Cinematograful „Dacia” a fost o adevărată „minune“ pentru întreg județul în care locuim. În anii ’80, puțini dintre gorjeni nu au trecut pragul ruinei care astăzi tronează în mijlocul orașului Târgu-Jiu. Cinema „Dacia” este, vrem – nu vrem, o filă de istorie a acestui colț de țară. Filmele care au rulat pe ecranul de la „Dacia“ au fost prilej de încheiere a unor căsătorii, au oferit modele de viață unor tineri, au creat sentimente ce sunt aproape imposibil de explicat generațiilor mai tinere.
Să spui unui tânăr de 20 de ani că stăteai câteva ore pentru a obține un tichet la film pare o adevărată nebunie… Să explici aceluiași om că la filmele indiene o sală întreagă plângea, iar când personajele favorite mureau, sute de oameni plecau spre casă ca într-o procesiune funerară, e mai mult decât un act de curaj narativ…
Să îndrăznești să explici unei generații teribile că un film precum „Liceenii” a produs atâta emoție interioară încât multe caractere s-au format după personajele desenate de Nicolae Corjos, că o mulțime de copii au îndrăgit manualul de istorie după ce au plâns la „moartea“ lui Iancu Jianu, Pintea, Mihai Viteazul, te poate transforma într-un ciudat.
Toate aceste trăiri au existat cu adevărat, Cinema „Dacia” era un punct esențial pe harta municipiului Târgu-Jiu, un punct care este lăsat să se zvârcolească în chinuri, prin amintirile noastre, chiar și după atâția ani de la moarte.
Închipuiți-vă o sală de clasă cu 20 de elevi și o hărmălaie de nedecris… Amintiți-vă celebrul “șșșșșșșșșșșșș!”, care, scos dintr-o singură gură, făcea liniște într-o sală de cinema de 400 de locuri, și o să retrăiți pentru o clipă o stare ce cu greu poate fi descrisă literar.
Autoritățile județene au reușit să preia, în anul 2003, Cinematograful „Dacia”, cu tot cu teren. Deja târgujienii nu mai mergeau către cinematografe, oferta de la televizor și cea de pe net fiind mult mai interesantă. Șeful județului de pe atunci, Nicolae Mischie, a intenționat să renoveze clădirea, după care să o dea în folosință Ansamblului „Doina Gorjului“. Mischie gândise și o altă variantă ce viza Universitatea „Constantin Brâncuși“. De intențiile lui Mischie s-a ales parful… Astăzi, fostul cinematograf tronează în centrul municipiului Târgu-Jiu ca o stafie înspăimântătoare, paradoxal venită dintr-un trecut atât de frumos. Din 2003 până astăzi, clădirea s-a tot degradat, a devenit și mai hidoasă, o locație ce nu este percepută în niciun fel de mai tinerii locuitori ai capitalei Gorjului. Deși pare fără niciun folos, fostul cinematograf este astăzi loc de refugiu pentru oameni ai străzii, persoane cărora viața le-a dat mai mult decât o palmă. În interiorul ruinei poți observa o plapumă întinsă frumos pe jos, câteva pături, mai multe căpătâie, toate ca un pat așternut peste durere, tristețe și nepăsare.
Glumind, cei care ne-au vorbit despre refugiul în cauză spun că Nicolae Sarcină a făcut hotel pentru boschetari: „Asta nu-i părăseală, nu-i cambuză, e hotel, domnule. A făcut Sarcină hotel pentru boschetari, că are și aer condiționat“.
Povestea Cinematografului Dacia, după ce acesta a fost preluat de Nicolae Sarcină, când se vorbea foarte multe despre un complex comercial, o redăm din „Gorj Domino“, dintr-un articol apărut în 17 aprilie 2008.
Cinematograful Dacia din Târgu Jiu, altădată locul preferat al multor gorjeni, va fi transformat, cel mai probabil, într-un hipermarket. Graţie preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu şi a „legăturilor periculoase” pe care le are cu omul de afaceri Nicu Sarcină, în noiembrie 2006, Cinematograful Dacia a fost vândut SC Succes Nic Com SRL cu doar 37,6 miliarde de lei vechi, în contractul de vânzare – cumpărare nefiind stipulată nicio clauză contractuală. La licitaţie au participat cinci firme, două dintre acestea fiind companii de renume internaţional – respectiv Billa şi Morava – dar a câştigat Nicolae Sarcină, şi să nu vă imaginaţi cumva că Ion Călinoiu nu a avut nicio „contribuţie”.
Vânzarea Cinematografului Dacia este o altă „faptă bună” a preşedintelui Consiliului Judeţean Gorj, Ion Călinoiu. Clădirea a fost preluată de Consiliul Judeţean în 2003, de fostul preşedinte al CJ, Nicolae Mischie, cu scopul de a fi amenajată pentru Ansamblul Folcloric „Doina Gorjului”. Regretatul Liviu Dafinescu, fostul director al Ansamblului, avea un proiect măreţ, dar care s-a stins odată cu el. În plus, Nicolae Mischie povesteşte că, imediat cum a preluat cinematograful de la Ministerul Culturii, a fost ofertat de mai mulţi investitori, dar nici nu i-a trecut prin cap să-l vândă. „Eu am luat-o de la Ministerul Culturii pentru a servi interesului public, nu să o vând. Discutasem să o amenajăm pentru Doina Gorjului, dar mai erau şi alte variante. Cinematograful Dacia putea fi cedat Universităţii Constantin Brâncuşi, să amenajeze acolo un amfiteatru pentru studenţi, săli de seminarii, … Se puteau face multe acolo, dar Călinoiu a vândut-o, şi a mai dat-o şi sub preţ”, declară Nicolae Mischie, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj.
Aparent legală, vânzarea Cinematografului Dacia din Târgu Jiu s-a făcut la un preţ foarte mic, spun specialiştii în imobiliare, dar şi mai grav este că a fost vândut fără nicio clauză contractuală. Ion Călinoiu a avut grijă să nu „însărcineze” cumpărătorul cu termene clare de execuţie a lucrărilor de renovare, ori să-i impună eventualele destinaţii ale imobilului. Şi a făcut asta cu bună ştiinţă, probabil că aşa se înţelesese cu omul de afaceri Nicolae Sarcină, astfel că proprietarul fostului Cinema Dacia nu poate fi tras în niciun fel la răspundere de autorităţi, indiferent de intenţiile pe care le are în privinţa imobilului şi a terenului din jur.
În noiembrie 2006, când Nicolae Sarcină a cumpărat cinematograful, a declarat că intenţionează să construiască un hipermarket, şi avansase şi un termen de finalizare a investiţiei, respectiv luna mai 2007, de ziua sa de naştere. Au trecut de atunci aproape doi ani de zile, perioadă în care fostul Cinema Dacia a continuat să se degradeze. Nu este exclus acum să aflăm că omul de afaceri gorjean va vinde spaţiul respectiv, pentru că preţul zonei a crescut foarte mult de atunci, deşi acest lucru este greu de crezut. Nicu Sarcină a cumpărat din Gorj cam tot ce se putea cumpăra, la cele mai mici preţuri. Omul de afaceri gorjean dispune în prezent de o reţea întinsă de magazine, a achiziţionat treptat şi sediile unor foste mari fabrici din Târgu-Jiu şi Rovinari, are afaceri în minerit, deţine şi câteva benzinării iar în ultima perioadă de timp investeşte puternic în mass-media. În spatele acestor investiţii stau însă „legăturile periculoase” pe care Nicolae Sarcină le are cu Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj şi alţi politicieni din PSD şi PNL.” Sursa: Gorj Domino
Articolul publicat în „Gorj Domino”, în 2008, nu are niciun efect. Nimeni nu este tras la răspundere, nimeni nu dă nicio explicație, iar clădirea se degradează și mai tare. Mai trec doi ani și, în sfârșit, Nicolae Sarcină pare hotărât să facă ceva pentru a șterge pata urâtă din buricul târgului. Acesta se gândește la altă afacere, și promite gorjenilor că în locul ruinei o să funcționeze un complex farmaceutic ultra-modern. „Va fi amenajat un laborator unde se vor prepara diverse alifii și medicamente, de către angajații unei fabrici de produse farmaceutice din Germania. Aceștia vor avea și un punct de desfacere a produselor, pentru care vor plăti lunar chirie. Voi deschide un spațiu ce va cuprinde mai multe standuri cu legume, fructe și lactate, cumpărate direct de la producătorii din țară. Investesc aproape 700.000 de euro în amenajarea întregii clădiri. Inițial am dorit să realizez un cinematograf pentru tineret. Ideea cu depozitul farmaceutic mi se pare benefică pentru gorjeni, în special pentru pensionarii bolnavi. Medicamentele vor fi comercializate sub prețul practicat în oraș“, declara Nicolae Sarcină, în data de 14 iunie 2010, pentru ziarul Adevărul.
Care este realitatea, în 2014, puteți vedea din fotografiile inserate în acest articol.