-Această anchetă jurnalistică este derulată în cadrul programului „Supporting Investigative Journalism”, organizat de Fundația Freedom House.

GORJNEWS demonstrează că Adrian Gorun l-a mituit cu bani publici pe Andrei Marga din martie 2011 până în iulie 2012. La schimb, Gorun a fost cooptat de Marga în conducerea Ministerului Afacerilor Externe, unde a rămas și după demiterea maestrului său.
Fațeta penală a afacerii: Marga nu și-a declarat veniturile încasate de-a moaca de la UCB. Așteptăm ca “instituțiile” așa-zisului nostru stat de drept să se autosesizeze (N.D.).
Încă de pe timpul lui Ceaușescu, Andrei Marga a fost un produs de “succes” al societății românești, făcând parte din acea categorie rarefiată de indivizi, destinați a se plasa la vârful ierarhiei, indiferent de tipul regimului. Înainte de 1989, a fost președintele UASCR, ce avea drept misiune a educa studenții clujeni prin cuvântările lui Ceaușescu; după 1990, ajunge ministru de Externe în România capitalistă, ce construiește democrația de tip liberal. Această echilibristică a fost una ce i-a garantat îndeajuns de multă flexibilitate, încât să ajungă să ”colaboreze”chiar și cu universitatea de stat din Tg-Jiu.
Descoperind că este trecut pe ștatele de funcții și pe orarele uneia dintre facultățile acestei universități, am inițiat o investigație în luna iunie, imediat ce am aflat că fostul ministru nu a predat niciun curs, dar a primit bani de la această universitate. Veniturile încasate de Domnia-sa de la UCB nu apar  pe declarația de avere. Ministrul a mințit și când a susținut că nu a primit bani publici de pomană. În cele ce urmează, dovada că Ministrul Marga a primit bani de la UCB, lunar, fără să facă altceva pentru aceasta, în afară de a-i oferi o sinecură la MAE fostului rector, Adrian Gorun.
Marga și Gorun sunt simptomatici pentru pseudo-democrația românească, în timp ce instituțiile pe care le conduc încep să le semene tot mai fidel. În context, statul de drept este doar o glumă bună. România este aceeași de dinainte de 1989, doar că poleită cu discurs democratic.

Prea-cuviosul Andrei Marga, pe orarele și actele administrative ale UCB, da, pe statele de plată, ”nu”!?

Înaintea constituirii Guvernului cinstiților – remaniat semnificativ, ca urmare a unor scandaluri de integritate, din chiar prima zi de guvernare – GORJNEWS a publicat o investigație, prin care sesiza că fostul rector al Universității Babeș – Bolyai din Cluj, Dl. Andrei Marga (auto-intitulat ”intelectual cu operă”), este plătit de Universitatea ”Constantin Brâncuși” din Tg-Jiu (UCB) de pomană, începând cu luna octombrie a anului 2011. În spatele unor astfel de decizii (la limita cu taxa de protecție și traficul de influență) s-a aflat mereu fostul rector, actual președinte de ședință al Senatului UCB, Dl. Adrian Gorun.

Deși numele lui Marga apărea pe orare ale Facultății de Administrație Publică, conducerea UCB ne-a remis un punct de vedere, semnat de noul rector, Dl. Moise Bojincă, prin care ni se preciza că banul public nu a fost risipit, cum credeam noi, în forma unei taxe de protecție plătite de rectorul putinist, Adrian Gorun, celuilalt rector putinist, etern-ministeriabilul ”reformist”, Andrei Marga.

Ne-a rămas, totuși, neclar de ce, la sfârșitul semestrului I al anului universitar 2011-2012, Hotărârea nr. 18 a Consiliului de Administrație a UCB reglementează retroactiv modul de retribuire a D-lui Marga, dacă acesta nu avea contract cu universitatea pentru respectivul semestru (după cum susține rectorul UCB) și nici nu predase cursurile trecute pe orar…

Mai mult, ”mișcarea” s-a repetat în semestrul al II-lea al anului academic 2011- 2012, iar scenariul, conform Hotărârii nr. 29 de Consiliu de Administrație din data de 5 aprilie, este în oglindă…

La momentul respectiv, o parte din colegii din presa centrală au devenit brusc interesați de subiect și l-au întrebat pe Dl. Marga de ce a primit bani fără să muncească. Interesul presei bucureștene era unul ”obiectiv” – Marga ajunsese ministru (altfel, putea lua bani publici în liniște, problemele de etică nu ar fi apărut dacă rămânea simplu profesor); așa că, pentru a-i convinge că nu a încasat ”bani de pomană”, i-a trimis la declarația sa de avere, ceea ce pe jurnaliștii de la București i-a mulțumit temporar.

La aceeași declarație de avere ne-am dus și noi, ceea ce ne-a oferit un argument solid pentru a concluziona că prea-cinstitul Marga de Târgu-Jiu e un sfânt: Domnia-sa aproape ”era să predea” la UCB, dar cum n-a făcut-o, nici ”nu” a primit bani de la aceasta (ca orice SALARIAT), ca atare nu avea vreun motiv a-și menționa pe declarația de avere vreo relație financiară cu universitatea locală.

Ca atare, coerent cu personajele demersului de față, dar și cu timpurile pseudo-democratice în care trăim, am acceptat să-mi fac autocritica în fața impunătoarei redacții GORJNEWS și a cititorilor, pentru vina de a fi suspectat că apropierile acestor două personalități grandioase ar reprezenta altceva decât o strălucită decizie de management instituțional, în cel mai pur interes public.

Marga și Gorun, în tandrețuri, ca Platon și Aristotel

Este deja evident că acești doi bărbați importanți ai României (confuze) se simt mai împliniți când se au unul pe celălalt în proximități sau în contexte organizate când în jurul unuia, când al celuilalt. Cum Dl. Marga i-a fost coordonator de doctorat D-lui Gorun în universitatea margist-îngenuncheată timp de 20 de ani, Babeș-Bolyai din Cluj, se poate spune că există o relație maestru-discipol între cei doi, că doar n-ar fi să ne închipuim că s-au aliat pentru a frauda banul public… Așa că vă propun să ne menținem într-o sferă superioară, greacă și pură de interese semi-penale, dacă e să hermeneutizăm inteligent.
Cum în timpul precendentului mandat ministerial – la Educație – al D-lui Marga, Adrian Gorun a fost recompensat cu postul de secretar general (aceasta fiind faza cretei în cooperarea instituțională a celor doi), în ultimul mandat – cel de la Externe – clujeanul Marga de la Tg-Jiu a recidivat (rămânând, de altfel, coerent în opțiunile pentru altul său, Dl. Gorun) și a solicitat primului-ministru, V.V. Ponta, transferarea acestei jumătăți – fără de care Dl. Marga este incomplet – de la Comisia Națională de Prognoză (unde funcționa ca secretar general) la Ministerul de Externe (pe o poziție de secretar general adjunct). Dl. Ponta a contrasemnat – ca ”primarul” – și cu toții am văzut pentru ce fel de politică externă a României a optat, prin cei doi: în ultimele luni, România a ajuns în conflict cu Uniunea Europeană și lobbyist pentru Rusia, în interiorul NATO?! Aș denumi această fază de cooperare instituțională a celor două personaje, pentru motive lămuribile ulterior, faza bustului.
Dincolo de aceste speculații, faptul cert este că aceste două personaje, definitorii pentru nivelul de maturitate democratică al României, au o plăcere incontrolabil-incandescentă de a activa împreună, indiferent de separări instituționale sau de pricepere în domeniu. Dacă României îi e bine, iar cei doi sunt fericiți făcând-o, cine suntem noi să ne opunem binelui țărișoarei noastre iubite?!
Un exemplu celebru al acestei simbioze, frizând perfecțiunea îmbinărilor, este însuși faptul că cei doi și-au împreunat universitățile putiniste într-un consorțiu (oarecum virtual, în condițiile în care nu s-a prezentat vreun act juridic vreodată), denumit, surprinzător/subtil, ”Transcarpatica”; astfel au înțeles cei doi rectori efervescent-putiniști că pot ”face o aroganță” pentru a rezista ”ticălosului” de Funeriu și legii lui, în anul 2011. Urmare a acestei fuziuni, Dl. Marga, după cum vom dovedi până la finalul acestei investigații, a început să fie plătit de universitatea gorjeană, chiar din martie 2011 (adică imediat ce s-au pus – la nivel de discurs – bazele consorțiului sforăitor ”Transcarpatica”, mai precis o piatră comemorativă, la intrare în Rectorat).
Deci, serviciu contra serviciu (”c-așa-i în tenis”), adevărată relație complex-intelectuală, à la Platon și Aristotel, prin care discipolul este anexat maestrului, sau ceva de genul… Mai mult, ”intelectualul cu operă”de la ICR a primit cadou de la UCB un bust – ce-i mangâie, tandru, din daltă, olimpianismul rectorial putinist și superior de Cluj – comandat de Gorun la un sculptor local. Așa… ca de la un discipol cu studii la fără frecvență, pentru un maestru absolvent de seral la Mediaș, dar – spune profesorul Sârbu de la Cluj – cu dosar solid și susținere necondiționată de la Securitate și Partid. Cei doi au evoluat de la afacerile cu cretă (iată, deci, materialitatea temporar-practică la nivel de abordare) la daruri subtil-intelectuale și cu grație artistică (menite a proiecta în etern și absolut).
Arta face ca iubirea de maestru să poată fi sublimată prin chiar… însăși răceala daltei… Este, simbolic, dalta cu care Marga l-a inventat pe Gorun, sculptându-i caracterul ales și calitățile inegalabile.

Meritele pentru care Marga își promovează discipolul

Dacă e să vizităm meritele pentru care Dl. Gorun a fost solicitat de către ditamai Ministrul de Externe rusofil al unei țări cu îndrăzneli contemporane pro-occidentale… lucrurile trebuie luate pe rând, așezat-ardelenește și nuanțat…
Mai întâi, Dl. Gorun a fost acuzat de presa din Gorj că și-a falsificat CV-ul, apoi că funcționează instituțional în cel mai pur stil stalinist și, finalmente, că este plagiator, dar nu în orice domeniu, ci într-unele care-l ”recomandă” să conducă politica externă a Românie – probabil spre un statut bananier: geopolitica și geostrategia. De unde a furat Dl. Gorun pentru a deveni geostrateg, poleit geopolitic? De la prestigiosul Paul Claval, profesor la Sorbona.
Ce crede Paul Claval despre un oficial din Ministerul de Externe, cu profil de plagiator? Că ar trebui trimis la marginea lumii. Dar România e o democrație originală, încă din anii 90, așa că acest domn se află, în continuare, în conducerea MAE, unde l-au plantat Marga, Ponta și prietenii săi din PSD Gorj (în speță, primarul dr. ing. Cârciumaru, șef suprem al PSD și ombilic al numirilor politice la nivel de județ). Că doar nu e de ici de colo, și nici la indemâna oricui, a fi parte integrantă dintr-un guvern al cinstiților.
Până la un punct, cunoscând ”fenomenul”Gorun (a cărui viziune psiho-socială nu-l recomandă pentru domeniul Educației, Externelor, sau pentru viața publică, la modul general), aproape că aș crede că Marga nu e așa necinstit (în chestiunea banilor luați de la UCB), adică i-aș acorda un oarecare ”benefit of the doubt”, în sensul în care Dl. Gorun, din dragoste de admirator, a mai luat decizii bizare și în legătură cu alți bărbați (deci poate i-a alimentat cardul D-lui Marga fără să-l anunțe). Cel mai direct exemplu este cel cu Paul Claval – și Domnia-sa o victimă a dragostei agresive de admirator a D-lui A. Gorun… Ca un pasional incurabil, i-a rescris cartea, dar i-a negat ”paternitatea”. La momentul respectiv, am simțit că Adrian Gorun aduce cu Adi Minune.
Cam dubioase ”meritele”fostului rector de Tg-Jiu – ca atare rămâne legitimă întrebarea: ce-l atrage pe Dl. Marga cu așa forță incontrolabilă spre discipolul Domniei-sale? Este totuși o chestiune intrigantă… Că doar nu l-o plăti Dl. Gorun, pe fostul ministru, ca să-l placă…?

Instituțiile statului român  și efectul de ”Triunghi al Bermudelor”

Frământați de argumentele de politică externă ale afinității iraționale Marga-Gorun, am început să lucrăm cu ipoteza financiară, deși pare straniu că UCB ar irosi bani, în condițiile în care are un buget atât de mic, încât își abuzează profesorii, forțându-i a preda gratis, în regim de ”predare-fără-plată-cu ora”, pentru a nu închide taraba. În plus, aveam răspunsul noului rector, Dl. Bojincă, care ne explica faptul că Dl. Marga a dat, mai degrabă decât a luat de la UCB.
Așa că am continuat verificările, pentru a avea și alte puncte de vedere, în speță cele ale instituțiilor care au situații clare, în ceea ce privește banii publici și ”se frământă”pentru ca onestitatea și legalitatea să domnească, din pur amor pentru interesul public; surpriză, însă: șefii de instituții, numiți politic, fac tot ce pot să secretizeze orice dovezi ale irosirii banului public:
-DGFP/ANAF Gorj – a evitat a da răspuns solicitării noastre de a ni se furniza copii după fișele fiscale ale numitului Marga Andrei, pretextând că nu au reușit să-l identifice pe cetățean și, în plus, eventualele informații sunt private (deși e vorba de bani publici).

-CAS Gorj – directorul recent impus de PSD, Dl. Daniel Bondoc, posesor de inteligență discret-rafinată (ambele folosite, aici, ca calități), și-a propus să glumească pe seama solicitării noastre foarte serioase de a ni se comunica dacă UCB a plătit contribuțiile pentru numitul Andrei Marga și în ce perioadă. Mai întâi, acest domn director, cu solida calitate de soț al unei protejate de-a D-lui Ponta, ne-a răspuns că informațiile respective sunt private…

iar la cea de-a doua solicitare, prin care îl ajutam să înțeleagă de ce nu e  vorba de nimic privat, când se pune problema banilor publici, am primit un răspuns complet revelatoriu: CNP-ul lui Marga este privat, așa că, probabil nu era cazul să-l folosească pentru a verifica dacă i s-au plătit contribuțiile la stat pe baza unui salariu primit de la UCB Tg-Jiu.

Nu că ar avea o inteligență de o discreție a rafinamentului filiform – însă ținem a-l lămuri pe Dl. Bondoc, protejat – prin protejată – al D-lui Ponta, că era suficient ca Domnia sa să introducă data de naștere a D-lui Marga în baza de date și vedea tot ce s-a plătit de către UCB pentru fostul ministru. Sau, poate, pentru Dl. Bondoc, și datele de naștere ”e” private. Sărmanul domn Bondoc! Inteligența Domniei-sale e privată, însă reaua-intenție, când vine vorba de Legea 544, e cam publică… Domniei-sale îi oferim, gratis, o singură sugestie, când mai pică în aporii legate de public și privat: goagăl! Noi acolo am găsit data de naștere a D-lui Marga și, mai jos, îl lămurim pe Dl. Director Bondoc că orice filială a CAS din țară putea accesa baza de date a contribuțiilor sociale plătite de angajatorii D-lui Ministru Marga, deci l-a ascuns de pomană!!!
-CNAS București a avut o atitudine similară, inventând tot felul de pretexte pentru a nu ne furniza o informație simplă, ce nu amenință siguranța națională – s-au plătit contribuții sociale pentru numitul Andrei Marga de către instituția publică UCB, au ba? Concluzia este una ce invită la a conștientiza că numirile politice din instituțiile statului nu produc altceva decât o circularitate demnă de ”mitul Triunghiului Bermudelor”: cum doamna Păcurariu de la relații publice din CNAS ne-a trimis spre DGFP Gorj, pentru a afla dacă UCB a plătit CAS pentru Andrei Marga, iar DGFP Gorj ne-a replicat că nu-l ”vede” pe Marga în sistem, cercul se închide, iar efectul ”bermudic” este evident.

-Universitatea Babeș Bolyai din Cluj a fost contactată de noi, cu scopul de a primi un răspuns cu claritate vertical-academică, onestă, bonomă, așa cum sunt intelectualii și universitarii, dar și sperând că noblețea Domniilor-lor ne va scoate din melancolia ontologică, cauzată de Triunghiul Bermudelor, reinventat de instituțiile statului român. Babeș-Bolyai s-a dovedit de tip austriac, dar doar în sens kafkian, astfel că disperări cioraniene intuiesc că vor fi repetabile în România viitorului. Cum Dl. Marga, cu inconfundabila sa apetență pentru democrație excesivă, a dictat, prin Carta UBB din 2003, că nimeni nu mai are voie să predea la alte universități din România fără acordul Senatului, am întrebat universitatea clujeană dacă fostul lor șef – de-a lungul a două decenii – a formulat vreo cerere pentru un atare acord; răspunsul transmis dinspre o anumită Simona Pârlea este unul de un absurd birocratic, ce resemnifică filonul austriac al instituției:

Și totuși, noi voiam un răspuns simplu – da sau nu – a cerut sau nu acordul Marga? Domnia sa, un ctitor de instituții, a respectat legea pe care impus-o (în instituție) și din cauza căreia unii profesori au demisionat din UBB? Însă, reprezentanta UBB ne-a răspuns altceva… După cum veți vedea, și în acest răspuns oficial s-a mințit flagrant.
-Curtea de Conturi Gorj – aflându-se în control la UCB, a fost sesizată de noi, pentru a verifica legalitatea retribuirii D-lui Marga; nu am primit niciun răspuns din partea directorului Ion Popescu, în schimb a comunicat cu noi Bucureștiul, care ne-a transmis, năbădăios, că nu avem voie să ne permitem a le spune noi ce să facă (adică să se întrebe, în timpul controlului auto-programat, dacă banii publici ce au ajuns în buzunarul lui Marga sunt în conformitate cu legea).

Și totuși, există un SALARIAT Andrei Marga la UCB Tg-Jiu

După cum sugeram mai sus, data de naștere a oricăruia dintre noi este suficientă pentru orice filială din țară a CAS să acceseze evidențele, pentru a verifica dinspre ce angajatori ni se plătesc contribuții sociale. La fel am procedat și noi: compătimind cu reaua-intenție a directorului Bondoc, am ocolit moșia acestuia și am obținut proba că ministrul Marga figurează cu contribuții sociale plătite, conform calității proprii, bine ascunse din toate direcțiile – aceea de SALARIAT al UCB, începând cu luna martie a anului 2011, adică odată cu constituirea consorțiului ”Transcarpatica”. Iar plata acestor contribuții au continuat până în iulie 2012 (când GORJNEWS a dezvăluit ciudățenia).

Deci, ne-am înșelat când susțineam că Ministrul Marga a luat bani de la UCB doar din octombrie 2011 – în fapt, Domnia – sa devenise salariat imediat cum i-a făcut pe plac lui Gorun și s-au ”combinat” în consorțiu (o decizie nu foarte agreată de profesorii serioși din Cluj, însă cine a respins vreo idee – oricât de aiuristică – a lui Marga, la UBB, după Revoluție?!).
În paralel, presa clujeană a făcut public salariul lui Marga– fostul ministru era plătit de universitatea din Cluj,  într-un an, cât un lector de la UCB în 30 de ani, așa că înțeleg de ce avea nevoie de un plus la salariu dinspre UCB.

Pe cine sacrifică Gorun pentru a și-l permite pe Marga?

Cei care nu contează pentru șeful UCB sunt profesorii titulari, cărora nu-și ”permite” să le plătească orele predate în plata cu ora, de ani buni, așa că le supradimensionează norma, pentru a-i forța să muncească pe gratis, astfel rămânând bani și pentru luxul Marga.
Într-un mod similar a procedat și în cazul unuia dintre ctitorii UCB, Profesorul Mihăiță, cu o activitate de aproape 40 de ani în domeniu. Acesta, devenind profesor consultant, imediat după pensionare, a fost forțat să predea aproape 10 ore în plus față de cât era prevăzut în norma legală. Cum nu a fost remunerat pentru această muncă, Dl. Mihăiță a dat în judecată UCB și instanța i-a dat dreptate. Bănuiesc că în UCB acesta este respectul pe care-l merită oamenii dedicați instituției timp de câteva decenii! Evident, profesorul Mihăiță nu-l putea face secretar general pe Gorun prin diverse ministere, este doar un dascăl cinstit, nu politruc!

Teoretic, aici ar trebui să intervină – ca parte a contractului social – instituțiile, însă am văzut mai sus  cam care este abordarea găinărească, în condițiile în care acestea funcționează pe bază de solidarități subtile, de partid, și nu legale. Comunismul se pare că este încă viu în noi, cu toate inerențele sale grețoase. Profesorul Mihăiță a pronunțat, în discuția cu mine, cuvântul moralitate. Aceasta a devenit o rara avis extincționabilă în România ipocrită. Totul este un aranjament politic, chiar un șantaj, iar societatea e condusă de oameni șantajabili. Instituțiile însele, politizate până la paroxismul resuscitat – postmodern al stalinismului, sunt actori sociali esențiali în aceste șantaje.

De ce-l protejează instituțiile statului român pe Marga? De ce tace CNSAS? De ce tace presa care vâna securiști?

Sunt întrebări legitime, la care am încercat să aflu răspunsul printr-o discuție cu Profesorul Costel Sârbu de la Babeș-Bolyai. Imediat ce a fost numit ministru de Externe, în jurul lui Marga a izbucnit o dispută dezinhibată, în legătură cu posibilitatea de a fi fost turnător la Securitate. V.V. Ponta a spus că-l va demite daca a colaborat; Marga a fost demis, urmând să fie relocat în fruntea ICR, fără vreo explicație. Disputa alimentată de Sebastian Lăzăroiu și o parte a presei centrale a reizbucnit. CNSAS urma să dea un verdict în 11 septembrie. Întâmplător sau nu, era aceeași dată cu cea a audierilor pentru președinția ICR. Dl. Marga nu s-a prezentat la niciuna dintre ele, dar a susținut continuu că nu a semnat nimic la Securitate, la fel cum niciodată nu ar putea să se compare cu Sophia Loren (interesant gând la nivel subconștient!)…
Concluzia la care am ajuns împreună cu Profesorul Sârbu este că CNSAS nu-și face treaba, așa că România rămâne adîncită în minciună și populată cu mincinoși ce se coalizează manelistic, împotriva oamnenilor cinstiți. Acești mincinoși se șantajează unii pe ceilalți cu trecutul securisto-comunist. Oare Marga șantajează pentru a nu i se prezenta public dosarul? Oare nu este, la rându-i, șantajat de cineva? Aici intervin instituțiile statului – CNSAS ar putea îndepărta suspiciunea, dar tace. La fel tace și presa… Cum de nu se întreabă Dl. Orcan de ce a muțit CNSAS-ul? De ce a ”ars” ”Evenimentul zilei” scurt, ca în filmul unui blitzkrieg controlat, autoreținut? La fel și ”România liberă”… Oare este presa un buldog ținut în lesă, strategic…? Dar blogul lui Lăzăroiu? Împreună cu profesorul Sârbu am convenit că ”da”:  până și Cristoiu a tăcut… Probabil, în România, răul nu poate fi îndepărtat decât politic și doar temporar, în rest minciuna și mincinoșii vor persista în negocierea infectă pe care ne construim realitatea și viața de zi cu zi.
Există o legendă urbană în Cluj în legătură cu statutul de disident al lui Andrei Marga, în ultimii 2-3 ani de comunism, după ce fusese un performant șef al UASCR, pe centrul universitar Cluj-Napoca. Luptătorul necruțător împotriva filosofiei burgheze venise din Germania mai puțin pur decât plecase (GORJNEWS așteaptă răspunsul unei arhive germane în legătură cu acest aspect). Ca urmare a acestei impurități, pentru prima data în devenirea sa, marxistul Andrei Marga era coborât de Nicu Ceaușescu de pe piedestalul impunător al luptătorului pentru dezvoltarea societății multilateral-comuniste. La momentul respectiv, luându-i funcția, fiul dictatorului se pare că a spus public – ”Cu Andrei avem alte planuri”(oare se gândea la PNȚCD, sau doar la excursia din Germania?).
Am dovedit mai sus că Dl. Andrei Marga a mințit, și prin viu grai și în scris; că aduce sau nu cu Sophia Loren, mi se pare neimportant. Ce contează este o întrebare, care pare să se repete la fiecare 25 de ani în viața lui Marga: știind toate acestea, prinzându-l mințind, văzând cum tac suspect CNSAS, presa și fidelii lui Băsescu, chiar mai avem planuri în ceea ce-l privește pe ”Andrei”?!
Notă: Se dovedește încă o dată că deputatul de Gorj Victor Ponta n-are niciun plan cu Gorjul, așa cum premierul Victor Ponta n-are niciun plan cu România. E suficient să ne gândim la specimenele din Gorj, cu Adrian Gorun cap de listă, pe care le-a promovat, cinic, la conducerea unor ministere. (N.D.)