În 16 noiembrie, seara, am crezut că România a avut soartă, din moment ce Klaus Iohannis, și nu Victor Ponta, ajunsese președinte.
Apoi, încet – încet, dimpreună cu toți cunoscuții mei, ne-am convins că sub ambalajul de cadou deosebit și neașteptat în care trebuia să fie Iohannis, Președintele, nu este, în realitate, nimic. Sau este, cel mult, un altfel de Mickey Mouse, unul sobru, solemn, dar la fel de iresponsabil și de deconectat de la țară, de la problemele ei, de la oameni și de la așteptările lor.
În județul lui Ponta a fost ordin de zi pe unitate ca premierul să scoată un scor la fel de covârșitor ca acela obținut de Iohannis la Sibiu. Dar nici pomeneală. Sătui de impostura deputatului de Târgu Jiu, care în zece ani n-a adus niciun investitor și n-a creat niciun loc de muncă în orașul lui Brâncuși, aproape jumate dintre gorjeni l-au votat pe Iohannis.
Apoi, ne-am uitat înspre PNL, așteptând să se curețe, de la o săptămână la alta, și să participe la instituirea unei atmosfere de tip democratic, și nu totalitar, în județul lui Ponta.

Nu s-a întâmplat așa. A fost și continuă să fie haos total. Ce altceva putea genera încălcarea statutului PNL, chiar de către conducerea centrală, care l-a păstrat pe senatorul Dian Popescu în fruntea organizației din Gorj, deși a devenit incompatibil în momentul în care a fost condamnat la închisoare cu suspendare de către Înalta Curte de Casație și Justiție?
Cu atât mai stranie a fost conservarea lui Dian, cu cât el pierduse deja controlul și nu mai avea niciun fel de autoritate, în Gorj,  asupra vechiului PNL. Au urmat șase luni în care pedeliștii și liberalii s-au războit ca chiorii, fără ca vreun lider central al PNL să arunce prosopul, sau să le sugereze în vreun fel să întoarcă armele înspre adversarul real, acela din exterior: PSD-ul.
 

În ultimele șapte luni, Ponta a fost doar trei ore în Gorj, într-o vizită anunțată din scurt, de frică, cu numai o zi înainte. Pentru Iohannis, președintele autosechestrat în Palatul Cotroceni, sau pentru Alina Gorghiu ar fi fost o oportunitate fantastică de imagine să vină în Gorj măcar o dată, în lunile în care mii de mineri și energeticieni i-au cerut demisia lui Ponta, în Piața Prefecturii. N-au făcut-o pentru că știau că situația din PNL Gorj este în descompunere, și pute.
După șase luni în care s-au prefăcut că în Gorj nu este nicio problemă, liderii centrali ai PNL s-au hotărât, în sfârșit, să-l demită pe Dian Popescu de la conducerea PNL. Se va întâmpla asta cel târziu luni, 25 mai, în cadrul ședinței de Birou Politic Național. Din păcate, această măsură nu va îndrepta mare lucru, deoarece, potrivit surselor noastre, Teodor Atanasiu și Ludovic Orban au în vedere trei variante de râsu – plânsu, în ceea ce privește succesiunea la Dian Popescu.

1. Acceptând că așa-zisa opoziție este cât se poate de delicată cu PSD-ul, Atanasiu și Orban sunt tentați să-l propună ca președinte al PNL Gorj pe un liberal, fost pepededist, fost conservator, tare în gură: senatorul Tudor Barbu. Nici unu la sută din cei care-l văd seară de seară la televizor n-au habar că Barbu este senator de Gorj, pentru că dânsul este prea mondial ca să vorbească despre un județ atât de mic. Este singurul parlamentar care l-a întrecut în nesimțire pe Ponta, venind în colegiul său chiar mai rar decât premierul.  De altfel, presa locală este plină de declarații ale primarilor liberali și nu numai, care spun că nu l-au văzut din campania electorală, și că nu i-a spijinit cu nimic. Pentru că are ”vrăjală”, Barbu pretinde că-și ține audiențele pe Skype… Halal senator.
De văzut cum va fi primit Tudor Barbu ca șef peste liberalii care n-au uitat că, pe vremea când era pepededist – nevoie mare, a anunțat că obiectivul său politic este … arestarea lui Dian Popescu.
[youtube]xMnAQVOT0vw[/youtube]
2. În tandem cu Tudor Barbu, la șefia PNL Gorj este avut în vedere și primarul orașului Novaci, Dumitru Leuștean. Un ins inexistent ca om politic, care n-a făcut în viața lui nicio milisecundă de declarație anti-PSD. De altfel, Leuștean a ajuns primar cu sprijinul direct al președintelui Consiliului Județean, Ion Călinoiu, drept recompensă pentru frăția penală a celor doi, din trecutul apropiat. Leuștean, ca șef al Secției de Drumuri Naționale a conlucrat perefect, împotriva banului public, cu vicepreședintele național al PSD, Ion Călinoiu, stăpânul Întreprinderii de Drumuri și Poduri. Călinoiu a avut destulă încredere în Leuștean, încât să-l accepte drept candidat USL într-o zonă foarte sensibilă pentru el. Călinoiu este artizanul mai multor investiții nefuncționale, de zeci de milioane de euro, la Rânca, zonă subordonată administrativ Novaciului.  Acum, Leuștean, ca primar al Novaciului, trebuie să dea sârguincios cu bidineaua, să pară totul cât mai în regulă. Leuștean nu are niciun fel de ascendent asupra liberalilor din Gorj, care cunosc legăturile sale cu Ion Călinoiu.

Cu un om politic atât de slab, practic inexistent, vechiul PNL rămâne, în Gorj, la umbra vechiului PDL, adâncind procesul continuu de dezintegrare a partidului, în ansamblu.

3. Ultima opțiune se referă la Gheorghe Orzan, eternul număr doi din PNL Gorj, etern consilier județean cu activitate incertă, dar cu afaceri cât se poate de clare cu instituții publice conduse de pesediști sadea. Din acei bani își plătește cu precizie microscopică participarea la diverse monologuri televizate, care dau seama de anvergura semi-rurală a acestui politician.
[youtube]AQDVMDVhL5g[/youtube]
În realitate, singura soluție viabilă pentru actuala situație din PNL Gorj este impunerea ca președinte interimar a unui liberal de la centru, necompromis prin zonele semi-întunecate ale politicii din județul lui Ponta.
Deocamdată, constatăm că atât Iohannis, cât și Alina Gorghiu, tratează cu indiferență PNL Gorj, întreținându-i starea de semi-paralizie și de noncombat față de colegii domnului Ponta. În acest fel se dă apă la moară din ce în ce mai multor analiști care vorbesc, tot mai apăsat, despre existența anumitor înțelegeri subterane între președinte și premier.
Personal, nu cred că Iohannis a abandonat Gorjul în ghearele lui Ponta. În realitate, pentru Iohannis Gorjul nici măcar nu există.