Cu un ochi la brânză şi altul la smântână pot fi văzute în aceste zile autorităţile Târgu-Jiului. Uneori şi salivează, dar discret, să nu le vadă alegătoru’. Iată-le privind fix către terenul şi clădirile unităţilor militare din Dealul Coloanei fără Sfârşit, despre care ministrul apărării naţionale – identificat de Traian Băsescu drept … Moş Teacă! – a declarat că le va scoate la licitaţie, ca să poată achiziţiona o izmană – două pentru armata noastră fără de pereche, ce o vedem şi parcă nu e. Or, în aceste condiţii, ni se spune că în municipiu, pe respectivele locaţii, se vor ridica iarăşi blocuri ANL, pentru ai noştri tineri, şi locuinţe sociale destinate celor fără acoperiş deasupra capului. Imobile ce s-au tot construit pe aici în ultimii ani, fără efectuarea unei analize realiste a tendinţei demografice a zonei, de îmbătrânire a populaţiei şi, mai ales, de exod către zările ce oferă perspectivă clară în asigurarea locurilor de muncă. Asta dacă nu luăm în calcul şi trecerea anilor peste salariaţii instituţiilor locale „descentralizate” şi… „deconcentrate”, abonaţi ai listelor de priorităţi pentru tineri, sau pe aşa-zişii jurnalişti locali, peste care dă deontologia ca şenila vreunui tanc, la fel de luaţi în seamă de oficialităţi la repartizările cu prioritate.
Târgu-Jiul, în perioada 1860-1900, a cunoscut – ne-o spune Alexandru Ştefulescu – un intens prim proces de modernizare edilitară, reabilitându-se străzile şi trotuarele din zona centrală a oraşului, s-a introdus iluminatul public, s-au dezvoltat comunicaţiile moderne, iar oraşul a fost legat printr-o linie de cale ferată de Craiova şi Bucureşti. În anul 1867, la scurt timp de la instalarea Domnitorului Carol pe tronul României (10 mai 1866), acesta a întreprins o vizită prin ţară, poposind pentru prima dată la Tg-Jiu. Însă, la cea de-a doua vizită, din 29 aprilie 1872, acelaşi capăt încoronat remarca: „Sper că în curând navigaţia Jiului şi calea ferată pe la Vulcan va da acestui judeţ şi oraşului Tg-Jiu toată dezvoltarea ce merită”. Din perspectiva regală de atunci se poate deduce interesul pentru o anume strategie. Desigur, de o bună bucată de vreme, lucrurile au evoluat în bine în Gorj, s-a dat drumul la exploatările de cărbune, la extragerea petrolului, producerii energiei electrice. Resursele acestea, însă, nu sunt veşnice, iar şomajul bate acum la uşa cât mai multor familii. De aceea trebuie oferită din timp o altă perspectivă de existenţă, poate prin prisma turismului cultural (Brâncuşi!), poate a agriculturii…
Revenind, aduc în atenţie faptul că istoricul Alexandru Ştefulescu consemna în “Istoria Târgu-Jiului” așa: “La 1885/86 s-a construit pe Obrejie o Hală pentru instrucţia militară.” Apoi: “În Târgu-Jiu fiind armată puţină în timpurile trecute, nu s-a simţit nevoia de cazarme proprii, ci se închiriau case particulare. (…) După Războiul pentru Independenţă este aci reşedinţa unui regiment de infanterie No. 18 şi a unui regiment de infanterie No.5.”
Iată de ce se impune o mare atenţie la ceea ce s-ar putea petrece în zona cazărmilor militare. Având acum o nouă şi frumoasă biserică militară cu hramul Adormirea Maicii Domnului, şi construcţii numeroase ascunse vederii trecătorului, însă cu siguranţă ridicate din acei imemoriali ani. Un cunoscut specialist afirma zilele trecute despre clădirile respective că ar avea o deosebită valoare de patrimoniu şi mare păcat poate pica asupra celui ce numai s-ar gândi să le dărâme, să parceleze locul şi să construiască te miri ce. Idei şi soluţii inteligente pentru găsirea unor destinaţii eficiente, de care să nu ne fie ruşine vreodată, se pot găsi. Cititorii GORJNEWS pot contribui şi ei la asta. Măcar să asculte şi oficialităţile, în acest mod, cât mai multe voci!
