Mihai Râmescu a ajuns la a 14 – a zi de grevă a foamei. Nu doar sănătatea, ci chiar viața lui sunt, acum, sub semnul întrebării. Ionuț Răitaru este proprietarul postului de televiziune care a mințit, cu o săptămână în urmă, telespectatorii săi că Râmescu a ieșit din greva foamei. Cei care se uită la TV SUD și la alte televiziuni locale, care de o săptămână n-au mai spus niciun cuvânt despre protestul extrem de la Motru, își imaginează că Râmescu o ține în chiolhanuri. Nimic mai fals. Râmescu este extrem de slăbit, refuză asistența medicală și, dacă nu iese urgent din greva foamei, consecințele vor fi dintre cele mai tragice.
Pentru conservarea eșafodajului mafiot țesut cu grijă, de ani de zile, în Gorj, este posibil ca Caragea să fie de neînlocuit. La sfârșitul săptămânii trecute au circulat zvonuri insistente potrivit cărora Caragea i-a amenințat pe Călinoiu și Cârciumaru că, dacă pică, îi trage după el și că, în replică, la București s-a prezentat din nou onorul, de data asta mai gros ca de obicei, pentru ca problema Caragea să rămână nerezolvată. Repet, este posibil ca inspectorul șef să rămână pe poziție.
După circul din ultimele săptămâni, cele mai mari daune le va contabiliza, cu siguranță, presa din Gorj. Cu riscul de a mă repeta, avem un trust de presă deținut de niște inși ce par mai spălați, așea, care n-au zis nimic, nici de bine, nici de rău, pe radio sau tv, despre o grevă a foamei ce depășește, deja, două săptămâni de la declanșare. Avem alte radiouri și ziare care au citat greșit „Antena 3”, mințind că Caragea ar fi scăpat cu un simplu avertisment. În ansamblu, presa din Gorj a lăsat impresia, în această perioadă, că scrie după dictarea inspectorului șef, care controlează tot, de la ședințele de sumar până la ultimul bun de tipar.
Dacă în județul premierului României proprietarii de media sunt fericiți în ipostaza de preș al șefului Poliției, ajungem din nou la concluzia că, în zonă, democrația și legea sunt doar o poveste.
Pe la parastasele din satele Gorjului se întâmplă adesea să se îmbete mangă, copleșite, firește, de o adâncă tristețe, exact doamnele alea mai „importante” venite de la oraș. Când nu mai e nimic de consumat, pleacă, târând poșetele după ele, mai „importante” și mai doamne „bine”, în capul lor, decât au venit. „Văzuși, fată, cât de îndurerată am fost?” Peisajul acesta dezgustător are o certă utilitate publică: satul se lămurește în direct, de la fața locului, despre doamnele de la oraș.
Așa și cu televiziunile acestea, locale. N-aș fi crezut în ruptul capului că poate exista, vreodată, fie și în Gorj, o televiziune capabilă să mintă, în regim de Breaking News, cu o săptămână în urmă, că Mihai Râmescu a ieșit din greva foamei! În realitate, omul de afaceri a ajuns, deja, la a 14 a zi de grevă a foamei. Este răspunsul său la cererile insistente ale lui Caragea de „a face afaceri” cu el. În traducere cât se poate de corectă: să-i dea bani pe care să-i ducă la IGPR și în alte locuri, ca să stea în scaun cel puțin până la viitoarea glaciațiune. La schimb, Râmescu ar fi primit și el, ca Lilă și alții, ecuson cu „om de afaceri agreat”. Ba, la pachet, ar fi avut și publicitate pe televiziuni, ca DACOREX-ul. Râmescu, însă, a ieșit din rând și a ales altă cale. Consecințele pot fi din cele mai grave, fie și numai în plan strict fizic. Cu două zile în urmă abia se ținea pe picioare. Căci Râmescu își duce protestul la modul onest, cu onoare și o mândrie vecină cu prostia. Acest județ și oamenii lui nu merită să-ți sacrifici sănătatea și viața pentru a-i scăpa de Caragea. Din moment ce plătesc peste 1,5 miliarde lunar, la stat, ca TVA, firmele controlate de Râmescu au un profit destul de mare, din care s-ar fi putut tăia lejer o felie inspectorului șef, adică taxa pe liniștea familiei și pe mersul și mai înfloritor al afacerilor. Cred, însă, că pe Râmescu l-au adus în a 14 – a zi de grevă a foamei două lucruri: 1.bădărănia și agresivitatea inspectorului șef, tonifiate de certitudinea lui că dacă nu colectează fonduri susținerea Bucureștiului încetează; 2.campania de presă denigratoare la care Râmescu a fost supus, se vede treaba că tot din ordinul inspectorului șef, încă dinaintea nunții fiicei sale.
Între oamenii din presă există un pact nescris de neagresiune. Deși, la Gorj, suntem foarte mulți pe … planetă, pe mine, unul, mă bucură orice apariție nouă pe piața media, ca o fereastră posibil aducătoare de aer proaspăt într-o încăpere mai degrabă jegoasă. E foarte posibil ca eu însumi să fi încălcat cel mai des, în ultimul timp, acest pact, și asta pentru că s-au întâmplat cu oameni din presă lucruri vecine cu demența, care n-aveau cum să fie trecute sub tăcere. Amintiți-vă cum tentativa de prefect Teodorescu, eșuată din fașă, a îndesat ziariștii, în pre-campanie electorală, într-o rată plătită din bani publici, și i-a dus în biroul premierului, să le amprenteze pixurile și să-l asigure că campania va fi pe bază de omagii la adresa lui și nenorociri la adresa adversarilor. Și ăsta e un exemplu dintre cele mai cuminți.
Pe Ionuț Răitaru îl respect ca pe un om care investește în media, până în punctul în care acceptă orice derapaj de la adevăr și realitate pentru a – și maximiza celelalte afaceri ale sale. În ultimul timp, Răitaru a depășit de multe ori zona compromisurilor rezonabile, admise unui proprietar de media. Să titrezi, ca Breaking News, acum o săptămână, în prime – time, pe TV SUD, că Râmescu a ieșit din greva foamei, deși omul de afaceri își continuă și azi, în a 14 – a zi, protestul, putând, pe bune, să dea colțul în orice moment, excede cu mult prea mult moravurile obișnuite ale presei post-decembriste. Adică, pot înțelege că, ca și șef de taraf, Răitaru trebuie să cânte pe placul cuiva. De aici și până la a minți în legătură cu un protest extrem, e cale foarte lungă.
Desigur, varianta oficială e că nu Răitaru pune titlurile emisiunilor și breaking news-urile. Pot fi de acord cu această abureală. În varianta asta, ajungem la coordonatorul editorial al postului, care a pus titlul așa cum a crezut că i-ar plăcea patronului și prietenilor patronului. Deci ne întoarcem tot la Răitaru.
În imaginea de mai sus avem un ziarist cu o consistență culturală și intelectuală rară în presa din Gorj. Oare cu cât l-o plăti Răitaru să apară pe televizoarele din casele oamenilor cu porcăria aia deasupra capului? Eugen Măruță girează, prin prezența sa în TV SUD, postul și asemenea breaking news-uri. Daunele de credibilitate sunt imense, și Măruță e conștient de ele. Tot ce poate face e să fie sincer în Gazeta de Sud. Joia trecută, în ziua când a acceptat să apară cu porcăria deasupra capului, același Măruță a scris un articol corect ce a apărut a doua zi în cotidianul regional. Seara, pe TV SUD, Râmescu ieșise din greva foamei. A doua zi, ddimineața, în GAZETA DE SUD, își continua greva foamei!
Despre astfel de aberații se discută frecvent în interiorul breslei. Faptul că ele nu sunt arătate cu degetul conduce la perpetuarea lor. Cineva din presă mi-a atras atenția, cu ceva timp în urmă, că la protestul minerilor același Măruță a numărat pentru TV SUD puțin peste 1000 de participanți la un protest care, chipurile, n-a avut loc, și peste 4000 de protestatari a numărat tot Măruță pentru Gazeta de Sud. Deci, noaptea minții.
Mai mult ca sigur, n-aș fi scris acest articol dacă n-ar fi insistat, printr-un comentariu scris pe GORJNEWS, un ins care sinucide limba română într-un fel ce-l califică fără probleme ca … ziarist. Acel „comentator” mă soma să postez dovada conform căreia TV SUD a anunțat ieșirea lui Râmescu din greva foamei. Sper că acum toată lumea e mulțumită.
Rămân la ideea că, în România contemporană, presa poate și trebuie să fie cea mai puternică dintre instituții, care să sancționeze derapajele structurilor de stat. În Gorj, presa derapează o dată cu ele și din ordinul lor.