu”, unde, sub conducerea directorului şi actorului Marian Negrescu se joacă spectacole extraordinare. După această mică plimbare, incompletă!, în zona creaţiei de excepţie, ajung la Constantin Brâncuşi.
Ar fi rostit marele sculptor, nu prea încrezător în părerea urmaşilor despre arta lui. De atunci operele de la Târgu-Jiu au rămas însă la îndemâna unor… pricepuţi la altceva. Florin Cîrciumaru se află, cred, la al treilea mandat de primar. În vremea lui s-au câştigat lupte importante: cele pentru alungarea unuia care dorea să ducă de aici Coloana şi s-o (ne)aducă – Radu Varia – şi cele pentru recondiţionarea operelor din piatră, Poarta, Masa, Scaunele. A pierdut parţial, atunci, doar la alei, acum însă a greşit definitiv amenajarea peisagistică jenantă a centrului oraşului, un kitsch de beton amprentat, cu fântâni urâte şi fără lunecări artistice, arcade şi susţineri de plante agăţătoare din fier ş.a., toate „dar” al mâinii (şi minţii!) unui arhitect de blocuri comuniste.
Am văzut în anul ce tocmai trecu oameni care se sculau, băteau din palme, trezindu-şi chiar nevestele să numere laudele bine-bine pentru primarul Florin Cîrciumaru. Ce mai e în târg, ce să fie?
Degeaba râd cu înţeles unii, domnule, s-a măturat la timp şi s-au pus floricele pe stâlpi. Chit că s-a scumpit apa de la robinet, ca să înveţe cetăţeanul să economisească! Acum aflăm că Florin Cîrciumaru a primit o decoraţie de la Preşedinte. O fi una reevaluată?
Este titlul uneia din cărţile mele de poezie. Îl promovez cu umilinţa celui care trebuie să protesteze. I-aş ruga şi pe alţii să facă lucrul ăsta. Deşi pentru proteste s-a făcut deja târziu. Târgu-Jiul fiind localitatea căreia Constantin Brâncuşi i-a dat prea mult din geniul său. Parafrazând amar, afirm că oraşul nostru este perfect, lipsindu-i doar maieul.