Pentru turişti, Rânca a fost, în iarna aceasta, mai mult ca oricând, o gazdă neprimitoare, luată prin surprindere de oaspeţii numeroşi şi neaşteptaţi, care se întorc pe la casele lor mai stresaţi şi mai obosiţi decât la sosirea în staţiune. Drumuri înguste şi nereparate de mult timp, fără căi de acces pietonal, maşini parcate de-a valma, unele peste altele, hoteluri, pensiuni şi cabane ridicate unele în prelungirea celorlalte, fără să poţi strecura un pai între ele, iluminat stradal lipsă, cozi nesfârşite la teleschi, o pârtie foarte scurtă şi un telescaun încă nedat în folosinţă pentru că Mihuţescu şi Todea continuă să se iubească precum Hitler cu Stalin. Dincolo de toate acestea, muntele, din ce în ce mai sufocat şi mai străin de sine.

Haos urbanistic
La felul cum arată astăzi Rânca este limpede că aici nu se urmăreşte şi nu se doreşte cu adevărat construirea unei staţiuni europene.
În absenţa unui plan urbanistic, extinderea staţiunii s-a făcut haotic. Lipsa de viziune a primarilor de la Novaci şi Baia de Fier nu a permis elaborarea şi aplicarea unui plan arhitectural. S-au concesionat parcele foarte mici una în continuarea alteia, fără a exista spaţiu între ele, iar în schimbul taxelor încasate la vedere nu s-a oferit nimic.
Frecventată mai ales iarna, Rânca oferă turiştilor amăgiţi de fotografiile îmbietoare văzute pe diverse site-uri de internet zile weekend-uri foarte aglomerate şi extenuante, în care nervii le sunt puşi la grele încercări. Aici nu există locuri de parcare. Singura parcare existentă în staţiune se află chiar în centrul acesteia, dar nu acoperă nici măcar un sfert din necesarul de locuri.

Drumurile din staţiune sunt înguste şi nu au spaţii pietonale, arată mai degrabă a drumuri forestiere, asfaltarea acestora fiind, desigur, un vis. Maşinile parcate pe lângă vile fac şi mai dificil traficul vehiculelor şi cel pietonal. Nu există iluminat public. Noaptea nu se poate pune problema plimbărilor prin staţiune în absenţa unei … lanterne.
La teleschi – o coadă prea lungă pentru o pârtie atât de scurtă
Pârtia din centrul staţiunii este, de fapt, prilejul unei lungi aşteptări. Pentru a urca cu teleschiul ai de aştept o jumătate de oră la coadă, pentru ca mai apoi să cobori un minut pe o pârtie foarte scurtă.
Nu mai socotim faptul că numărul câinilor vagabonzi de la Rânca devine îngrijorător, o soluţie pentru această problema neexistând nici în marile metropole.
O staţiune modernă, de viitor ar fi trebuit proiectată astfel încât să poată absorbi lejer un număr mare de turişti. În acest ritm de „dezvoltare”, Rânca tinde să se sufoce, zona respectivă oglindind perfect atracţia românilor către chilipiruri, către surogate, către lucruri ieftine şi deloc trainice, făcute pe genunchi.

Mihuţescu şi Todea se iubesc ca Hitler cu Stalin
În momentul de faţă, mare parte din energiile celor două primării, Baia de Fier şi Novaci, se irosesc în procesul intentat de prima celei de-a doua, pentru revendicarea administrativă a unor terenuri, ce ar urma să fie şi ele concesionate după metoda arhiuzitată până în prezent. Lupta pentru adjudecarea controlului staţiunii i-a orbit pe cei doi primari, acest litigiu transformându-se într-o dispută personală pe bani publici, o acţiune inadmisibilă ce ar trebui stopată imediat.
Darea în folosinţă a telescaunului, planificată pentru această iarnă, a fost amânată, întrucât Constantin Mihuţescu, primarul Comuniei Baia de Fier, a condiţionat-o de primirea terenurilor revendicate Novaciului, în procesul cu pricina.
Nici în privinţa salubrizării nu s-au putut înţelege cei doi. Deşi Novaciul a pus bazele unei firme de salubrizare din fonduri europene, primăria Baia de Fier a preferat să pună piedici şi acestui proiect, refuzând asocierea și cheltuind sume și mai mari pentru salubrizare prin folosirea angajaților și a mașinilor proprii.
Este evident că dacă ne aşteptăm ca primăriile să pună bazele unei dezvoltări durabile la Rânca vom fi foarte dezamăgiţi de rezultatele finale, incompetenţa şi conflictele de interese ale primarilor nu vor genera decât haos.
Terenurile aparţin unor obşti, nu primăriilor
Atunci când au invalidat retrocedarea terenurilor de sub viitoarea Staţiune Rânca, primarii de la Novaci şi Baia de Fier au justificat aceste măsuri motivând că obştile Banca Gilortul si Buiceşti, care deţin dreptul de proprietate asupra terenurilor, nu vor putea susţine şi proiecta dezvoltarea acesteia, neavând resursele financiare şi umane necesare. Prin urmare, cele două primării şi-au însuşit dreptul de proprietate şi administrare a Râncii, cu promisiunea că se vor îngriji de dezvoltarea durabilă a acesteia şi, implicit, de obţinerea titulaturii de staţiune montană.
Obştile nu revendică terenurile, dar le comercializează cot la cot cu primarii
Între timp s-a făcut un blat, între conducerea Obştii Buiceşti şi primari, de nerevendicare în instanţă a terenurilor de sub staţiune, blat de pe urma căruia au avut de câştigat doar părţile implicate şi acoliţii lor. Practic, obştile nu revendică terenurile, iar preşedinţii obştilor sunt sprijiniţi şi acoperiţi de primari. Terenurile de la Rânca sunt tranşate şi comercializate, la propriu, în cel mai haotic stil cu putinţă, neajungând nimic la adevăraţii proprietari, ce ar fi trebuit reprezentaţi cu bună credinţă de liderii obştilor. Toate aceste ilegalităţi sunt muşamalizate şi girate de protipendada de la vârful instituţiilor statului pretins de drept, absolut toate reprezentate la Rânca de conducătorii lor, împroprietăriţi cu terenuri şi imobile, fie direct, fie prin interpuşi.
Interesant este că Obştea Banca Gilortul a obţinut, recent, o hotărâre judecătorească definitivă prin care devine proprietara unei importante suprafeţe de la Rânca. Precedentul a fost creat şi, poate, prin scăderea influenţei primăriilor asupra destinelor staţiunii vom asista la o dezvoltare cât de cât organizată a zonei.