Apariţia cărţii “Str.Calea Eroilor” a scriitorului Vasile Vasiescu, într-un proiect editorial susţinut de Asociaţia pentru promovarea şi dezvoltarea turismului Acasă la Brâncuşi – Gorj, se va identifica peste ani ca o întreprindere fericită de pe urma căreia, în lumea gorjenească, se pot regla de către cei interesaţi toate percepţiile perioadei începutului de mileniu 3. Permanenta mărturisire a scriitorului se va putea vedea cuprinsă în textele totdeauna polemice, care semnalează, contrează şi evaluează aprins, cu o logică de cărturar complet. Iar în raportarea multiplă la Brâncuşi, la opera monumentală de la Târgu-Jiu (“str.calea eroilor”, ea însăşi cartografică realitate secundă a geniului brâncuşian), la plaiurile gorjeneşti, se va constata tocmai amprenta atât de optimistă a lui Vasile Vasiescu: “Situat geografic în centrul cultural al Olteniei, dăruit cu echidistanţă evidentă faţă de toată lumea, împlinind doar o sută de kilometri de Craiova, de Rm.Vâlcea şi de Turnu-Severin – sucursale demne de luat în seamă prin instituţiile lor, cu care, evident, va trebui să colaborăm -, avându-l pe Brâncuşi la îndemână pentru a ne dovedi boieria şi nobila legitimitate în domeniu, Târgu-Jiul are deja date, dacă nu încă toate datele, ca să poată emite pretenţii de capitală peste viitoarea regiune administrativ teritorială. Cultural vorbind, ora exactă a Olteniei se va da de la Târgu-Jiu.”

Trăitor în Capitala ţării de multă vreme, Vasile Vasiescu identifică de acolo Gorj(i)ul natal mereu ca pe-o fiinţă în regenerare spirituală, după model înalt de la centru, trebuind să continue lupta cu conservatorismul, făţărnicia şi de atâtea ori cu ignoranţa specifică locului. Din (i)realitatea imediată a autorului, chipeş la scris, dăm în continuare, trecute prin vămi, două exemple de prozator aristocrat: “Sunt sub un măr în grădină la Bălăneşti, stelele stau să se prăvale peste masa mea de scris plină cu hârtii, doar câinii s-aud dinspre Bârzoaia şi luna, acum la început de toamnă întârzie s-apară dinspre Berteştii Amaradiei, rămasă încă de curioasă deasupra grădinilor lui nea Milică Rădulescu. E o toamnă frumoasă şi dimineaţa şi seara, aşa cum îi stă bine după calendar, iar ziua, în călduri mari, de parcă-ar sta toată noaptea cu ochii-n televizor urmărind filmele pentru adulţi. Am în podu’ casei un fagure cu gărgăuni. Unde credeaţi că-i am?… Unul mai fără somn dă târcoale colii albe de hârtie şi toată bătătura miroase-a zacuscă de toamnă, etichetată frumos – brand de Bălăneşti – garantată cu vorbe şi acoperită cu o basma colorată ca să-arate ca-n rafturile Uniunii Europene.” – A venit, a venit toamna… Şi în aceeaşi cheie, autobiografică, seducţia altui anotimp pământean: „Păsări lustruite de întâiele raze ale primăverii se hârjonesc de ziua lor, modelând candid strălucirea cerului răsfrânt ca o lacrimă peste albia goală a Jiului subţiat cât un fir de ceaţă. Oameni tineri stârniţi de libertatea noului anotimp invadează aleile parcului, imaginându-şi cu disperare conturul vechilor fotografii învelite într-o sepie demult mistuită de molii. Plutesc inofensiv peste amintirile adolescenţei, încercând să revendic cu întârziere asumată distanţa subîntinsă poveştilor spectaculos presate între paginile cărţilor cu autori necunoscuţi, atârnând fără identitate până sub grinda bibliotecilor. Literele mari de plumb se preling lăsând dâre triste peste portretele noastre deja ostenite de viaţă. Îmi reprim uşoarele gesturi romantice de teamă ca nu cumva ambiţiile mele reduse din timp la tăcere să-mi denunţe concesiile. Turnul de fildeş, cândva fortăreaţă inexpugnabilă, impresionează azi prin culorile tari cu care-şi consacră mediocritatea, adăpostind în continuare aceleaşi personaje depăşite de obligaţii şi îndatoriri. Într-o cosmicitate vetustă ne aflăm cu toţii aliniaţi, preţioşi şi domestici, alunecând spre lumină ca spre un ideal posibil.” – Invitaţie la primăvară.

Autorul cărţii “Str.Calea Eroilor” se expune masiv unor riscuri polemice, în buna-parte a celor 67 de texte ale cărţii îşi joacă amical existenţa în spaţiul cultural gorjean, exprimându-şi de atâtea ori îndoiala unde alţii ezită, desacralizează creatori poate seducători dincolo de piaţa artistică. Şi tot aşa, în altă bună-parte, la curtea cu prieteni de la Bălăneşti amuşină întâmplările minunate: “Eram tânăr, venit după cai verzi la Bucureşti şi începusem să prind gustul zarvei din peluza marelui manej. Şi mi se părea că toţi câinii au covrigi în coadă… Şi eram bucuros să citesc sub semnături deja recunoscute, cuvinte vrednice de apreciere şi de laudă despre “Moartea calului troian” şi despre “Coloana de-a lungul” – în primele cărţi de poezie atunci apărute la Bucureşti sub semnătura lui Nicolae Dragoş. Şi eram mândru la rându-mi, că la nevoie, mă puteam legitima şi io cu buletinul meu înregistrat olteneşte.” – Nicolae Dragoş sau tinereţea fără bătrâneţe.

Prin forţa cu care domină întâmplările, Vasile Vasiescu s-a remarcat ca autor de cărţi, editorialist şi polemist, fondator al unor reviste culturale importante – “Lumea Gorjenească”, “după Brâncuşi”, “Castelul de Apă” – continuator al seriei revistei “Brâncuşi” până la revendicarea şi înmormântarea ei de către Centrul “Brâncuşi”. În ultima vreme, paginile ziarului de investigaţie GORJNEWS i-au fost orânduite frumos, ca unui oaspete special. Plecăciunea noastră pentru ostenirea cu care îşi ascute gândurile în secera lunii, pentru luciditatea următoare: “Trece toamna peste noi ca o sărbătoare subvenţionată din bani publici. Subvenţionată generos dintr-un buget care încape fără să bată la ochi în chimirul unui cioban de la Novaci, coborât de la munte hotărât să-şi petreacă iarna lângă muierea lui.” – Smeu deasupra noastră.

Călătoria scriitorului Vasile Vasiescu pe “Str. Calea Eroilor” contează aici pe echilibrul a două lumi, una intelectuală, pentru că marele sculptor oferă oraşului Târgu-Jiu mult mai mult decât primeşte…