Când mă uit, zilele astea, la Sorinel Boza, noul (încă) președinte al Directoratului Complexului Energetic Oltenia, parcă-l văd pe poetul Laurențiu Ciobotărică, de-acum un an. Tocmai îl acceptase ca și consilier personal, de bună voie (!), pe nea Doru Făget, și, sub protecția lui, se simțea ca un nou-născut învelit în scutece și gângurind, ca-n brațe la mă-sa, după băiță. Nicio clipă nu i-a trecut prin cap c-ar fi bine să se intereseze aprofundat cine-i tac-su adoptiv, și cu ce și pentru cine se ocupă.
Liber de contract, Ciurel ieșea de trei ori pe zi, pe radio și televiziuni, în contul miliardelor pe care le turnase, din bugetul CEO, în buzunarele mogulilor, sub pretextul legitim al promovării cărbunelui în Gorj. Și-l toca mărunt pe Ciobotărică. De cealaltă parte, tăcere. Nu numai că nu s-a apărat niciodată, permițând ca și cei mai vehemenți critici ai lui Ciurel s-ajungă, cu timpul, să spună că ”australianul” a fost parfum, dar nici măcar n-a avut inteligența de a-l ține pe Ciurel ocupat, în apărare, deși avea la dispoziție sute de documente penale semnate de fostul manager ”privat”.
La fel ca oricare alt decident normal la cap, Ciobotărică i-a dat niște bani lui Medințu, ca să cânte la altă masă. Dacă l-ar fi păstrat la vârful CEO, daunele produse de acest cetățean ce părea tot timpul turmentat ar fi fost infinit mai mari. Deși a făcut economii serioase, Ciobotărică s-a ales, pe foc automat, cu statutul de inculpat, de care se bucură și azi. Morala: Făget i-a cântat în ureche până l-au găsit magistrații de magistrați, de la Târgu Jiu, dormind, în post.
La primele lui ieșiri publice, Ciobotărică era la fel ca Boza, acum. Cu o viziune idilică asupra lumii și vieții, și, mai ales, asupra viitorului său luminos, ca director general în CEO. Boza, de pildă, a și anunțat că peste 5 ani și-ar dori să fie tot la CEO. Ca președinte al Directoratului, desigur. În realitate, se vede din avion că noul ”general” se poartă ca și cum ar conduce altă companie, din altă țară.
Am urmărit primele două apariții televizate ale lui Boza, și mi s-a părut destul de deconectat de la ceea ce înseamnă CEO și Gorjul. A tot repetat că e mondial, super-pregătit, cu super-expertiză și că la CEO e totul atât de bine și atît de sub control încât e de neînțeles de ce au capotat predecesorii săi, și de ce colosul energetic s-a ales cu o imagine de companie de neguvernat.
Când era gata – gata să mă ia somnul, și să visez că uite, domne, avem stabilitate managerială la CEO …, ce să vezi? Se făcea că noul ministru al Energiei, Toma Florin Petcu, se sincroniza perfect cu Ciurel într-un atac cât se poate de ferm la adresa … directoratului CEO, pe o temă comună, de mare actualitate: insuficiența cărbunelui în stocurile companiei. Mi-am amintit brusc de Gabriela Firea, primarul general al capitalei, și de ușurința cu care demite pe bandă rulantă, în aceste zile, directorii a căror freză e aranjată greșit. Și m-am mai gândit la serviciile secrete românești, cu ofițeri blazați, care ”muncesc” cu certitudinea că oricum beneficiarii legali nu dau doi bani pe munca lor. Pe termen lung, ei se deprofesionalizează, iar dacă-ntr-o zi li se cere pe bune un raport adevărat, pe o speță anume, livrează avioane și apă de ploaie. La fel stau lucrurile și la CEO. Acum, când toată țara se uită la compania asta ca la soare, în loc să capitalizeze imagine, încredere și respect, Directoratul se bâlbâie, prin vocea lui Boza, furnizând incertitudine și ambiguități.
Deși au trecut deja câteva zile de când ministrul Energiei a pus la colț, explicit, Directoratul CEO, imputându-i insuficiența stocurilor de cărbune care ar fi trebuit să ajute țara să depășească aceste zile geroase în care alte surse de energie sunt greu accesibile, pe site-ul CEO nu există niciun fel de comunicat de presă, asumat sub semnătură, cu situația reală a stocurilor și cu modul în care vor evolua acestea. Sincronizându-se cu ministrul Petcu, Ciurel a acuzat că la dispoziția termocentralelor ar mai fi doar 400.000 de tone, cât pentru 4 zile. Boza a replicat că stocurile se ridică, de fapt, la 800.000 de tone, după care Ciurel a explicat că diferența se află depozitată în zona Motru, și, prin urmare, inutilizabilă, deoarece e greu transportabilă. Apoi, din partea CEO, tăcere…
Paradoxal, Boza e prea proaspăt în Directorat, încât să i se poată imputa insuficiența stocurilor de cărbune. Pe de altă parte, Ciurel spune de luni de zile că vor veni zile în care ne va arde buza, și nu vom avea cărbune în stocuri. Și mai straniu e că fostul ”general”, Ionel Ilie, deși nu iese din cuvântul lui Ciurel, nu s-a îngrijit să completeze, la timp, rezervele de cărbune. Așa o fi fost partitura???
Repet, în condițiile în care nu el este vinovat de subțirimea stocurilor de cărbune, Boza se ascunde și abdică de la prima îndatorire a oricărui manager mondial și cu super-expertiză: comunicarea, transparența. Posibil ca blocajul lui Boza să fie cauzat de insuficienta fluidizare a relației sale (profesionale) cu asistenta menegereasă recrutată, pe sprânceană, tocmai de la Academia de asistente menegerese de la Minprest. Bă, mă lași? Încă de săptămâna trecută mi s-a relatat despre ”piesa” achiziționată de Boza, dar mi-am văzut de ale mele, zicându-mi, în gând, că n-o să-mi pară rău de el, când va sfârși ca Ciobotărică, și că nu e bine să te opui atracției profesionale. Așadar, e posbil ca Boza să se afle în etapa în care sensul consultării sale cu asistenta menegereasă să nu fie decizia, ci însăși consultarea …
În cele două emisiuni, Boza, mondialul eșuat la Târgu Jiu, n-a suflat nicio vorbă despre modul în care, pe perioada mandatului său, CEO se va achita de obligațiile față de comunitate. Avem jumate din Gorj decopertat și poluat de termocentrale. Nu toți gorjenii sunt salariați ai CEO. Neajunsurile generate de CEO comunității trebuie compensate, în continuare, prin sprijin financiar acordat sportului și culturii. Boza s-a grăbit, însă, să tranșeze lucrurile, declarând la ”Tele 3” că în 2017 sigur-sigur Pandurii nu va beneficia de finanțare de la CEO. Asta, dinainte să se știe cu adevărat balanța companiei pe 2016.
În tabloul idilic zugrăvit de Boza în legătură cu situația CEO, firește că nu și-a făcut loc nicio frază despre nevoia optimizării cadrului legislativ, și nici despre cum va folosi, în beneficiul CEO, noua echipă de parlamentari de Gorj. Dacă totul e perfect, e bine să nu schimbăm nimic, nu?
Ca o concluzie, Boza nu pare nici rău-intenționat, nici nepregătit. Până la a ajunge, însă, să comunice responsabil, corect și în timp real, mai e drum lung. Tocmai pentru că este proaspăt la vârful CEO, Boza trebuie să facă din ADEVĂR principalul său aliat.
Cât despre demiterile pe bandă rulantă practicate de Firea odată cu instalarea noului guvern, dac-aș fi în locul lui Boza mi-aș publica, urgent, contractul de mandat, pe site-ul CEO. Este limpede că un contract public e mult mai greu de încălcat, de noul regim politic, decât un contract confidențial. Pentru încurajare, îi amintesc o recentă declarație a lui Ponta, care pretindea că, din moment ce Antonie și Ciobotărică, inculpați pentru posibile infracțiuni în legătură cu managementul practicat de ei în CEO, sunt bine-merci în scaune, de ce nu s-ar întoarce și Ciurel, care este fix în aceeași situație?
Din păcate, deocamdată doar naivitatea lui Boza este cât se poate de publică.
