Sub bagheta lui Grigoraş, Pandurii a devenit echipa ce a umilit Rapidul pe Giuleşti

Amprenta lui Grigoraş a început să se vadă în jocul Pandurilor, chiar dacă noul tehnician al gorjenilor n-a avut prea mult timp la dispoziţie pentru a schimba prea multe în angrenajul echipei, ci doar l-a uns.
Jocul bun făcut de Pandurii în Ghencea în prima parte a întâlnirii arăta că echipa poate fi capabilă de lucruri bune, însă puţini erau aceia care se încumetau să spere la un rezultat bun în Giuleşti. Grigoraş îşi doreşte o echipă care să joace în sistemul 4-3-3, dar a înţeles rapid că nu are în lot jucătorii necesari pentru a face acest lucru şi a încropit un sistem care să se plieze cât de cât pe ideile sale privind fotbalul ofensiv pe care îl vrea promovat chiar şi la Pandurii.
În Ghencea a surprins aruncând în teren un prim unsprezece fără un vârf autentic, avansându-l ca singur atacant pe Ilie Iordache, cu misiunea de a hărţui defensiva giuleşteană. În acelaşi timp, le-a trasat mijlocaşilor sarcina de împinge jocul cât mai mult în jumătatea adversă. Acest lucru i-a ajutat foarte mult şi pe fundaşi, care au reuşit, astfel, să se apere mult mai departe de poarta lui Mingote, inspirat trimis în poartă în locul lui Popa, după partida reuşită din cupă, dar şi pentru singurul atacant, care astfel a avut o susţinere substanţială din partea colegilor din linia mediană.
O altă decizie inspirată a lui Grigoraş a fost aceea de a le cere jucătorilor săi o circulaţie rapidă a balonului, care, dublată de o acoperire foarte bună a terenului, a dus la o prospeţime mult mai mare a elevilor săi în finalul meciului, ceea ce le-a lipsit acestora în meciul cu Steaua.

Ce n-a reuşit să îndrepte Grigoraş este acea insuficienţă la capitolul concentrare la fazele fixe, Pandurii primind din nou gol din corner. Fără această greşeală taxată de Cassio, anulată de reuşita lui Voiculeţ, care a egalat destul de repede cu un şut din afara careului, se poate spune că gorjenii au făcut un joc perfect în Giuleşti.
Ceea ce s-a întâmplat după minutul 60 al meciului a fost doar contribuţia nefastă a unui duo de coşmar pentru Pandurii. Cuplul Drăgănescu – Velicu a ucis speranţele de victorie ale gorjenilor, care au forţat pe final cu Orac, Vranjkovic şi Stromajer. Primului i-a fost refuzat un penalti mai clar decât nocturna Giuleştiului, în vreme ce ultimii doi au marcat în poarta lui Coman, dar reuşitele n-au fost pe placul asistentului Velicu, un veritabil impiegat de mişcare pus în slujba CFR-iştilor bucureşteni.
Trecând peste amărăciunea de a nu fi fost lăsaţi să facă în Giuleşti ceea ce nimeni n-a reuşit să facă în acest sezon, adică să le smulgă rapidiştilor toate cele trei puncte, suporterii Pandurilor rămân cu consistenţa jocului prestat, asemănat de Mircea Rădulescu cu cel practicat de Steaua în perioada de glorie din a doua parte a anilor 80, dar şi cu speranţa că situaţia echipei gorjene în clasament este una care va putea fi îmbunătăţită în cel mai scurt timp.