Așteptând să aflu părerea pensionarilor ce au avut prilejul de a se bucura de bairamul electoral de pe insuliță, salivând la gândul că în România se vor mai construi câteva pușcării, iote că țara asta începe să se cutremure. Da, țara asta, dar nu Gorjul, pentru că, mulțumită celor ce ne conduc din 1990 încoace, România a devenit „străinătate“ pentru gorjeni. Aici se întâmplă toate minunile din lume, dar, de fapt, nimic. Cât de imbecil, idiot, pervers sau tupeist să fii și să vii în Gorj, la deschiderea anului școlar, după ce scandaluri legate de corupția din învățământul local au cutremurat o țară întreagă? Că a fost vorba de examenele de capacitate, de bacalaureat, de licență, de programele europene, în Inspectoratul condus de Iștfan s-a iscat tărăboi, iar învățământul a fost băgat până la gât în rahat ca și imagine. Cu toate astea, Ponta a venit, fără nicio remușcare, tocmai în Gorj, sfidând, astfel, dăscălimea curată, nepătată de mizeria înavuțirii și a politicului.
Aștept… Dragii mei pensionari petrec de zor, iar eu dârdâi și mă ia de-a binelea frigurile când mă gândesc că odraslele multora dintre cei ce dau chiote pe insuliță au rămas fără slujbă, pentru că tot tovarășul Ponta a hotărât să ia banii de la investiții și să-i dea către consiliile locale. Ecuația e simplă, dureroasă și doare nesimțirea celor care nu o pun pe tablă. Ăștia nu sunt oameni, nici lingăi nu li se mai poate spune. Sunt niște plante care se întorc după soare, atâta tot.
Revin la educație… Ponta ia bani de la investiții și, uite așa, o mulțime de șantiere se închid, iar mii de români, dacă nu mai mulți, rămân fără pâine pentru copii. Gata, povestea s-a terminat, acum ca la război, fiecare supraviețuiește cum și pe unde poate. În tot acest timp, mitomanul dă bani la primării, instituții care organizează chefuri pe sume colosale. Primăria Târgu-Jiu a cheltuit două miliarde pentru a sărbători Ziua Vârstnicilor. Nu a găsit, însă, un leu pentru a premia o campioană olimpică.
Dârdâi… Aud bucuria din sufletele bătrânilor și parcă mă mai îmbunez. Merită, zic, au muncit o viață întreagă, dar oare, undeva, într-un șervețel, au pus o prăjiturică și pentru nepoțelul de acasă? Ca la pomană! Că, de, ar mânca și el, sărmanul, dar nu are de unde, că ta-su și mă-sa de-abia muncesc, pe ici, pe colo să-l trimită la școală. Noroc mare cu partidul, că nu știu ce s-ar face fără corn și fără lapte! Mare noroc cu partidul, într-adevăr, și, dintr-o dată, pe lângă chiotele vârstinicilor noștri dragi, aud și strigătele de bucurie ale dăscălimii.
Plagiatorul, la sfatul Abramburicăi, a hotărât ca să plătească, în sfârșit, drepturile câștigate de profesori în instanță. În alte timpuri, în alte vremuri eram convins că hotărârea venită tocmai acum era primită cu înjurături. Astăzi, mulți dintre profesori nu mai iau în calcul batjocura lui Ponta. De mai bine de doi ani, mitomanul nu le-a acordat drepturile câștigate legal, iar acum, jignindu-le inteligența, încearcă să-i cumpere ca pe ultimii oameni. Din nefericire, observ că mârlănia lui Ponta este îmbrățișată de mulți dintre profesorii care se declară entuziasmați de fapta eroică a aiuritului ce vorbea de tablete, în vreme ce și acoperișul WC-ului din curtea școlii a fost luat de vânt.
Chiuie, nene, chiuie lumea, se distrează… A uitat de griji și parcă mai toți s-au încins într-o horă a nebuniei. O astfel de horă observ și pe la opoziție. I-a apucat și pe ăștia chiuitul! Măi, frate, țara asta e în petrecere și numai eu nu am fost invitat? Ăștia din opoziție chiuie, sperând că Ponta va pierde alegerile și, io-te așa, după mintea lor bleagă, o să capete și ei un os de ros prin diferite instituții. Băieți și fete fără minte, stați la locul vostru, că e mai bine așa. PSD-iștii „nu e proști“, vă garantez, și lăsați-o mai moale cu bucuria asta nebună. Posturile au fost ocupate prin concurs, așa că nu prea aveți cum să le ocupați domniile voastre. Poate să faceți angajări peste angajări, ca și Ciurel… Că totul a fost o mascaradă nu mai are nicio importanță. Oamenii au primit certificat de legalitate și nu eliberează birourile pentru domniile voastre.
Mai spre ziuă, când deja nu mai puteam, auzi un chiot al dracu de tare de la vale, de pe la Olguța. PSD-iștii de acolo au pus-o și ăia de chef… E fericire mare, Victor Viorel mitoman, plagiator Ponta e primul în sondaje și, probabil, o să fie președinte. Deja curg râuri de șampanie, icrele negre sunt aruncate pe tavan, pentru că, de, vine Ponta președinte și „iese închișii“, ba, mai mult, dispar niște dosare. Și ăștia sunt zurlii… Păi iese Ponta, dar peste câteva luni o să fie parlamentare și locale, mai exact în 2016. Ce te faci Ponta, președinte, dacă partidul tău se duce la vale?
Hai? Să vă aud, chefliilor! Gata, se termină petrecerea, dragii mei vârstnici merg spre casă mulțumiți, dar balamucul s-a mutat deja în buricul târgului, unde lipitorii de afișe au început să se huiduie între ei.
Mi-e frig, mi-e tare frig… Mi-a înghețat sufletul. Toată țara e într-o petrecere, deși nu mai știm ce înseamnă a avea o stabilitate financiară. Ne zgârcim la apă, ne zgârcim la gaze, ne raționalizăm alimentele singurei, hăinuțele le cumpărăm de la second, dar văd că dăm chiote. Cândva, demult, când românii nu au mai avut apă, gaze, alimente, pantofi în picioare au știut să-și urle durerea, nu să joace sârbe într-o pomenire a viitorului nostru.
MI-E FRIG, MI-A ÎNGHEȚAT SUFLETUL ȘI MI-E DOR NEBUN DE O EXPRESIE DISPERATĂ: „NICULE, MAI DĂ-LE O SUTĂ!“ AI MEI BĂTRÂNI FRUMOȘI ȘI DRAGI AU PLECAT DE LA POMANA ELECTORALĂ CU PRĂJITURICA ÎN ȘERVEȚEL, UNII PROFESORI SAR ÎN SUS DE BUCURIE PENTRU O PROMISIUNE CE TREBUIA DE MULT REALIZATĂ, IAR ȚARA PLÂNGE, DEȘI E ÎNTR-UN CHEF CONTINUU. ATUNCI, DEMULT, ROMÂNII N-AU MAI VRUT O SUTĂ, ACUM ZIC BOGDAPROSTE PENTRU UN FURSEC.
MULȚUMESC, DEMOCRAȚIE!
