La mutarea fabricii Nokia din Bochum în Cluj, autorităţile germane au avut reacţii radicale. Cancelarul Angela Merkel a cerut propriilor cetăţeni să cumpere din acel moment doar telefoane made in Germany, iar ministrul de Finanţe a acuzat răspicat compania finlandeză că practică un capitalism de caravană. În România, guvernanţii noştri se umplu de ridicol şi cu acest prilej. Refuză să facă public contractul înjositor, negociat şi semnat în genunchi cu Nokia şi mint poporul că la uşa guvernului mari companii occidentale fac coadă şi cer îndurare să fie lăsate să investească în România. Dacă cei 2000 de şomeri români, condamnaţi la înfometare, înghit deja în sec, în Germania, la mutarea fabricii în România, 20.000 de nemţi au protestat în stradă, iar cei disponibilizaţi au primit compensaţii între 80.000 şi 200.000 de euro.

Politicianul român, cea mai patetică specie umană

Fără îndoială, cea mai patetică specie umană în spaţiul nostru naţional este politicianul român. Economia României urmează să piardă 1,3% din Produsul Intern Brut prin plecarea Nokia de la Cluj, începând cu luna ianuarie 2012, în timp ce politicienii români, prefăcându-se că plâng pe umerii celor 2 000 de şomeri, încearcă să se învinovăţească unii pe ceilalţi, ca în curtea şcolii, pentru a obţine – ceea ce mintea lor îngustă crede că este – niscaiva capital electoral.
Guvernul şi consultanţii politici ai PDL-ului stau şi meditează la soluţii de management al crizei, astfel că s-a creat impresia, la nivel de Public Relations, că investitori-coloşi din Occident stau la coadă să se mute la ţară, la Jucu, în judeţul Cluj. Tot respectul pentru consultanţii democrat-liberali – au reacţii peste consultanţii tuturor celorlalte partide la un loc, însă problema rămâne, iar PR-ul politic nu rezolvă golul din stomacul şomerilor clujeni.
Lumea se pregăteşte de încă o criză, se pare, chiar mai mare decât cea din care ne chinuim să ieşim acum, aşa că e destul de dificil de crezut că scamatorii de imagine ai partidului de guvernământ vor reuşi atât de uşor să inventeze încă un investitor de talia Nokia.
Oare politrucii care ne conduc de ce se agită atât să dea vina unii pe alţii? Oare… avem voie să ne punem aceste întrebări?? Oare … ce s-a întâmplat la Bochum?
Credeţi că imaginea alăturată e o glumă? (de inserat nokia 1.jpg) Vă asigur că nu! O puteaţi găsi pe multe bloguri germane, imediat după ce Nokia a anunţat că va închide fabrica din Bochum pentru a  se muta în Transilvania. Această decizie a generat 2300 de şomeri germani. Ei au hotărât să protesteze, dar numărul protestatarilor, din raţiuni de solidaritate cu proaspeţii şomeri, a depăşit orice aşteptări: 20.000 de oameni au ieşit în stradă. Cam aşa funcţionează sindicalismul şi societatea civilă, când există şi se respectă pe ele însele

Cancelarul Angela Merkel: “de acum, cumpăraţi doar telefoane made in Germany”

Mă aşteptam ca Angela Merkel, cancelarul Germaniei, să reacţioneze conform modelului românesc: să atace opoziţia şi să anunţe că va invita Bosch în locul Nokia să investească… M-am înşelat: această doamnă – mult mai politician şi infinit mai bărbat decât toţi prostovanii ce aleargă fotomodele prin politica românească – a avut o reacţie hotărâtă de a ataca Nokia direct. Interesant… Oare politicienii români nu pot ataca pentru că Nokia, probabil, îi are la mână? Nu cred… Probabil nu le-a venit această idee. Pe de altă parte, românul prost… a luat destule bobârnace… Ce mai contează încă unul care-l înfometează?! În concluzie, coerent cu ce-ar face şi politicienii români (din nou: …oare???), Merkel a dat un sfat germanilor: deoarece Nokia s-a comportat astfel, vă încurajez să cumpăraţi de acum încolo doar telefoane pe care scrie made in Germany. Răzbunătoare Doamnă… Sunt tot mai convins că i s-a întunecat raţiunea şi e ranchiunoasă…Hmmm!
Ulterior, seful Partidului Social-Democrat (SPD), Kurt Beck, declara că a interzis telefoanele Nokia în reşedinţa sa, dând de înţeles şi celorlalţi germani să facă la fel. Ministrul de finanţe, Peer Steinbrueck, a atacat Nokia, spunând că practică un capitalism de caravană. Rezultatul? Un patron de magazin de telefoane celulare – E-plus – Steffen Meier, declara că, dacă până la decizia Nokia, germanii întrebau mai întâi de acest tip de telefoane când intrau la el în magazin, în ultimul timp abia a reuşit să mai vândă câte un aparat Nokia, ici-colo.
Desigur, nemţii sunt nebuni; noi, românii, avem reacţiile cele mai ok, în actualul climat al globalizării, temă abordată cu fervoare de foştii activişti ai PCR, reeşapaţi pro-globalişti prin universităţile patriei. Totuşi, persistă o întrebare….

Pe cetăţeanul român cine-l apără?

În România, populismul şi demagogia sunt la culmi absolute, aşa că reinvit cititorii noştri să gândească critic. Din nefericire, pentru victimele de la Jucu, şi nu e o exagerare, nimeni nu îi apără… Nu trebuie uitat că niciunul dintre actorii publici destinaţi a proteja interesele cetăţeanului român nu au vreun interes să o facă.
Sindicalismul mimează respectarea drepturilor angajaţilor (deci, doar de formă şi pe hârtie), consiliile judeţene (precum cel condus până acum 3 ani, la Cluj Napoca, de actualul parlamentar liberal, Marius Nicoară, care crede că de vină pentru eşecul Nokia este Guvernul, dar nu-şi mai aminteşte ce contract a semnat cu Nokia) fac tot ce pot să încerce să mai prostească încă o dată electoratul făinar-uleist din România, în timp ce politicienii obişnuiţi vor veni cu tot felul de artificii demagogice. Ultima redută, presa, va gândi în cei mai reci termeni problema, în funcţie de colţul în care se află: Putere sau Opoziţie. Ce este mai grav este că Românul de rând nici măcar nu va fi revoltat de un astfel de tratament, ci, întocmai ca pe timpurile când serialul Dallas golea străzile, va sta la TV, făcând rating unor oameni care-i prostesc de la prima apăsare pe telecomandă. Este, ştiinţific vorbind, o atitudine pre-iluministă şi anti-liberală (românul de rând se uită în gura producătoare de minciuni a politicienilor noştri transpiraţi şi incoerenţi  – mai ales cei din Gorj – crezând tot ce spun, aşa cum, acum câteva secole, se temeau să fie fericiţi la nivel practic pentru a nu-l supăra pe Dumnezeu…).

Măreţia unei naţiuni vine din respectul pe care statul îl are faţă de cetăţean

Ca alternativă, am menţionat mai sus ce s-a întâmplat în Germania acum 3 ani, când Nokia şi-a mutat afacerile de la Bochum la Jucu. Nu este o exagerare a spune că măreţia unei naţiuni vine din respectul pe care statul îl are faţă de cetăţean. Inutil a duce mai departe argumentarea, trebuie doar să urmăriţi ce va urma la Jucu şi să comparaţi tacit (că doar nu avem voie să vorbim şi să gândim, în plină „democraţie”!), pentru a vă lămuri că suntem “norocoşi” să trăim într-o astfel de ţară, în timp ce nivelul nostru de inteligenţă scade dramatic în fiecare zi, sub atacul de un erotism digestiv irezistibil, al combinaţiei ideale pentru neuroni şi colesterol dintre slănină, ceapă şi ţuică…
Dacă tot m-am jucat mai sus de-a profetul, mai daţi-mi voie să fiu imprudent şi să fac o predicţie: apărătorul politicianist al viitorilor şomeri de la Nokia, Marius Nicoară, cel care zice că a semnat, dar nu-şi mai aminteşte ce, cu Nokia, pe când era preşedinte de Consiliu Judeţean la Cluj, arată ceva ce e specific politicienilor români: după ce că vorbesc prost şi incoerent, nu se pot abţine să nu o facă, deoarece realizează că imaginea proastă e mai bună decât lipsa de imagine. Şi, din nefericire pentru noi, la asta se mai adaugă lipsa crasă de respect pe care o arată faţă de noi, ca animale inteligente. Dacă mai comentăm mult, or să ne mai adauge şi a doua pungă de făină în găleată, că doar nu suntem decât nişte ţărănoi transpiraţi, ce ne lăsăm prostiţi de fiecare dată atunci când alegem.

Guvernul a încălcat contractul, de aceea tace mâlc

În fine, prognoza… Sunt dispus să pariez că, deoarece contractul (cică …confidenţial, pe motiv de concurenţă) cu Nokia era fabulos la nivel de imagine pentru partidul său, performantul Nicoară şi partidul acestuia au acceptat condiţii foarte proaste impuse de Nokia… Pe scurt, au semnat că angajaţii nu vor avea drepturi reale, în momentul în care angajatorul va vrea să se mute într-o societate mai înapoiată decât cea românească (de ex. în India). Nu aş exclude nici celălalt argument, dat de Nicoară (altfel, mă repet, un politician OK, cred că şi acţionar destul de important la Banca Transilvania, deci un om „sub vremuri”), şi anume că portocaliii nu s-au ţinut de contractul semnat cu Nokia şi nu au făcut autostradă, pistă mai mare pe aeroportul din Cluj, etc., deci ei … e de vină că Nokia nu poate fi sancţionată prevalându-ne de acel contract…

Nemţii au primit 200.000 de euro la disponibilizare!

Până la urmă nu trebuie uitat că actualul preşedinte de Consiliu Judeţean din Cluj este finul lui Boc, Alin Tişe, deci nici el nu trebuie să iasă rău. Şi totuşi, cineva iese rău, din nefericire: e cineva-ul multiplu şi absolut insignifiant – eu, Dvs., noi, cu toţii, cetăţenii acestei ţări, sub nivelul de atractivitate atât al unei societăţi mai avansate, precum Germania, cât şi al alteia mai puţin avansate, India. Iubita noastră, Nokia, ne-a părăsit. Să zâmbesc? Mai mult ca sigur că o voi face… Ne mai rămâne altceva? Aaaa, da! Ne rămân finii, nepoţii, şi familiile lor ultra-ramificate, care ne dau, din când în când, cu generozitate, făină şi ulei la pungă şi găleată, în paralel cu anularea oricăror drepturi specifice ţărilor cu adevărat europene…
Înainte să închei… Un angajat experimentat de la fabrica Nokia din Bochum, urma să primească, în momentul disponibilizării, 200 000 de euro, în timp ce un începător aproape 80 000 de euro. Oare şomerii din Jucu vor primi măcar 5-6000 de euro? Nu ştim…e secret. În timp ce Tişe şi Nicoară îşi fac campanie electorală, atacându-se cu talent actoricesc, nişte amărâţi vor încasa următoarea criză direct în faţă.

“Foarte bine că Tişe doreşte desecretizarea contractului. Eu nu am nimic de ascuns, din partea mea contractul nu e secret. Nokia a dorit secretizarea contractului, lucru normal având în vedere concurenţa şi spionajul industrial. Oricum, consilierul de stat al premierului, Andreea Paul Vass, declara zilele trecute că Executivul are un portofoliu de 10 investitori străini majori, dar că nu le poate face public numele, din motive de confidenţialitate. Absolut normal. La ei se aplică regula confidenţialităţii, iar la mine şi în cazul Nokia, nu?!”

senator Marius Nicoară,

Foaia Transilvană din 30 Septembrie.