Fotbal se joacă și la pușcărie… Asta or fi gândit unii care s-au dedulcit la banul public încercând să ne arate că  investesc în sport? Problema în sine este gravă, lacătele nu s-au pus încă pe porțile de la pușcărie, din fotbalul de maidan și un pic mai de oraș, s-au pricopsit unii, iar alții se mai fericesc și astăzi.
Mai toate satele și comunele au echipe de fotbal. Un lucru bun, de altfel. Decât să dea primăria o grămadă la lăutari de ziua comunei mai bine oferă o șansă pentru viitor unor tineri. Exemplul copiilor de la Bălești este edificator. Niște copii fără o echipă cu nume în spate, fără condiții de pregătire cel puțin medii, au „speriat“ România și au reușit să se claseze pe un loc patru național. Ce Dinamo, ce Steaua, ce Rapid, vorbim de copiii din Bălești! Astea sunt lucrurile pe care le promovăm, însă, în spatele fotbalului mic s-au făcut afaceri pentru care ar trebui să se construiască noi pușcării. Căutați pe internet și vedeți câți bani s-au cheltuit pentru realizarea sau modernizarea unor baze sportive sau stadioane la Scoarța, Peștișani, Sadu și în multe – multe alte părți. Ce bine ar fi fost dacă, chiar și fără echipe onorabile, investițiile erau făcute la adevărata valoare a facturilor.
Multe localități din județ au profitat de anumite proiecte europene și, țop, hai să ne facem stadion… Problema este că și comunitatea a trebuit să contribuie destul de serios la aceste proiecte care astăzi sunt adevărate ruine. I-a plesnit primarului de la Scoarța să facă stadion cu nocturnă, deși nici măcar nu avea echipă. Așa au făcut și alții, prin alte părți și uite că fotbalul a păpat bani din bugetele locale, dar nu a dat nimic. Câți fotbaliști de la nivel județean au produs echipele care au tocat căruțe de euroi? Poate procurorii ar trebui să se ocupe și de aceste cazuri, pentru că edilii localităților respective nu au făcut stadioane și echipe pentru a bucura comunitatea, ci din cu totul alte interese.
Îmi amintesc că, pe vremuri, un Dumitru Gheorghe juca fotbal cum nu o fac astăzi mulți din Divizia A… Aterizase de prin județ, de pe la Țânțăreni, de pe la Turburea și era piesă de fotbalist. Vin mai spre zilele noastre… Trofin, Amzucu, Adrian Popescu, pandurii noștri de prima ligă au plecat tot din campionatele județene, când nu se cheltuiau miliarde ca la Scoarța pentru o nocturnă care să lumineze gâștele ce nici cu ajutorul lămpașelor din cer nu găseu un fir de iarbă pe suprafața care ar fi trebuit să se numească gazon. La Mătăsari, ani la rând Rușeț și ajutoarele lui au cheltuit grămezi de bani, dar de acolo nu a crescut niciun fotbalist mai acătării… La Rovinari s-a făcut stadion, s-au cumpărat costume Armani pentru fotbaliști, iar echipa este vai ’mama ei. La Motru e dezastru…
În condițiile în care până și pe la Alimpești s-a făcut teren de fotbal artificial, spectatorii nu merg către stadioane, copiii nici nu mai vor să mai audă, vine de la sine întrebarea: ce au produs milioanele de euro investite în fotbalul mic? Unde sunt jucătorii, unde sunt performanțele? Unde sunt spectatorii care să se bucure de investiția pe care, vrând – nevrând, au făcut-o din propriul buzunar? E drept că în ultimii ani am avut câteva echipe de Divizia C, care nu au făcut decât să consume bani, neoferind sportului gorjean nimic. Cineva a păpat bani grei dintr-un fotbal neexistent decât la nivel de miuță pe maidan.