Astăzi, într-un editorial intitulat Scrisoare către urmaşii mei, dictat fiicei Ana – Maria pentru Jurnalul Naţional, Adrian Păunescu îşi anunţă semi-retragerea din viaţa publică. Redăm, în continuare, câteva pasaje din articolul respectiv: „Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. (…) zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare. (…) Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. (…) Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi. (…) Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti. (…) În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. (…)”.
Contactat telefonic de Inpolitics, poetul a confirmat că recentele analize i-au descoperit o boală gravă, ”greu, tare greu de tratat”, după cum s-a exprimat, și care ar putea să nu îi mai îngăduie mult existența pămînteană. ”I-am dictat articolul de azi fetiței mele, pe care am întristat-o mult, și nu am vrut să dau nume acelei boli ca să nu o întristez și mai mult. Asta e tot ce pot spune acum, mai mult de atît nu mai am putere.”
Aşadar, Adrian Păunescu a început să îşi facă bagajele. Mai mult ca sigur, la plecare, îşi va uita, generos, poezia, aici.
[youtube]DK83Ia6ML5M[/youtube]
În ceea ce mă priveşte, mă rog ca Maestrul să fi exagerat, la fel cum a exagerat Creatorul când a adunat în Adrian Păunescu tot harul scriitorilor pe cel puţin 1000 de ani de aici înainte.