Din păcate, ultima săptămână mi-a oferit subiect de gândire şi material pentru acest editorial. Începând cu „din păcate” şi fiind vorba despre sportul gorjean, v-aţi dat seama că subiectul este legat de drama suferită de Cosmin Băcilă.

Dincolo de evenimentul în sine, de faultul lui Gardoş şi scrâşnetul oaselor rupte ale lui Băcilă, ceea ce a urmat mi-a dat ocazia să fac diferenţa între oameni şi fiare.
Gestul lui Chiricheş, care s-a aşezat în genunchi la căpătâiul colegului aşa cum numai un părinte o face, luându-i capul în palme, apropiindu-şi tâmpla de fruntea lui Băcilă, mi-a confirmat faptul că fundaşul ce i-a făcut faţă lui Benzema nu este doar un FOTBALIST, ci şi un OM de mare calitate.
Acelaşi eveniment, repetat în gravitatea urmărilor avute după ce Ghencea a mai trăit groaza oaselor rupte, m-a dus cu gândul la Lăcătuş. Mi-am adus aminte că fostul mare internaţional şi antrenor al Stelei era denumit Fiara şi că, după ce acesta s-a retras, mulţi dintre cei din jurul echipei s-au chinuit să găsească un urmaş al Fiarei. Ciudat… Nu şi-au dorit celelalte calităţi ale unui fotbalist de legendă, cum a fost Marius Lăcătuş, ci doar răutatea lui…
A venit şi momentul în care Gardoş a fost judecat de Comisia de Disciplină pentru urmările faultului său. N-am să mă mai pronunţ şi eu. Nu am să îmi dau cu părerea spunând dacă a vrut sau nu. Nu asta e important şi, oricum, asta n-o ştie decât el şi Dumnezeu. Interesant este felul cum au reacţionat cele două părţi. Cosmin Băcilă, singurul din acest caz care ştie cum e să te uiţi la un picior care atârnă inert şi să te gândeşti că de mâine este posibil să fii obligat să-ţi cauţi un alt destin, a dat dovadă de maximă omenie, spunând că nu-şi doreşte ca şi Gardoş să aibă de suferit: „Lăsaţi copilul în pace, să joace! Sufăr eu destul, ce rost are să sufere şi el?!”. Şi aici avem răspunsul unui alt OM. Însă, cel care ridică biserici sperând că banii pot aduce nemurirea şi pozează de câte ori are ocazia în salvator, probabil dorindu-şi un loc printre sfinţi, s-a declarat nemulţumit de pedeapsa primită de Gardoş, considerând-o prea mare. Dacă Băcilă are tot dreptul să spună asta, fiind vorba de iertare, în cazul patronului stelist ne întrebăm dacă 10 e cumva mai mare decât orice alt număr aflat între 16 şi 24.
Întrebarea pe care mi-o pun acum este una care probabil îl face şi pe Chiricheş să aibă insomnii. Cum poate rezista un OM printre fiare? Asta pentru că, din iarnă, Chiricheş va schimba tricoul Pandurilor cu cel al Stelei. Nu ne rămâne decât să ne rugăm ca OMUL să îmblânzească fiara sau, nici nu ştiu cum să spun, în cel mai bun sau cel mai rău caz, să plece cât mai repede de acolo. Aleg varianta cu „cel mai bun”, sperând că va ajunge în curtea unui mare club european, aşa cum merită.
În ceea ce-l priveşte pe Cosmin Băcilă, am să-i transmit pe această cale o parte din unul dintre mesajele pe care fanii Pandurilor le-au trimis pe www.sportingorj.ro pentru a-l îmbărbăta: „Un pandur adevărat nu poate fi îngenunchiat!”.
Ar mai fi putut fi făcută trimitere în acest editorial la un alt personaj, la categoria „fiare”, dar am preferat „să nu mai fie loc”… Oricum el este „cel mai” în toate… Poate şi în categoria amintită.