S-au împlinit, deunăzi, trei ani de când s-a stins omul de cultură Valentin Taşcu. În sforăitoarele şi super-bugetatele programe culturale anuale ale instituţiilor care se pretind că fac cultură în Gorj, momentul era marcat, după mintea şi inima directorilor lor, în cel mai decantat stil comunist: “Complex de manifestări omagiale”. Organizatori promişi: Şcoala Populară de Artă, Biblioteca Judeţeană, Consiliul Judeţean Gorj şi Primăria Târgu Jiu.
Şi, totuşi, nu s-a făcut nimic pentru Valentin Taşcu, anul acesta, la Târgu Jiu. Nici vreo lumină nu cred să-i fi aprins, în tihnă, vreunul din pricopsiţii cu scaune de oameni ca lumea.
Dacă le-ar fi fost de ajuns, mi-ar fi fost silă de ei, şi-atât. M-aş fi prefăcut şi eu că plouă, sau numai că ninge dinadins. L-am rugat pe Alex Gregora să scrie despre întâmplarea asta. Fiindcă aşa-i e firea, doar i-a lovit c-o aripă de înger:
“Se observă însă o lipsă de… echilibru la două instituţii de cultură din Gorj, Şcoala Populară şi Biblioteca Judeţeană, care, deşi doi ani la rând i-au organizat pionereşte manifestări de omagiere, în acest an, fără vreo explicaţie publică, n-au mai făcut-o.”
Dacă Viorel Gârbaciu şi Olimpia Bratu ar fi chemaţi la organele de partid, aceleaşi care i-au găsit competenţi şi i-au bârâcat în scaune, şi întrebaţi de ce l-au uitat aşa repede pe Valentin Taşcu, ar spune că dusul e vinovat, că a murit la sfârşit de an, când ei e obosiţi de atâtea complexe manifestări omagiale, şi prea istoviţi să se mai prefacă a face ceva.
Lui Viorel Gârbaciu chiar îi găsesc o scuză. Omul e stors după polemicile culturale de calitate purtate cu academiciene ca Bahmuţeanu şi Vaşniuc, în emisiuni TV cu buci şi silicoane. Şi-apoi, fie vorba-ntre noi, dacă-l mai aud o dată recitând “Curtea cu prieteni”, negreşit voi fi până şi eu de acord să-amânăm tristeţea după sărbători…
Fiind în ajun de Ignat, când Ion Călinoiu stă mai mult pitulat, o să-l trec cu vederea, de teamă să nu se autosesizeze vreun amărăştean fără porc de Crăciun. Şi, oricum, de Cultură în Consiliul Judeţean răspunde Vasile Râbu, domnul acela cu privire inteligentă, indusă de activitatea didactică pe care o prestează la cea mai tare universitate de stat din Târgu Jiu.
Îl lăsai pe Cârciumaru la urmă, că dumnealui e al măi nevinovat. Nu cred că ezistă altu’ mai nevinovat ca el şi mai agitat în perioada asta, când ezistă cu adevărat tot felul de riscuri. De ezemplu, să ningă! Dacă ninge, nu mai măturăm, şi dacă nu mai măturăm, ce facem? Nici flori în stâlp să udăm nu avem, acum… În recreaţia asta, poate-şi aminteşte primarul nost’ de Valentin Taşcu, cel pe care l-a uitat la cinci minute după ce l-a făcut cetăţean de onoare post-mortem, un bun prilej pentru presa pupincuristă să-şi slăvească idolul.
Aş fi vrut să-mi fie silă de ei şi-atât…