De aproximativ un deceniu, o serie de societăţi comerciale care au în conducere liderii sindicali de la nivelul judeţului Gorj, prosperă în mediul de afaceri. Bazate pe nişte principii de bun simţ, în sensul că salariaţii acestor firme erau foştii disponibilizaţi din minerit şi energie, societăţile au devenit, peste ani, nişte simple căpuşe care seacă bugetul companiilor de stat de milioane de euro. Şi asta în condiţiile în care salariaţii lor sunt plătiţi cu minimul pe economie. Cu toate acestea, banii care se scurg de la societăţile de stat, în cazul de faţă de la Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, către firmele sindicale, conduse majoritatea de Marin Condescu şi Ion Ruşeţ, sunt de ordinul milioanelor de euro. Ca fapt divers, doar curăţenia şi lucrările de întreţinere pe următorii patru ani, bani care ajung în conturile firmelor sindicale, reprezintă aproape 10% din bugetul SNLO alocat prestaţiilor externe. Poate procentul pare mic, dar situaţia se schimbă radical dacă vă spunem că acel buget este de peste 20 de milioane de euro…
O introducere privind firmele sindicale care s-au aciuiat pe lângă firmele de stat nu credem că îşi are rostul. Toată lumea le ştie. Sunt acele societăţi cu 250-300 de salariaţi, plătiţi ca la adunat de prune, care prestează servicii cu mopul şi lopata, depinde de contract, şi care au fost disponibilizaţi de la complexurile energetice şi SNLO, prin anii 1997-2000. Pentru asta, patronii lor, adică liderii sindicatelor miniere de la acele societăţi comerciale de la care au fost daţi afară, negociază contracte mai abitir decât un patron oarecare. În fapt, în relaţia cu societăţile comerciale de stat, liderii sindicali au dublă calitate. Pe e o parte sunt nişte sindicalişti care negociază pentru salariaţi beneficii mai mult sau mai puţin importante, iar pe de alta sunt nişte patroni care, la aceeaşi masă, încearcă pe toate căile să tragă cât mai mult din bugetul societăţilor de stat. Concret, nu se prea ştie când sunt sindicalişti şi când sunt patroni. Cert este, însă, un lucru: cu influenţa sindicală şi sub ameninţarea presiunii sociale, firmele sindicatelor prosperă şi încasează nişte sume colosale pentru prestarea unor servicii externalizate pe care se pare că le-au concesionat de vreo 10 ani încoace. Unele dintre ele sunt cele de curăţenie şi de întreţinere a clădirilor administrative. Pentru asta, SNLO scoate din conturi peste 8 milioane de lei noi, bani care vor fi achitaţi pentru servicii de deservire generală până în iulie, anul viitor.

Un cadou cât 10% din bugetul SNLO

Societatea Naţională a Lignitului Oltenia se pregăteşte să facă societăţilor sindicale un cadou de vreo 2 milioane de euro. Compania a publicat în data de 18 iunie un anunţ de participare la o licitaţie privind un contract de prestare de servicii de deservire generală. Valoarea acestui contract este de 8.092.970 lei fără TVA şi presupune patru tipuri de servicii, printre care curăţenie şi igienizare, servicii anexe pentru transportul feroviar sau servicii de spălătorie şi curăţătorie uscată. Interesant este că acest contract presupune prestarea serviciilor pentru doar un an de zile, adică de la 1 august şi până pe 21 iulie anul viitor. Câştigătoare vor fi, fără îndoială, firmele sindicale, iar acest lucru va fi confirmat pe data de 27 iulie, când se vor deschide ofertele. În plus, aşa cum spuneam anterior, aceste servicii sunt exclusiv pentru firmele sindicatelor gen Olservmin sau Sind Jilţ. Deci, Condescu şi Ruşeţ.

Încă 20 de milioane pentru sindicate, în 2010

Ca dovadă că astfel de contracte sunt cu dedicaţie pentru firmele sindicale şi se organizează doar un simulacru de licitaţie pentru a da o umbră de legalitate procedurilor, vă reamintim că anul trecut, tot prin iulie, a fost semnat un acord cadru pe patru ani cu firma Olservmin, pentru servicii de deservire generală. Astfel, la jumătatea anului trecut, când privirile erau aţintite spre înfiinţarea companiilor Electra şi Hidroenergetica şi toată lumea vorbea despre procesele şi posibilul eşec al acestor mamuţi, SNLO a atribuit contractul cu denumirea „Lucrări miniere generale” firmei Olservmin SA. Contractul a fost atribuit în data de 30.07.2010, iar valoarea sa este de 20.155.179 lei. Aspectul cel mai interesant este acela că societatea sindicatelor va presta servicii şi la minele de subteran. Adică fix acele mine care se vor închide în acest an sau în 2012. De altfel, există un plan de măsuri pentru anul în curs, făcut de SNLO, în care, printre altele, sunt enunţate şi concedierile masive, ca urmare a reducerii cererii de cărbune, precum şi închiderea unor mine, gen Mina Motru, sau reducerea capacităţii sau chiar intrarea în conservare a unor exploatări de suprafaţă, respectiv Berbeşti şi Peşteana.

10% din bugetul prestaţiilor externe merge către sindicalişti

Dureros pentru bugetul de stat este faptul că o sumă semnificativă de bani este alocată către firmele sindicatelor. În proiectul de buget pe anul 2011 al Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia sunt prevăzute anumite cheltuieli, printre care şi cele pentru prestaţiile externe. La acest capitol bugetar, SNLO are prevăzută suma de 87.281.000 de lei, adică vreo 20 de milioane de euro. În această categorie intră inclusiv serviciile de transport şi de reparaţii pe la utilaje, adică acele contracte de anvergură care sunt semnate cu afaceriştii locali. Deşi serviciile diferă, sindicatele au reuşit, totuşi, să pună mâna, anual, până în 2014, pe 10% din această sumă. Nu e prea mare, doar vreo 2 milioane de euro pe an, însă situaţia se schimbă dacă ne gândim că firmele care încasează banii au, în total, sub 1000 de salariaţi pe care, aşa cum vă spuneam, îi plătesc cu minimul pe economie. Întrebarea este, însă, de ce nu au fost băgate aceste servicii în atribuţiile salariaţilor care pierd timpul pe la SNLO? Răspunsul, probabil, nu va veni niciodată.