Zilele trecute, oficialităţile Gorjului se gândiră bine-bine şi-i realizară lui Constantin Brâncuşi o stea pe-o placă de granit pe care-i săpară numele. În continuare, îi găsiră loc în betonul amprentat al unei alei centrale a Târgu-Jiului, în aşa fel încât trecătorul să-i ia numele în călcâie. Eventual, cu tălpile putând încerca şi un trop-trop ca să-şi dea jos noroiul de pe ele.
Scriu aceste rânduri însoţindu-le cu tot amarul de care sunt în stare. Desigur, mi se poate replica de mulţi dintre concetăţeni faptul că şi bucureştenii au avut o asemenea iniţiativă. Başca cetăţenii liberi ai Statelor Unite ale Americii. Plus alte capitale din ţări fără mândră identitate. Revenind la americani, este de notorietate obiceiul lor de a se folosi de simbolurile naţionale pe te miri ce, de la chiloţi hăt la… hârtia igienică. Şi mai sunt alte practici la care nici n-aş vrea să mai gândesc. Însă creştinul nostru de aici şi-a propus să le aducă în ţară. Şi avem exemplul trist al stelelor de pe pavaj cu numele celebrităţilor (personalităţilor)!
Am văzut cu ochii mei, de exemplu, Rotonda Scriitorilor din Parcul Cişmigiu. Şi am mai admirat busturile înaintaşilor de seamă ridicate pe câte-un soclu trainic, să le vadă păsările. Ca în Parcul Romanescu din municipiul Craiova ori în Copoul Iaşilor…
În atelierul său de lucru din Montparnasse – scrie Peter Neagoe, biograf al sculptorului – Brâncuşi era văzut de vizitatori ca un sfânt.  Care, prin lucrările ce le realiza, mai avea darul de a vindeca durerile oamenilor „fiind el însuşi bun, radiind de o bunătate binefăcătoare”.
La Târgu-Jiu genialul sculptor nu este acasă. Ciudatele învăluiri în staniol ale numelui său, chiar pe-o stea pe care tot precupeţul calcă, sunt în măsură să nu ne ducă departe. Se integrează chiar nepăsării ce ţine de îngrijirea operelor Ansamblului Monumental. Când, iată, a venit toamna, urmează iarna, prin plafonul Porţii Sărutului va pătrunde din nou apa!
Apoi, pun eu întrebarea, în cazul în care paranghelia cu aleea celebrităţilor va fi continuată, oare ce gorjeni vor veni de-a dreapta stelei sculptorului?
Călinoiu? Cârciumaru? Ponta?

Așa arăta acoperământul Porții Sărutului, la intervenția din 2010.

Acest document oficial din februarie 2010 vorbește despre starea gravă a Porții Sărutului. Nici un pai nu s-a mișcat de atunci. Adina Andrițoiu, adică “Buliga 3” (după Buliga 1 – adevăratul și originalul Buliga și Buliga 2 – Ovidiu Popescu), cea mai nouă catastrofă numită politic la conducerea Centrului Brâncuși, băltește în propria-i nesimțire și incompetență. (N.D.)