De 71 de zile, Victor Ponta a intrat în al treilea său mandat de deputat de Gorj. În această perioadă, ne-a vizitat o singură dată, pentru câteva ore, în data de 27 decembrie 2012, cu un scop bine precizat: „pentru a ciocni cupe de șampanie cu cei care l-au ajutat în campania electorală”. Apoi, pauză.

Este unanim acceptat faptul că, în primele sale două mandate, lui Victor Ponta nu i-a prea călcat piciorul prin județul pe care, teroretic, l-a reprezentat în Parlamentul României. Constat cu o oarecare surprindere că și în acest mandat continuă la fel.

Fiul adoptiv al comunei Baia de Fier are nenumărate motive foarte serioase care ar trebui să-l împingă să-și schimbe atitudinea față de Gorj și gorjeni. În primul rând, doar un ins cu minte scurtă ar uita așa de repede că la ultimele alegeri parlamentare i-a trecut glonțul, milimetric, pe lângă ureche. Dan Diaconescu, un ins obscur care nici măcar o abordare jurnalistică onestă nu a avut, vreodată, față de Gorj (amintiți-vă că i-am prins, personal, oamenii veniți cu șantajul la Schela, pe urma unei investigații GORJNEWS), a fost pe punctul de a-l scoate pe Ponta nu doar din Parlament, ci și din viața politică. Doar mobilizarea exemplară a tuturor susținătorilor PSD-ului l-a întors pe Ponta de pe buza prăpastiei. Imaginați-vă ce s-ar fi întâmplat dacă Ponta ar fi avut un candidat serios și dacă în Gorj nu s-ar produce bani negri suficienți să cumpere voturi și să finanțeze zeci de trompete PSD deghizate în ziare, radiouri și televiziuni. De altfel, în 2008, cu Marcel Romanescu contracandidat, pe Ponta l-au trecut, și atunci, toate nădușelile. Doar votul disciplinat al romilor din Obreja l-a dus la 50 virgulă ceva și l-a făcut deputat. Din păcate, Ponta refuză să învețe din aceste experiențe și continuă să fie interesat de Gorj doar în campaniile electorale.

În al doilea rând, scriptic Ponta începe să devină legat ombilical de acest județ. Este deja la al treilea mandat de deputat de Gorj. Asocierea sa cu județul nostru nu mai este forțată. Prezența sa aici nu mai poate fi pusă pe seama unui accident efemer. De 9 ani, deja, Ponta este, teoretic, deputat de Gorj. De 9 ani datoriile sale neachitate față de locuitorii acestui ținut continuă să crească. Or dacă nici acum, când deține prima poziție executivă în statul român, Ponta nu canalizează resurse și democrație către Gorj, ne rămâne de făcut un singur lucru: să tragem apa.

PSD-ul, interesat să controleze comerțul și, implicit, banii din Gorj

La actuala stare de fapt, cu Gorjul rămas mult înapoia județelor limitrofe, la toate capitolele, o contribuție covârșitoare o are și modul în care Victor Ponta s-a achitat de atribuțiunile sale legale, de deputat, în ultimii 9 ani. Am mai scris-o: pe WIKIPEDIA există o listă a centrelor comerciale din fiecare județ. Acolo, Gorjul și Târgu Jiul nici măcar nu figurează. Totuși, în clasamentul puterii de cumpărare, gorjenii se situează la vârf. Atunci, de ce fiebem în suc propriu? Pentru că, în primul rând partidul lui Ponta a avut și are interesul să controleze total comerțul și, implicit, banii din acest județ. Este limpede că hypermarket-urile nu prea au cum să producă bani negri. Și-atunci, dacă ele nu produc bani negri, PSD-ul n-are cu ce se hrăni, deci, hypermarket-urile or fi bune în alte părți, la noi, nu!

Modernizarea drumului european Rovinari – Bumbești Jiu, care străbate județul adoptiv al lui Victor Ponta a început, scriptic, acum șapte ani, s-au plătit deja milioane de euro, dar, în realitate, lucrările propriu-zise nici n-au început. O fi mult, o fi puțin să băltească această situație timp de 7 ani? O fi îndeajuns încât să gonească din zonă orice investitor serios?

Ponta tolerează deficitul de democrație

Mai greu de suportat este, însă, deficitul de democrație din Gorj. Se spune că Ponta l-a debarcat pe Nicolae Mischie. Ceea ce nu se spune este că Ponta nu a schimbat și nici nu și-a dorit vreodată să schimbe șefii instituțiilor publice din Gorj și atmosfera din aceste structuri. Majoritatea dintre foștii și actualii manageri au aprofundat comunismul la școala lui Mischie și acum îl pun în practică. Foarte puținii tineri care ajung la vârful instituțiilor de stat sunt, în general, copii de tați. Ceilalți suplinesc handicapul originii nesănătoase exersând mimica, gestica, hiatusul mental și privirea ambiguă a seniorilor din PSD Gorj. De pildă, Ion Călinoiu, președintele Consiliului Județean Gorj, fost vicepreședinte pe vremea lui Mischie, are idei multe, dar se exprimă greu. Nu se poate pune asta pe seama emotivității sale. Majoritatea televiziunilor și radiourilor locale sunt total subordonate politic. Întrebările moderatorilor sunt aprobate dinainte, în urma unor riguroase verificări. Răspunsurile sunt memorate și intonate cu voce tare, de bărbat politic. Totuși, chiar și în aceste emisiuni plătite de partid și clientela lui, Călinoiu se poticnește des, și-atunci face o pauză și sloboade o formulă salvatoare: „ceea ce se numește”. La fiecare două – trei fraze, Călinoiu folosește această sintagmă. Discursul său sună cam așa: „Daju scrie acum ceea ce se numește un articol injurios la adresa mea, cu ceea ce se numește tastatură”. Sigur, tragedia nu constă în faptul că Ion Călinoiu își umple pauzele din gândirea personală cu această formulă devenită tic verbal. Înțelegem asta: emisiunile sunt lungi, realizările de prezentat prostimii, puține. Deci, trebuie completat cu cuvinte de umplutură. Peste măsură de deranjant este că, pentru a-i intra în grații, comuniștii aceștia tineri, ajunși sau pe punctul de a ajunge în funcții publice, au început să vorbească la fel. Citez aproximativ: „Sigur, nu vă ascund că sunt ceea ce se numește un tânăr de perspectivă, și că și eu și tati meu, care este și el deputat, ne dorim pentru mine tot ce este mai bun și, dacă se poate, cât mai rapid ceea ce se numește postul de director adjunct la Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj. Sigur, nu sunt ceea ce se numește un funcționar public și nici n-am lucrat vreo zi în această instituție, dar experiența mea de membru PSD și, de ce nu, faptul că tati este deputat, îmi conferă ceea ce se numește un considerabil atu”. Cam acesta este nivelul cultural nu doar al pesediștilor, ci al majorității politicienilor gorjeni. Din păcate, mijloacele de comunicare în masă difuzează non-stop doar asemenea „hit-uri”, făcând atmosfera din ce în ce mai irespirabilă.

Premierul i-a pus perfuziile comandantului IPJ Gorj

Revenind la deficitul de democrație din Gorj, trebuie subliniat că amestecul partidului domnului Ponta în viața instituțiilor publice a depășit orice limită. Cel mai bun exemplu îl găsim în ograda Inspectoratului de Poliție al Județului Gorj. Numit politic de PSD în scaunul de inspector șef, în iulie 2009,  comandantul Viorel Caragea este ținut cu perfuzii în funcție chiar de Victor Ponta. Suntem, probabil, singurul ținut din Uniunea Europeană în care un subofițer de poliție a amenințat public un comandant de poliție că-l împușcă, la propriu și de-adevăratelea, fără a se lua vreo măsură. S-au cheltuit, de atunci, poate miliarde de lei vechi, bani publici, pe autobuzele de controlori veniți de la IGPR și MAI cu ordin politic să mușamalizeze tot. Nu s-a luat nicio măsură. Aceste întâmplări n-au făcut niciun breaking news la televiziunile avide de astfel de bombe. De ce? Pentru că, în Gorj, unii corespondenți de presă centrală au câștigat, tăcând, vile și limuzine. De la partid, firește!

Structuri de crimă organizată, pe traseul Poliție – Parchet – Tribunal

Vorbesc de deficit de democrație pentru că în județul lui Victor Ponta frățiile dintre șefii instituțiilor publice se confundă cu niște structuri de crimă (foarte bine) organizată. De pildă, pe traseul Viorel Caragea – Emil Moța (procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj) – Florin Encescu (președintele Tribunalului Gorj) se croșetează dosare penale pe fapte inventate și se solicită și se emit ilegal autorizații de interceptare a comunicațiilor ziariștilor incomozi. Sincer, mă așteptam să-mi facă asta mie, dar nu-i credeam atât de lipsiți de minte și de maniere. Deci, în ruptul capului nu l-aș fi crezut în stare pe Moța să scrie în referatul oficial prin care i-a cerut lui Encescu să aprobe interceptarea comunicațiilor mele că eu am acces la dosarul penal făcut chiar de el, de Moța, unui interlop și că, mai mult, după ce-i citesc hârtiile dau fuga – fuguța și raportez conținul lor interlopului incriminat în acel dosar. Procedural, nici măcar prim-procurorul nu are acces la dosarele lui Moța. Apoi, unitatea de parchet e păzită de jandarmi, și ziua și noaptea. Bănuiesc că dosarele lui Moța stau într-un fișet sigilat. Îmi amintesc clar: nu făcusem nicio cerere de studiere a dosarului respectiv, la vreo instituție. Și-atunci, pentru ca Moța să iasă sănătos la cap din această chestiune, rămâne o singură variantă: eu sunt un fel de mentalist, de-ăla, sau cum i-o zice, care își teleportează mintea fix în hârtiile domnului Moța, le scanează și le varsă, apoi, la interlopi. Ajungând, în fine, la Encescu, dacă domnia sa a luat de bună aberația aceasta a lui Moța și a autorizat instantaneu interceptarea comunicațiilor mele, mă credeți că trio-ul acesta Caragea – Moța – Encescu are toate ingredientele unei grupări de crimă (foarte bine) organizată?

Scandalul acesta a ajuns de două săptămâni în multe ziare centrale, dar Ministerul Justiției, structură din subordinea premierului Victor Ponta, n-are nicio reacție, deși l-am petiționat oficial. Ceea ce nu înțelege Ponta este că sunt lucruri pe care le mai poți mușamaliza și lucruri pe care nu le mai poți mușamaliza. Există situații în care nici perfuziile puse de însuși premierul României nu mai ajută cu nimic.

Notă: Victor Ponta vine mâine la Târgu Jiu, la o conferință internațională inventată în pripă, ca să anunțe public că Brâncuși este un artist de geniu. Spoiala acestor vorbe politicianiste cască și mai mult fisurile descoperite de expertizele oficiale în acoperământul Porții Sărutului, prin care plouă de mai mulți ani, fără ca deputatului de Gorj Victor Ponta să-i pese câtuși de puțin.

Voi reveni pentru a vă relata sforăiturile din discursul de mâine al premierului.