În judeţul lui „las’, că merge şi-aşa”, Marian Negrescu şi Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu” îşi văd de drum, neatinşi de moravurile locului, într-o insulă a profesionalismului şi a excelenţei. De vineri, timp de 11 zile, în cadrul Zilelor Elvira Godeanu, la Târgu Jiu avem şansa de a urmări mari actori români, în reprezentaţii teatrale de excepţie. Asta pentru că, în aceste zile, managerul cultural Marian Negrescu se îngrijeşte, deja, de ediţia de anul viitor. Un ciudat, un nepriceput în a  pune la cale lucruri de mântuială, aşa, ca pe la noi. L-am întrebat despre festivalul care debutează mâine, despre cum a reuşit să dezvolte un teatru de elită paralel cu un oraş care se sluţeşte în fiecare zi, şi îl alungă pe Brâncuşi din sine, despre cum şi cât comunică teatrul cu cetatea.

La a câta ediţie au ajuns Zilele Elvira Godeanu?
Vorbim despre ediţia  cu numărul zece, jubiliară. De zece ani muncim să facem povestea asta să devină un brand, şi se pare că am şi reuşit, având în vedere afluenţa de public pe care o constatăm cu fiecare prilej. Anul trecut, în două zile s-a vândut totul, anul acesta la unele spectacole, tot aşa, în două zile s-au vândut biletele, la restul mai sunt doar câteva. Un festival naţional de teatru presupune douăsprezece zile de teatru nonstop, iar faptul că toate aceste zile se vând şi oamenii vin – practic fac aşa un fel de cură de teatru – spune mult.
Aţi ales piese de excepţie, una şi una…
Da, vor fi aproape toate genurile de teatru, de la musical la comedie englezească, de la clasici, cum e Gogol, la un alt clasic, Carlo Goldoni, spectacol în aer liber, făcut de Teatrul Masca, cu pantomimă albă, iarăşi un gen foarte special, recitaluri de mari actori, vorbim aici de recitalul doamnelor Olga Tudorache şi Tamara Creţulescu, o piesă premiată de Fundaţia Principesa Margareta, vorbim despre Mimi Brănescu, cu „Acasă la tata”, spectacolul Teatrului Act, care a avut premiera acum o lună, deci un spectacol absolut proaspăt, muţi bucureşteni nu l-au văzut, dar îl văd cei de la Târgu Jiu.
Cronologic, avem „Bloch Bach”, un spectacol de teatru – dans, cu Răzvan Mazilu, cu CRBL şi Emilia Dobrin pe partea recitativă, un spectacol  premiat la nivel internaţional, e prima oară când Răzvan Mazilu ajunge la Târgu Jiu şi ne bucurăm că o face în acest festival, practic ei deschid în data de 07 mai, cu un spectacol pe care chiar îl recomand, după aceea, duminică, un concert extraordinar Daniela Vlădescu & Bianca Ionescu, prim-soliste ale operei şi operetei de la Bucureşti. De ce acest spectacol? În fiecare an am inclus un spectacol care se apropie, cumva, de teatru. În felul acesta, am avut anul trecut Grigore Leşe, cu acel spectacol special de ritualuri, care  a prins atât de bine la public. După aceea, vorbim despre un spectacol al Teatrului de Comedie răs-premiat anul trecut, vorbim de „Revizorul”, în regia lui Horaţiu Mălăele, cu Horaţiu Mălăele în rolul lui Hlestacov şi cu un rol absolut fabulos, în „primarul”, al lui George Mihăiţă, nu mai vorbim de Virginia Mirea, care face un rol senzaţional. După aceea vorbim despre Teatrul Metropolis, un teatru tânăr, care ne oferă spectacolul „Peşte cu mazăre”, în regia doamnei Olga Tudorache, un recital Olga Tudorache & Tamara Creţulescu. Paranteză: pe 13 mai oferim, ca în fiecare an, acel premiu naţional, anul acesta este rândul doamnei Olga Tudorache. Pe 15 mai îl avem pe Marcel Iureş, cu un spectacol extraordinar, „Acasă la tata”. Iureş ne-a făcut şi o declaraţie de dragoste, spunând că deşi filmează 100 de zile pe an pentru HBO, nu putea lipsi de la Zilele Elvira Godeanu. Apoi, pe data de 17 mai, Carlo Goldoni, cu „Slugă la doi stăpâni”, într-o viziune specială a lui Mihai Mălaimare, spectacol de interior. Pe 18, un spectacol special de pantomimă albă, în Piaţa Prefecturii, Mihai Mălaimare cu toată trupa lui. La acestea se adaugă spectacolele noastre de succes, „Bigamul” şi „Me and my girl”.

Mi se pare de-a dreptul incredibil, nefiresc pentru Târgu Jiu, având în vedere ce se întâmplă aici în alte instituţii de cultură, nemaipunând la socoteală criza economică…
Se pot face evenimente. Noi lucrăm acum pentru ediţia următoare. Dacă nu faci proiectul cu un an înainte, nu se poate lucra altfel. Suntem o instituţie profesionistă de spectacole şi ne respectăm. De exemplu, stagiunea 2010 – 2011, care va începe la toamnă, este deja bătută în cuie. De aceea  ne gândim cum va arăta gala de anul viitor. Este singurul secret.
Cât costă în acest an Zilele Elvira Godeanu?
Mult mai ieftin decât anul trecut. I-am rugat pe colegii de la Bucureşti şi s-au limitat la nişte sume absolut normale. Anul trecut a costat un miliard două sute, anul acesta un miliard în total, însemnând şi cazări, şi onorarii, şi tot – tot – tot.
Destul de puţin.
Da, am fot sprijiniţi şi de sponsorii noştri tradiţionali, pe aceste manifestări: Astra Asigurări, Artego Târgu Jiu şi Complexele Energetice.
Având în vedere că aţi creat aici un teatru de la zero, incluzând clădirea, unde am fi fost acum dacă aveam un Marian Negrescu la Centrul Brâncuşi sau la Ansamblul Doina Gorjului?
Am tot repetat: câtă vreme noi nu ne ocupăm decât de parastasele lui Brâncuşi, nu o să vindem niciodată nimic. Bâncuşi trebuie pus la treabă. Asta ar însemna o investiţie minimă, dar şi de timp, a cuiva, care să facă un concurs de proiecte naţionale pentru Brâncuşi. E totalmente greşit să căutăm un om de la Târgu Jiu. Dacă omul ăla vine de la Iaşi sau de la Oradea, nu mă interesează. Acel proiect naţional poate să-l câştige oricine.  Pasul doi, esenţial: o colaborare directă cu Ministerul Afacerilor Externe. Sunt un milion de ataşaţi culturali care nu fac nimic pe-acolo. Ăia trebuie puşi la treabă. Dacă iei ca partener Ministerul Afacerilor Externe, prin toate reprezentanţele diplomatice ale României se poate proiecta la nivel internaţional un program Brâncuşi. Trei: avem artişti de toate felurile, ai de unde alege, îi plăteşti ca să fie promotori ai imaginii lui Brâncuşi şi a oraşului în marile metropole ale lumii.

V- a întrebat vreodată vreuna din autorităţile locale ce ar trebui făcut cu Brâncuşi, cu această povară care le apasă?
La modul generic, da. Fac parte din acel consilu cultural consultativ, da nu mă laud cu o prezenţă deosebită. Ca să mă prezint la şedinţele acestui organism, mi-ar trebui să primesc o tematică. Sunt un profesionist. Treuie să ştiu despre ce vorbesc.
Constat că aici planează, totuşi, un blestem asupra lui Bâncuşi. Aţi reuşit în parteneriat cu Florin Cârciumaru, cu această primărie, să faceţi un lucru extraordinar, Teatrul Dramatic Elvira Godeanu…
Da, am reuşit un lucru excepţional, dacă un teatru care nu are decât 17 ani adună, în cifre seci, aproape 36000 de spectatori pe an, dacă are 176 de spectacole plus un festival naţional de teatru, la toate aceste manifestări sălile fiind pline. Nota bene: în marile oraşe, cu teatre cu tradiţie, dusul la teatru se moşteneşte în familie. Plecând de la nimic, am ajuns la aceste cifre.
De ce o persoană potrivită, căreia i s-ar încredinţa Brâncuşi la Târgu Jiu, n-ar reuşi acelaşi lucru? E un blestem, ce se întâmplă? Brâncuşi nu face decât să învrăjbească gorjenii unii împotriva altora, de ani şi ani de zile.
Esenţial este curajul. Colegii mei de la Craiova, când am venit aici, mi-au spus că nu sunt normal la cap, că nu îmi va da nimeni bani să fac un teatru. E nevoie de curaj şi de un proiect. Eu sunt unul dintre managerii care aparţin de Primăria Târgu Jiu, dar mă duc colo doar de cinci – şase ori pe an. Eu am un buget, o listă de manifestări defalcată pe luni şi zile, de care mă ţin. Eu nu mă duc la operative, la nimic, dar stau douăsprezece ore pe zi aici. Dacă cineva de la primărie vrea să verifice, va constata că respect în detaliu programul anual. Primăria nu are ce să îmi reproşeze câtă vreme umplu sălile. E scopul vieţii mele, şi – doi – să nu fac rabat de la calitate.
Comunică teatrul cu oraşul altfel decât prin sala aceasta? Îşi merită oraşul teatrul?
Comunicăm în primul rând prin intermediul presei. Apoi, comunicăm prin şcoli şi prin universitate. Grupul nostru ţintă sunt tinerii. Oraşul îşi merită teatrul pentru că oraşul îmi dă bani.  Eu nu spun că primăria îmi dă bani. Omul plăteşte impozitul la primărie, o parte din bani vin la mine, îi bag în producţie, fac un spectaol şi i-l întorc. Puteam să pun preţurile mai mari… În 2009 am făcut planul 135 la sută, nemărind preţul la bilete. Nu treuie să respectăm toţi Constiuţia? Acolo scrie că orice român are garantat accesul la cultură. Cum am tradus asta? Am luat de la Direcţia de Statistică venitul mediu şi am stabilit acel preţ care să-i permită omului de rând să aibă acces la cultură. Apoi, am creat abonamente pentru şomeri. Lucrurile acestea se fac cu matematică, altfel nu se poate.
Aţi fi putut să faceţi teatru sub semnul lui „merge şi-aşa!”, dar aţi creat aici o insulă de altceva, neatinsă de moravurile locului, care se dezvoltă paralel cu oraşul ce se sluţeşte  cu fiecare zi – uitaţi-vă la inima lui, la centrul „modernizat” împotriva Căii Sacre a artei moderne, împotriva lui Brâncuşi…
Nu se poate altfel.  Vedeţi, noi facem o meserie în care ăla mă pune să intru de zece ori pe o uşă fără să spun un cuvânt. Şi fac asta! De ce? Pentru că nu merge oricum, pentru că merge numai aşa cum zice el! Nu ne putem fura căciula. Ne impunem singuri standardele de performanţă. Coada reformei, în 2014, ne va atinge şi pe noi. Atunci, în sfârşit, ne vom pierde subvenţia. Normele europene înlocuiesc subvenţia cu legea sponsorizării, legată de instituţiile profesioniste de spectacole. Eu sunt pregătit, abia aştept să îmi pierd subvenţia. Atunci voi face tot ce fac şi acum. Am renunţat să mă plâng că avem salarii mizerabile. Nu de asta vin la teatru, ci pentru că helicobacterul meu este histrionul care îmi face pe-aici prin stomac chestia asta şi îmi place să mă aplaude două sute de oameni în fiecare seară. Sunt convins că la momentul în care ne vom pierde subvenţia voi ajunge să câştig în ţara mea exact la valoarea muncii mele.
Ultima întrebare: care dintre oamenii politici vin la teatru?
La spectacole vin domnul Călinoiu, domnul vice Sanda, domnul Antonie e nelipsit, domnul subprefect Romanescu, domnul primar Cârciumaru, domnul consilier Câlniceanu, care vine nonstop, domnul Florescu, domnul Bejat, şi – foarte important – toţi îşi cumpără bilete.