Eliberarea lui Ionel Manțog m-a bucurat ca pe un copil de la țară, dintr-un sat de câmpie, la vederea unui munte.
Dacă facem media aritmetică a ceea ce se întâmplă în spațiul public din Gorj – excluzând Teatrul, din ce în ce mai lălâi, și alte câteva manifestări culturale și sportive – avem una din cauzele declinului continuu, socio – economic, al zonei. Viața publică a ajuns atât de stearpă și de dezgustătoare, din varii motive. Întâi, au fost eliminați singurii doi poli reali de putere non – PSD: întâi Manțog, apoi Condescu. În pasul doi, presa trebuia adusă la un numitor comun, la o singură voce, la o singură partitură, sub bagheta dirijorală a trioului Călinoiu – Ciurel – Cârciumaru. Deși pare mai uman decât ceilalți doi, Cârciumaru este foarte fricos, ceea ce-l anulează ca lider politic și-l forțează să se combine la tot felul de mizerii pe care, apoi, nici măcar nu și le asumă public.
În paralel, fie cu ajutorul organelor judiciare, fie cu contracte pe bani publici, PSD-ul a lucrat intens la subordonarea, destructurarea și compromiterea opoziției. Planul a reușit, dovadă că astăzi, în opinia mea, cel mai credibil, mai vizibil și mai consecvent nucleu de opoziție față de PSD, în Gorj, este alcătuit din trei … pesediști: Maioreanu, Popeangă și Iriza.
În fostul PDL există câțiva comunicatori buni, mă gândesc la Vîlceanu, Berca, Niculina Mocioi și Denisa Șuță, dar sunt dezagregați, inconsecvenți, nu atacă teme reale și catalizează înspre sediul partidului doar persoane interesate de ciolan. Pentru ei, problema Dian Popescu este pretextul perfect pentru a nu face o opoziție eficace. După eliminarea lui Dian, se va da vina pe haosul prelungit…
În vechiul PNL este plin de jigodii, și e suficient să ne uităm de câte ori și-au modificat liberalii declarațiile publice, vis-a-vis de Dian Popescu. Când a fost jos, l-au scuipat, când a revenit sus, i-au jurat credință veșnică.  Tipic pentru Gorj, cel care va decide succesorul lui Dian, la șefia PNL, este … Ion Călinoiu. Doctorul agramat oscilează între trei persoane care-i sunt foarte apropiate: Dumitru Leuștean, Gheorghe Orzan și Ion Iordache. Dintre ei, l-aș alege, de departe, pe Iordache, pentru că a reușit în afaceri, plecând de jos, și pentru că, în tandem cu camaradul său Filip poate dezechilibra serios raportul de forțe, în plan local. Doar dacă va avea inteligența să se distanțeze de Călinoiu, și de alte pietre de moară. Chiar adineauri, Filip a cerut demiterea lui Ciurel. Un lucru pe care Orzan, de pildă, nu l-ar putea face nici în somn. Iar dacă i s-ar întâmpla, a doua zi s-ar buluci în biroul managerului ”apolitic”, să-i ceară iertare și să-l asigure că-i poartă un respect deosebit…
Se vorbește tot mai insistent despre noul proiect politic al lui Dan Ilie Morega. În timp, fostul liberal și-a câștigat respectul meu, pentru că a vorbit apăsat și clar despre o parte din lucrurile grave care se întâmplă în Gorj. Nu cred, însă, că va reuși cu un nou partid, din două motive. Întâi, pentru că a strâns în jurul său câțiva politicieni care nu au caracter și nu sunt oameni de echipă. În al doilea rând, pentru că, după plecarea din PNL, Morega și-a asumat mai multe proiecte politice, eșuate toate, din cauza inconsecvenței sale și a incapacității de a atrage oameni noi, necompromiși, dispuși să facă ceva și pentru Gorj, nu doar pentru ei înșiși.
Deasupra tuturor inapților, patriarhul – proxenet, impostorul absolut, Victor Ponta, deputat (absent) de Târgu Jiu…
În acest context politic semi-paralizat, Ionel Manțog este foarte periculos pentru toată lumea, chiar și atunci când tace și nu face nimic. Declarațiile publice de curtoazie făcute de liderii politici, la eliberarea sa, arată că ei, în joaca lor de-a latul terenului, la trecerea timpului, nu se mai simt în siguranță.  Pentru că Ionel Manțog verticalizează, joacă pe poartă, inventează din nimic oameni politici, candidați cu șanse la primărie și parlamentari.
Spre deosebire de perioada dinainte, când monologa steril la propria televiziune, urmărit doar de servicii, din rutină profesională, Manțog este acum odihnit, așezat, cu o ordine impecabilă în minte și, de ce nu, în trecut și în prezent. Fără să-l fi întâlnit în timpul executării pedepsei sau după eliberare, sunt convins că Manțog nu a ieșit din penitenciar așa cum ies îndeobște proștii. Blazați, obosiți, fără chef , fără speranță, fără planuri, fără ziua de azi și fără ziua de mâine.
Manțog e neastâmpărat și regenerabil.
Nu cred că va mai greși la fel. Nu-l mai văd făcând înțelegeri subterane cu Cârciumaru, sau înconjurându-se de retarzi aleși pe sprânceană, unii chiar susținuți în funcții publice. Între a se retrage din viața publică și a se întoarce la butoane e limpede că Manțog va alege, structural, a doua variantă. Există premise să facă ce n-a mai făcut, adică o politică anti-sistem (pe care o consider singura soluție eficace pentru Gorjul contemporan). Mai degrabă Manțog va opta pentru o abordare civică așezată, echilibrată și durabilă, întrucât,  în această perioadă, organele care-l monitorizează ar putea fi iritate și de o ridicare neregulamentară din sprânceană.

Deși fost pușcăriaș, Manțog are un ascendent uriaș asupra hoților liberi, din fruntea unor partide sau a unor instituții publice, care nu și-au decontat judiciar conturile din străinătate, imobilele de lux din București, Constanța, Timișoara  sau de pe clisura Dunării, și orgiile cu bani publici.
”Coruptul” Ionel Manțog trăiește într-un apartament cu două camere, dintr-un bloc muncitoresc ridicat în secolul trecut. Deși nu e poet, nu-l văd apt să se mute la curte.

Manțog este unul dintre oamenii foarte puternici care ar fi putut să pună umărul la consolidarea statului de drept, în România. Dacă el și alții și-ar fi propus asta, justiția n-ar mai fi astăzi atât de selectivă, de inconsecventă, de partizană și de coruptă, pe alocuri. Din păcate, pe Manțog l-a interesat mai mult fortificarea grupului de demnitari și de băieți deștepți care l-a emanat, l-a folosit și l-a abandonat în cel mai greu moment al vieții lui. Este singura perspectivă din care Manțog și-a meritat pedeapsa, din partea unui stat slab, cu oameni puternici. Toți aceștia din urmă ar trebui să înțeleagă, la timp, că fiecare dintre ei poate fi următoarea victimă a statului slab, discreționar și abuziv.

Tot ce-i lipsea lui Ciurel în contrapondere la haosul și duhoarea de faliment din CEO este Manțog în libertate. De văzut ce va putea face, de pe marginea acestui paradis în destrămare, în care Ciurel inovează printr-un management destul de neobișnuit. Practic, cu omul lui Ponta la timonă,  CEO rămâne fără angajați, dați afară definitiv sau trimiși în șomaj tehnic, și fără mare parte din exploatările miniere, care sunt fie externalizate, fie închise.
Probabil că Manțog se va obișnui greu cu ideea că azi șefii CEO nu mai cară ”energie” cu plasa, la București, ci o virează direct în conturile firmelor aservite. Dacă Videanu i-ar fi cerut lui Manțog să vândă cărbune în Serbia prin niște rețele de crimă organizată transfrontalieră, și să prejudicieze CEO cu zeci de milioane de euro, desigur că ar fi fost trimis la plimbare. Ciurel, cu ani grei de pușcărie în față, și nu în spate, a executat, însă, orbește ordinele complicilor săi din guvern, în operațiunea paranormal de infracțională a vânzării de cărbune în Serbia.
În paralel, același Ciurel a continuat să verse miliarde în poșeta fără fund a soției procurorului DNA Volintiru. Libertatea costă.
Totuși, Ciurel rămâne în război deschis cu o parte din subordonați, cu o parte din colegii din PSD, cu ministrul Energiei, cu fostul Consiliu de Supraveghere, cu șeful CEC Bank, cu o parte din sindicate și cu o parte din presă. Pentru extirparea unei asemenea tumori care ucide economic județul Gorj și nenorocește mii de oameni, lăsându-i pe drumuri, nu e nevoie de Ionel Manțog. Într-un stat normal, ar fi suficient să vină salvarea. Abia după aceea, niște comisii medicale ar stabili dacă individul are sau nu discernământ.
Noul Ionel Manțog, în varianta 2015 are mai mult creier și mai puține coaie. Din fericire, nu-i lipsește nimic, ca să fie munte în acest sat, de câmpie.