În legătură cu zvonurile care circulă despre o posibilă remaniere sau plecare a guvernului, ziarele fac diverse supoziţii. Multe comentarii stârneşte, de exemplu, faptul că după inaugurarea monumentului de la Tg-Jiu, regele, primul ministru, însoţiţi de ceilalţi membri ai guvernului au plecat la Poiana, la moşia primului ministru, unde regele a purtat discuţii atât cu şeful guvernului, cât şi cu N. Titulescu şi alţi fruntaşi politici. „După audienţă, primul ministru – scrie Facla din 11 septembrie – manifestă un intens optimism. El a declarat principalilor colaboratori din guvern că se bucură de încrederea suveranului şi, în consecinţă, va proceda la remanierea cabinetului.” Pornind tot de la festivitaţile amintite, Adevărul din aceeaşi zi – 11 septembrie – scrie: „La solemnitatea de la Tg-Jiu noua uniformă de vară a membrilor guvernului a făcut, în adevăr, impresie. Jachetele şi jobenurile gri au atras atenţia lumii care se amuza să gasească ţinutei miniştrilor noştri cea mai perfectă asemănare cu cea a lorzilor englezi. Două excepţii numai au stricat armonia ministerială de culoare: d-nii N. Titulescu şi Mitiţă Constantinescu, amândoi în joben negru. – Pe mine – a explicat ministrul nostru de externe – trebuie să mă consideraţi în opoziţie. Nici nu sunt în ţinută! În ce-l priveşte pe Mitiţă Constantinescu, au fost unii care s-au întrebat dacă… desolidarizarea d-sale vestimentară de ceilalţi miniştri, n-ar avea şi… o semnificaţie politică. Se pare că zilele acestea lucrul se va lămuri.” La rândul său, Lupta, notează: „La Tg-Jiu au circulat ieri toate zvonurile: de remaniere, de plecare, de venire – mai ales după ce miniştrii s-au retras la… Poiana şi au rămas gazetarii la Tg-Jiu, care a devenit astfel un centru politic de prim ordin. Până noaptea târziu au circulat cele mai senzaţionale zvonuri. După miezul nopţii s-a făcut primului ministru următorul raport sumar la telefon: – Circulă tot ce vreţi, dle prim ministru, numai trenurile nu circulă sau circulă prost!”
Dor de Poiana
Ce vremuri! Deasupra Gorjului se abătuse aripa norocului. Istoria ajunsese a fi socotită drept cartea de vizită a acestui colţ de Românie. Ţara întreagă descoperea o epocă supusă ultimelor standarde europene capabile să supravegheze cu metodele cele mai performante ieşirea noastră dintr-o stare de inerţie demult moştenită. Revelaţia politică a momentului confirma strategic destinul colectiv drept paradox, legitimând răsfăţul importat din Occident. Primul ministru era Gheorghe Tătărescu. Politica se făcea şi atunci tot la Bucureşti. Dar se făcea şi la Gorj. La Poiana de Gorj veneau cu treburi întemeietorii de politică ai ţării, dovedindu-se aici pluralişti şi toleranţi, conturând postmodern, lângă apa Jiului, o istorie dematerializată de conjuncturi, încercaţi fiind doar de melancolia drumului. Parafrazând o realitate aproape avangardistă, temeiul drumului confirma abandonul unor servituţi teribiliste, ficţiunea politică prenumărând personaje ilustre şi companioni invocaţi cu gratitudine. Poiana de Gorj a fost în perioada guvernării liberale, dar nu numai atunci, o insulă răsfăţată inconfundabil de libertăţi şi întâmplări fericite, căutată cu osârdie dar şi din interes de navigatori ficţionali prin tranziţia momentului.
În fapt de seară, sprijinind cu bucurie bizantină poarta mare de lemn, atât de frumos lucrată de meşterul Dumitru Pasăre, dus cu privirea mult peste culmea hotarului, primul ministru Tătărescu îşi aştepta oaspeţii întâmpinându-i legitim cu mare atenţie şi cu o formidabilă nobleţe sufletească. Maşinile negre cu număr scurt de Bucureşti, blindate cu demonia neliniştită a epocii, înotau himeric prin praful aproape fosforescent al satului, escortate de gălăgia exigentă a copiilor de ţărani echipaţi cu puşti de soc, desculţi şi seducători prin atitudinea lor insurgentă. Obosit de parcursul atâtor itinerare asumate ideologic, dinspre Europa, tot seara, Orient-Expresul oprea obligatoriu în gara Filiaşi, de parcă ierarhiile politice ale lumii trebuiau neapărat reevaluate la Poiana.
Sub influenţa provocatoare a viziunii primului ministru Gheorghe Tătărescu, într-un spirit polemic, demolând fetişuri politice, la Poiana, în linişte, departe de hagiografia meschină a capitalei, încercau toţi să reconstruiască prin înaintări succesive echilibrul economico-social al ţării într-o formulă cât mai aproape de statura lor morală.
Luau loc la aceiaşi masă din pridvorul culei de la Poiana, legitimând motive şi nuanţând îndoieli partizane, politicieni aflaţi pe eşicherul interbelic: I.G. Duca, Nicolae Iorga, Ionel Brătianu, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Octavian Goga. De asemenea, memoria locului păstrează cu prudenţă, încă silueta de vis a atâtor regi şi regine ce s-au perindat la Poiana sub imboldul ideii de prietenie exilându-şi sufletul sub catapeteasma de lemn a bisericii, pe atunci nesăbuit de albă. Au onorat locul Carol al II-lea, regina Elena, regele Mihai, principele Nicolae, principesele Ileana şi Elisabeta, prinţesa Martha şi prinţul George Valentin Bibescu. Ce vremuri!
Şi printr-un exerciţiu neverosimil de demitizare al locului, opunându-se oricăror posibile contraste, se detaşa Aretia Tătărescu, doamna primului ministru, reînscenând continuu acest ultim refugiu de neîngrădită prietenie, de dulce confesiune şi de nesperate privilegii artistice. Chiar Brâncuşi a locuit la Poiana aproape trei luni.
Ca o toamnă târzie, amintirea îndepărtată neîndemânatic lucrează în favoarea memoriei şi pe umerii noştri continuă să leviteze, migălos modelată, silueta fără greşeală, legată de cer, a sculptorului de la Paris, care venise şi el tot acasă.
Alte câteva tăieturi din presa zilei:
Legat de vizita în România a lui Martin Schulz, a existat şi un aport prealabil al opoziţiei de la putere. Potrivit Mediafax, preşedintele delegaţiei PDL şi UDMR din PPE, Theodor Stolojan, i-a adresat din timp o scrisoare preşedintelui PE, Martin Schulz, în care-şi arată îngrijorarea faţă de posibilitatea ca prezenţa oficialului UE la Târgu Jiu să nu fie interpretată ca o implicare în campanie în favoarea USL: „Suntem siguri că interesul lăudabil pe care îl manifestaţi faţă de Ansamblul monumental datorat sculptorului Brâncuşi de la Târgu Jiu nu va pune în pericol atitudinea de neimplicare potrivită poziţiei de preşedinte al Parlamentului European.” În timp ce Victor Ponta şi-a depus candidatura la BEJ, preşedintele PE a vizitat cele două parcuri din oraş în care sunt expuse operele lui Constantin Brâncuşi. Potrivit declaraţiilor premierului, „E o mare onoare să-l avem pe preşedintele PE în Gorj. O să avem un sprijin în a reuşi includerea Complexului Brâncuşi în patrimoniul UNESCO. Târgu Jiu poate fi capitala culturală a… Olteniei.” Presa centrală a semnalat că şi preşedintele Traian Băsescu a spus ceva: „Prima caracteristică a românilor este ospitalitatea. Aşa că oricine vine la noi este binevenit. Dacă cel care vine ne prilejuieşte şi ocazia de a ne cunoaşte, este cu atît mai bine. Îl felicit şi îi mulţumesc domnului Martin Schulz că s-a deplasat şi în teritoriu, altfel nu ar fi ştiut să pronunţe corect numele lui Brâncuşi”…
Ce lume! Ce vremuri!…
PS-ul de ultimă oră…
Pe tot parcursul vizitei la monumente, preşedintele PE, Martin Schulz, a primit cadouri de la persoane private sau reprezentanţi ai unor instituţii ale statului cu bani alocaţi pentru cheltuieli de protocol. De la un important „om de cultură” în sfera puterii de la Bucureşti de-a lungul mai multor legislaturi, preşedintele PE a primit un album Brâncuşi semnat de Radu Varia. S-a vehiculat astfel ideea cum că Radu Varia, cunoscut la Târgu Jiu ca fiind „omul lui Popescu”, ar urma să ocupe pe viitor funcţia de director al Centrului C Brâncuşi. Văzută în compania purtătorului de cuvânt a înaltului demnitar european, Adina Andriţoiu şi-a exprimat intenţia, pe surse, de a reveni la mai vechile-i preocupări în administraţia locală, lăsând altora loc la Centru. Urmare şi unor indicaţii la pachet cu care Victor Ponta a venit „de sus”, Radu Varia ar putea ocupa funcţia la Centrul Brâncuşi potrivit aceloraşi surse, cu condiţia „să-şi vadă de treabă şi să nu lipsească de la nicio operativă.”
La plecarea înaltului demnitar, persoane din garda de corp care se ocupă de bagajele acestuia, au anunţat presa locală că în inventarul de mînă nu figurează niciun obiect de artă aparţinând artistului Mihai Ţopescu. E prima dată când se întâmplă ca un oaspete de seamă al Gorjului să nu primească nicio atenţie din partea acestuia…
Ce vremi!?…
