Venit într-un moment în care la Pandurii trebuie să scoţi puncte din piatră seacă, Grigoraş s-a agăţat de meciul cu Steaua ca de unul din care noua sa echipă să ciupească măcar un punct, unul care ar fi dat aer echipei, dar aceasta n-a rezistat în Ghencea decât vreme de un ceas.

Mult doritul, de Grigoraş şi majoritatea suporterilor, sistem 4-3-3 se pare că mai are de aşteptat, tehnicianul Pandurilor fiind nevoit, din cauza calităţilor dovedite de jucători, să apeleze la un sistem cât de cât compatibil cu acesta. Fie că unii îl văd 4-1-4-1, fie că ar putea fi un 4-4-2 cu un romb la mijloc, al cărui vârf să fie de fapt un al treilea atacant în momentele în care echipa se află în ofensivă, sistemul adoptat de Grigoraş la Pandurii este unul, dacă nu mai ofensiv, măcar unul mai dispus la efort şi, în mod cert, mai arţăgos. Din păcate, efortul pe care trebuie să-l depună Pandurii pentru a juca aşa cum îşi doreşte Grig consumă bateriile după o oră de joc. Asta a dovedit-o meciul cu Steaua, unul în care, atât cât i-au ţinut curelele, Pandurii au reuşit să neutralizeze formaţia bucureşteană.
Chiar şi în condiţiile în care apărarea a fost modificată în proporţie de 75% faţă de cea cu care Grigoraş şi-a început mandatul la Târgu Jiu, Pandurii n-au tremurat deloc în faţa Stelei, în prima repriză de pe Ghencea. Steaua s-a oprit undeva la 30-40 de metri de poarta lui Popa, iar puţinele acţiuni ale gazdelor din primul mitan au fost rezolvate lejer de jucătorii Pandurilor. Lucrurile n-au mai stat deloc aşa în partea a doua, atunci când mai multe piese din angrenajul lui Grigoraş au cedat fără ca acesta să fi apucat să le schimbe. Coşmarul lui Ionuţ Badea l-a urmărit şi pe Grigoraş, primul gol venind în urma unui corner la care visarea întregii apărări gorjene a fost “încununată” de chifla lui Grecu, cel care poate fi trecut în statistici cu un asist la primul gol al lui Bogdan Stancu. Cum îl ştim, Grecu dacă o comite o dată, o comite şi a doua oară, Bogdan Stancu trebuind să-i mulţumească fundaşului pandur pentru largheţea marcajului la al doilea gol, cel care a închis nu doar tabela, ci şi visul lui Grigoraş, care spera la un rezultat bun în faţa Stelei.
În afara rezultatului, unul pentru care nu poţi da vina pe antrenor sau penaliza jucătorii, rămân câteva concluzii de tras. Una ar fi aceea că în jocul lui Chibulcutean se văd clar urmele acţiunii lui Ionuţ Badea. Stând în afara jocurilor oficiale vreme de cinci luni, Chibulcutean nu mai este acel fundaş pe care-l ştiam. A fost relevantă poate faza din finalul primei reprize, când la o pasă trimisă pentru Bogdan Stancu, fundaşul Pandurilor a plecat împreună cu acesta, însă, din preluare şi o întoarcere, atacantul stelist şi-a creat un avantaj de câţiva metri, care i-a permis apoi să şuteze nestingherit spre poarta lui Popa. O altă concluzie ar fi aceea că Popa ar merita o pauză. Poate va învăţa în această pauză şi că un portar nu-şi poate ajuta echipa doar de pe linia porţii. În final, o ultimă concluzie ar fi aceea că lui Grigoraş îi va fi foarte greu până în iarnă, cu vârfurile pe care le are. De Stromajer pare să se fi lămurit din prima, Adrian Iordache ne-a arătat şi el de ce e în stare în meciul cu Steaua, iar Apostu n-a rupt nici el gura târgului.