A concura, pentru orice, cu Mircea Geoană, e ca şi cum ai juca împotriva Pandurilor, în zilele în care, în foame de bani, elevii lui Ciobi pariază pe înfrângerea proprie. Cum, necum, Victor Ponta s-a ales duminică înspre dimineaţă preşedinte al celui mai mare partid politic din România, o demnitate copleşitoare. În nişte vorbe necăutate, Mircea Geoană i-a urat să reuşească, pentru a-i fi bine şi lui, şi ţării. E greu de spus astăzi cum vor evolua Victor Ponta şi PSD-ul. Depinde forte mult  de cum va şti deputatul (teoretic) de Gorj să-şi asigure autonomia deciziilor manageriale personale, de cât de flască va fi lesa în care îl ţine Adrian Năstase, de cât de receptivi sau reactivi vor fi vicepreşedinţii, majoritatea susţinători ai lui Mircea Geoană, şi, în ultimă instanţă, partidul.

Era timpul ca în România să ajungă la butoane şi un tânăr, un om din alt aluat, needucat la Ştefan Gheorghiu, adept al guvernării durabile, asumate cu sinceritate.
Gorjenii cu oarece scaun la cap nu pot fi decât sceptici în privinţa evoluţiei viitoare a lui Victor Ponta. El nu are cum să reuşească la nivel naţional după ce a eşuat ca deputat de Gorj, într-un judeţ tot mai sărăcit, cu parlamentari pestriţi, dintre care a avut timp să se detaşeze, făcând ceva bun pentru gorjeni, orice. Victor Ponta a crezut că dacă trece pe-aici la Paşti şi la Crăciun, de regulă în interes electoral, asortat cu ochelari de firmă şi parfum franţuzesc (bărbătesc) este de ajuns. Este o manieră şmecheră spre jmecheră de a răspunde nevoilor comunităţii. Luat la bani mărunţi, aminteşte, între două bătăi cu pumnul în piept, că a adus PIRELLI în Gorj, la Bumbeşti. Foarte interesante sunt, însă, condiţiile contractuale, ultraclasificate, deşi despăgubirile uriaşe pe care le va achita Consiliul Judeţean italienilor, dacă li se va părea că se uită cineva urât înspre ei, sunt de maxim interes public.
Personal, am aşteptat de la Victor Ponta să reformeze organizaţia judeţeană a PSD, nu atât oamenii, cât năravurile lor. Nu a făcut-o. Am aşteptat să le spună, măcar în şoaptă, pesediştilor să fure mai cu milă din drumuri şi alimentări cu apă, că se vede de la o poştă. Nu a făcut-o. Am aşteptat ca lui Ion Călinoiu să-i fie, pe româneşte, frică de el. Ştiu: asta nici de glumă nu e bună. Am aşteptat să facă pârtie tinerilor spre conducerea organizaţiei, să-i ajute să se facă auziţi. Claudiu Teodorescu, preşedintele TSD, este un politician în devenire, cu vocaţie, dar ajunge rar la microfon, şi când ajunge, i se face semn să scurteze. Plus că tinerii pesedişti sunt mulţi şi atât. România de mâine nu se construieşte cu lipitori de afişe, nici cu tineri ultralicenţiaţi, dar detaşaţi de realitate, care, de câte ori deschideau gura, înainte de alegerile prezidenţiale, spuneau cum o să-l surclaseze Geoană pe Băsescu, pe motiv că pe Traian nu-l mai halesc americanii. Aş fi vrut ca Victor Ponta să-i ia microfonul definitiv lui Gheorghe Milosteanu şi să i-l dea, cadou, lui Ciprian Florescu, un tânăr politician care şi când tace spune mai multe decât jumătate din seniori. Aş fi vrut ca Victor Ponta să-l ia cu binişoru’ pe Florin Cârciumaru, între două şedinţe de shooting electoral: “Nea Florică, dă-o dracu, râde lumea, hai să facem ceva pentru Brâncuşi aici, sau măcar să-l lăsăm în ale lui, uite vorbesc eu cu Elena Udrea, iar pe arhitectu’ mata aranjez să îl vadă un doctor de mansarde”. Aş fi vrut să-l ia pe Toni Mihail Greblă de la masa lui Marin Condescu şi să-l ducă la masa pesediştilor. În mare, aş fi vrut ca Victor Ponta să fie băiatul bun în poza de grup. Nu, la peste cinci ani de când a descins în Gorj, Victor Ponta nu este decât un băiat curăţel, care a venit de la Bucureşti şi s-a dat cu smardoii locali, devenind unul dintre ei.
Iată de ce, întrucât va fi din ce în ce mai ocupat şi va trece şi mai rar ca până acum prin Gorj, Victor Ponta nu poate fi o pierdere pentru judeţ. Până acum nu a făcut nimic pentru Gorj, iar la asta ne pricepem şi singuri.