An de an, în această perioadă, ca și în toiul verii, când fotbalul spune adio vacanței, tot românul microbist începe să-și pună în aplicare talentul de scouter.
A plecat X și Y, iar de Z nu mi-a plăcut de loc în turul campionatului, nu s-a mișcat cum trebuie, nu a dat ț goluri, așa că e musai să mai vină câțiva jucători. Cam ăsta-i șablonul de la care pornesc discuțiile care nu se încheie și nu se vor încheia cât va mai exista fotbal pe pământ. Firește că nici noi nu facem notă diferită, și în noi zace sămânța de scouter, că despre cea de antrenor e sigur și demonstrat, o avem toți.
În mod evident, după un tur și un an 2011 cum a fost cel avut de Pandurii, suporterul gorjean n-are prea multe de comentat, dar de un transfer, două acolo, tot este nevoie, mai ales că o spune și Grig.
La sfârșitul anului trecut, într-o conferință de presă în care Condescu își începea pledoaria spunând că 2011 a fost cel mai greu an al Pandurilor, care a trecut de două ori pe lângă soarta care a avut-o în final Craiova, mai marele clubului gorjean opina că oamenii din conducere au învățat din experiențele avute în cei șase ani și jumătate petrecuți în Liga I. Acum rămâne de văzut ce au învățat din greșelile făcute în trecut în ceea ce privește campaniile de achiziții.
Una dintre greșelile pe care cei din conducerea Pandurilor le fac este aceea de a se ghida după principiul „de la impresarul X nu-l iau nici pe Messi”. Este evident că nu întotdeauna ceea ce țintește un impresar nu coincide cu ceea ce vede un conducător de club sau un antrenor. Este clar că există greșeli și de o parte și de cealaltă așa cum este clar și faptul că nu există pădure fără uscături, dar trebuie înțeles și faptul că toți fac parte din același peisaj și trebuie într-un final căutată cale prin care suporterul să aibă ocazia de a vedea pe dreptunghiul verde un spectacol de calitate pus în scenă de cei mai buni actori pe care clubul pe care-l susține și-i permite.
Cum Rapidul are în spate greșeli manageriale cum ar fi refuzarea unor jucători precum Obi Mikel, Doumbia, Thomas Muller și chiar a lui Weldon sau Wesley, dintre jucătorii care au ajuns până la urmă să joace la echipe din România, și Timișoara se poate „lăuda” cu spatele întors lui Tosic și Pandurii au „țepele” lor în materie de jucători refuzați sau, mai simplu spus, nebăgați în seamă. Moraes, jucătorul atât de dorit de Gigi Becali la Steaua, înainte de a ajunge la Gloria Bistrița a avut CV-ul pe masa Pandurilor. Marcelo, unul dintre fundașii centrali de bază ai lui PSV Eindhoven, a fost propus Pandurilor în 2008, pe când era rezervă la Wisla Cracovia. Bruno Lopes avea un retur de excepție în Serie B din Brazilia și voia un contract în Europa, dar Pandurii nu l-a dorit și a ajuns în J-League, unde în sezonul trecut a marcat 13 goluri. Unul dintre ultimii jucători pentru care Pandurii n-a avut ochi este Havenaar, un olandez născut în Japonia care are talia lui Ibrahimovic, dar se pare că și abilitățile acestuia. Havenaar a marcat în 2011 de 17 ori pentru echipa sa de club în J-League și de două ori pentru naționala Japoniei și a ajuns în 2012 la Vitesse, în Olanda, probabil o mică haltă înainte de a ajunge la un club mai mare din Europa.
Sunt absolut sigur că la fiecare echipă trec nevăzuți astfel de jucători care explodează ulterior în alte curți, important este ca oamenii care au în fișa postului acest lucru să nu se lase ghidați de alte sentimente sau interese și să le vadă doar pe cele ale clubului, acestea fiind și cele ale suporterului de rând, ale microbistului care vine la stadion pentru cel de pe iarbă și mai puțin pentru cel din lojă.
