În vreme ce sportul național în ultimele săptămâni este proba de rezistență între troiene, în ger și viscol, am primit o nouă o lecție de viață, o lecție ce s-a transformat într-o confirmare a ceea ce înseamnă fotbalul nu doar între sporturi, ci și în societate.
Printre miile de români rămași în munții de zăpadă viscoliți s-au aflat vreme de mai bine de 48 de ore și nouă dintre jucătorii Oțelului, campioana României. Până aici totul este normal. Ca orice muritor de rând, fotbalistul, fie el și campion, merge cu trenul. Mai mult decât atât, se observă cu ochiul liber că Dumnezeu nu face nicio diferență și îl lasă în frig și fără merinde și pe Sergiu Costin, căpitanul Oțelului, dar și pe nea Gheorghe, care face naveta de la Galați la Buzău pentru un un amărât de salariu ce nu-i ajunge să-și plătească facturile. Aici intervine ceva ce în România trece peste bun simț și uită de Divinitate.
Patru sute de oameni au înghețat împreună într-o garnitură de tren blocată lângă Făureii făcuți celebri de Bănel Nicoliță. Patru sute de oameni și-au raționalizat porțiile de apă sau de mâncare și tot patru sute au fost și cei care au trăit laolaltă deziluzia că vor pleca din loc atunci când locomotiva făcea doar 50 de metri în față și 50 de metri în spate doar pentru a nu îngheța cu totul. Numai atunci când a venit elicopterul lui Niculae și s-au găsit locuri doar pentru alde Viglianti și Brăneț, numai atunci n-au mai fost patru sute… Atunci au fost doar … fotbaștii.
Interesant este de văzut cum se vor manisfesta de acum înainte la meciurile Oțelului cei câțiva suporteri ai gălățenilor ce au fost „uitați” la Făurei și milioanele de români ce au simțit cu acest prilej de ce fotbalul este „sportul rege”.