Ieri, tatăl lui Marius Marian Şolea a fost reţinut, oficial pentru luare de mită. A aflat întâi de la mine şi nu a fost deloc surprins. L-am întrebat ce are de spus public în legătură cu această situaţie, care, cred eu, dincolo de cadrul familial, este o foarte grea lovitură pentru consilierul Marius Marian Şolea, cel care a denunţat şi denunţă în continuare marea corupţie din Guvernarea liberală a României, mandatul 2004-2008, mafie instituţionalizată, cu denunţuri la DNA, procese la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apoi la CEDO…

„Narcis, îţi mulţumesc şi pentru interesul pentru acest subiect, şi pentru încrederea în potenţialul meu psiho-afectiv de a primi veşti importante…
Este evident că sunt foarte afectat, însă ce ţi s-a părut ţie a nu fi surprindere este doar antrenament şi obişnuinţă faţă de asemenea situaţii menite a fi strict acţiuni de intimidare, corespondente luptei pe care o duc la Bucureşti, în calitate de avertizor public pentru cazuri de mare corupţie, actualmente transferat din Ministerul Culturii la Secretariatul General al Guvernului, consilier în cadrul Secretariatului de Stat pentru Culte.
De-a lungul anilor, adică din 2004 încoace, cu o oarecare ameliorare în ultimii doi ani, în cel mai pur stil mafiot (grav este că mafia aceasta este una de „stat democratic”) acţiunii mele de a denunţa hoţiile de milioane de euro practicate în Guvernul României prin Ministerul Culturii şi Cultelor, ilegalităţi constatate şi de către Curtea de Conturi a României şi înaintate procedural inclusiv de aceasta Direcţiei Naţionale Anticorupţie, i s-a răspuns cu asemenea momente. Însă, de data aceasta ţinta sunt membrii familiei. Tatăl meu, deşi este despărţit de familia mea de mulţi ani, rămâne tatăl meu, indiferent de relaţiile dintre noi. Ani de zile i-am explicat, l-am pus să vadă emisiunile tv în care s-au demonstrat acuzele mele de înaltă corupţie, sau, dacă le va pierde, să le caute ulterior pe internet. Numai în ultima lună, ştiind că mafioţilor din România li se va termina accesul la CEDO, l-am anunţat de cel puţin două ori că i se poate pregăti un astfel de moment. Un amic din zonă mi-a povestit că există presiuni la DNA şi la Parchet pentru asta (într-un alt context, am să explic în detaliu totul, într-o reprezentare mediatică centrală), în plus ştiu foarte bine că primarul de la Sadu ar dori să se elibereze postul de secretar pentru a-şi fideliza atribuţiile corespondente acestuia, iar respectiva eliberare nu putea să fie, legal, altfel pusă în practică, decât prin suspendare, iar aceasta e posibilă în condiţiile date doar în urma începerii urmăririi penale, care să rezulte în urma unui caz de acest tip. Ulterior au fost presiunea şi scandalul cu tentativa de încredinţare a spitalului din Sadu, care m-au derutat într-o oarecare măsură, adică a apărut şi un alt factor de presiune, reprezentat de anturajul unui fost comandant judeţean de serviciu secret, caz fără legătură cu mine, „licitaţia” fiind anulată ulterior, dar jelaniile de după au continuat, cum bine ştii, caz mediatizat în ziarul tău.
Toate acţiunile şi semnele de până acum duc către acest lucru, tocmai din acest motiv i-am explicat foarte de curând că acestea sunt acţiuni care intră într-un tipic procedural, înainte de acţiuni în forţă se practică pentru funcţionarii publici aceste forme de presiune şi intimidare. S-a făcut o plângere în Comisia de Disciplină, care trebuia să se încheie cu o acuzaţie oficială, aşa fiind procedura, după care o altă plângere, ca acţiuni pregătitoare suspendării. Evident, motivele întrunirii Comisiei de Disciplină sunt amuzante pentru nişte oameni care se pricep la administraţia românească. În România actuală, se întruneşte Comisia de Disciplină pentru întârzierea depunerii unor acte la Prefectură, iar constatarea se face strict pentru tatăl meu, situaţia celorlalte primării din judeţ nefiind în atenţia nimănui… Iar acum aflu că este reţinut pentru flagrant, la o săptămână după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului mi-a trimis codul de corespondenţă pentru depunerea documentelor de ilegalităţi înfăptuite de o reţea transpartinică, de tip suveică, ce îşi are firmele mamă în paradisuri fiscale din Europa. Această reţea, în mod legal, ar trebui să returneze la buget sumele plecate din Ministerul Culturii printr-o firmă înfiinţată de ministrul Adrian Iorgulescu, beneficiară a abuzului în serviciu făptuit de chiar ministrul Adrian Iorgulescu. Este evident pentru oricine cu minimă logică faptul că membrii acestei reţele extrem de mediatizate, care au în continuare funcţii importante, vor face tot ce le va sta în putinţă pentru a nu returna ce au furat, pentru a nu-şi pierde statutul şi imaginea, într-o absolută cârdăşie cu procurori corupţi, care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să muşamalizeze cazul respectiv, doar Comisiile din Parlamentul României, intervenţia unor parlamentari şi a unor ziare centrale au zădărnicit într-o oarecare măsură eforturile lor, că vor întreprinde tot ce le este în putere şi în caracter pentru ca eu şi Florin Chilian să ne retragem plângerile şi acţiunile de recuperare a banului public.
Înainte de a mă apuca să îţi răspund, îţi spun că l-am sunat pe tatăl meu şi l-am întrebat ce s-a întâmplat. Voi sintetiza la maximum ce mi-a spus. Evident că am început prin a-i face reproşuri, amintindu-i de câte ori i-am explicat cum se fac aceste lucruri atunci când, în loc să fii apărător al legii, devii slugă al unui aparat represiv, altfel decât cel politic. I-am amintit cum s-a procedat cu mine, cum mie însumi mi s-a înscenat o situaţie absolut ridicolă, în urma căreia Secţia 2 de Poliţie din Bucureşti a fost de toată jena naţională, cozile de topor de acolo, în colaborarea cu conducerea ministerului de la acea vreme, neştiind că eu aveam să controlez în detaliu mizeria pe care mi-o pregătiseră şefii lor, cazul este extrem de întins, au procedat asemănător cu ce s-a întâmplat astăzi. Îi rog pe cei care doresc să citească, inclusiv documente, să acceseze acest link sau să vadă emisiunile de televiziune la acest cont, corsoreanu, de youtube.
[youtube]j7BDugoJKqY[/youtube]
Pe scurt, tatăl meu mi-a spus că este acuzat de faptul că ar fi luat mită 30 de milioane lei vechi, aceasta fiind şi acuzaţia apărută în presă, că procurorul care i-a organizat flagrantul se numeşte Bocşan Dumitru, iar cea care are în aceasta procedură calitatea de denunţător se numeşte Victoriţa Diaconescu, domiciliată în satul Curtişoara. Şi acţiunea s-ar fi întâmplat astfel: Victoriţa Diaconescu a intrat în birou, a avut un discurs recitat ca o poezie, că tot au ales pentru „cinstirea” tatălui meu  ziua 13 decembrie, data de comemorare a lui Nichita Stănescu (în paranteză fie spus, în cazul meu mi-au ales data de naştere), apoi a insistat să îi dea aceşti bani, el a refuzat-o, după care ea a venit lângă el şi i-a băgat acea sumă în buzunar, imediat a părăsit precipitat biroul, iar taică-meu a ieşit după ea cu banii în mână chiar pe holul Primăriei. Instantaneu, fiind prezenţi acolo procurorii, a intervenit flagrantul şi începutul procedurii, acesta este episodul I, al reţinerii cu mita în mână… Dacă lucrurile sunt cu adevărat aşa, îmi va face o foarte mare plăcere să îi fac piftie pe aceşti domni procurori, cu toate consecinţele reciproc-juridice care decurg din această confruntare.
În mod obligatoriu, aparatura de înregistrare cu care a fost mobilată această persoană, denunţătoarea prin care s-a lucrat, va fi o probă şi pentru acuzat… Mai mult decât atât, aceasta acuză de luare de mită este după toate aparenţele o mită care are drept context organizarea faptică de către acest procuror. Şi, dacă lucrurile vor sta aşa, iar respectivul procuror, sau prim-procuror, ori judecătorii care vor juca în această horă de doi bani, dacă nu şi-au construit bine sceneta se vor ruina curând ca vocaţie artistică. Am trecut prin lucruri mult mai grave, şi eu, şi artistul Florin Chilian, cel care mi s-a asociat la un moment dat pentru a mă salva inclusiv de dispariţia fizică. El a trebuit să se confrunte, de asemenea, cu o serie întreagă de acţiuni, procese penale, cauze disjunse în cinci-şase procese, presiuni, campanii mediatice de decredibilizare, toate pentru că nu a vrut să tacă atunci când Guvernul României i-a furat opera, când un trust media a făcut la fel, când mi-a sărit în ajutor, când l-a rândul lui a deschis procese penale împotriva acestei mafii statale care căpuşează tot ce înseamnă resursă materială, folosindu-se de structuri, chiar de instituţiile statului de drept şi de oamenii-gândaci.
În concluzie, pot aprecia, ca om de artă, doar că acţiunea a avut loc exact în clădirea Primăriei Bumbeşti Jiu, că a fost pregătită a fi de sărbători, sugestia fiind şi una de nivel psihologic, iar pentru publicul larg, subliminal, e trimiterea că acum ar fi perioada în care oamenii sunt vulnerabili la „cadouri”, inclusiv funcţionarii publici de la care doar se ia şi numai legal… Deci, sceneta e bună ca scenografie, însă autorii vor trebui să fie foarte pregătiţi de consecinţe dacă este numai o scenetă şi atât.
În cazul în care sunt doar nişte cozi de topor, habar neavând aceşti oameni nici ceea ce fac în realitate şi nici pe cine slujesc, le mai transmit un detaliu, lor şi celor care le cer aceste lucruri. Dacă nu este o cauză reală, îmi iau această prudenţă, lăsând din punct de vedere juridic loc probabilităţii, şi lucrurile sunt aşa cum le văd acum, le transmit, repet, că în România actuală, în care se fură tot ce se poate fura, de la suflete şi până la mâncarea din cantinele săracilor, îmi vor putea ţine tatăl pentru aceasta sumă de 30 de milioane lei vechi chiar şi zeci de ani temniţă grea. Eu nu voi renunţa la acţiunile mele, nici la cele împotriva impostorului liberal Adrian Iorgulescu (primarul de la Sadu, ca o paranteză, aparţine aceluiaşi partid, posibilitatea filiaţiei existând în reprezentarea pe care mi-o fac despre acest caz, fiind legată exact de ameninţări primite de mine în trecut, când chiar şi ca ministru constata, lună de lună, că nu îmi putea face nimic din ce ar fi dorit, cu excepţia unei hărţuiri continue administrative) şi nici la acţiunile împotriva superiorilor celor care „îşi fac acum treaba” la Târgu-Jiu. Dacă e aşa cum vor aceşti procurori să fie, am să îi felicit pentru operativitatea cu care au acţionat în curăţirea României, pentru stârpirea acestor elemente. Dacă nu e aşa şi atacul la familia mea nu are nici măcar consistenţa juridică a unor aparenţe, am să îi ţin minte cel puţin o jumătate de secol, cât este fizic posibil, răspunzând legal, proporţional cu prejudiciul pe care mi-l provoacă astăzi.

Pe mine m-au luat la Poliţie pentru că restituisem 500 de EURO, din banii mei, unei consiliere de secretar de stat, bani pe care îi pierduse înainte de plecarea într-o delegaţie, bancnote luate din bancă. Citaţia la Poliţie în cadrul procedurii unui dosar penal, nu avea precizate nici calitatea şi nici cauza pentru care am fost dus la Biroul de Investigaţii Criminale, lucruri incredibile pentru un stat de drept! Ataşat puteţi vedea această Citaţie scanată. De data aceasta, nu tehnica diferă, ci numai detaliile…

Şi mai e un lucru firesc deja pentru mine, pe care nu îl înţeleg însă acum, scopul mitei era eliberarea mai rapidă a unui certificat de proprietate? Mai rapidă faţă de ce, există termenul precizat? Eu ştiu doar că există o întreagă procedură de avizare de către Comisia de retrocedare, secretarul îl semnează doar. Şi ce va susţine această doamnă care a intrat într-un joc care o depăşeşte cel mai probabil cu mult ca posibilităţi, că dorea să îi fie eliberat mai repede decât era temeiul legal, că i-a întârziat tatăl meu eliberarea, că au pus-o procurorii să se grăbească pentru a-şi vinde imediat proprietatea după obţinerea acestui Certificat? Ar fi absolut ridicol să se bazeze domnul procuror Bocşan pe ipoteza asta, atât de suferindă ca probă juridică. Nu vreau neapărat să-l provoc intelectual pe regizorul acestui caz, ştiu prea bine că nu are sens, acest lucru cunoscându-se şi la nivelul judeţului şi chiar a colegilor săi, dar are numai două variante: să demonstreze, chiar şi din probe puse în scenă de el, cu plângere prealabilă, cu învăţarea denunţătorului cum să procedeze, cu microfoanele puse pe doamna respectivă, cu tot dichisul de gen, şi atunci îl voi felicita pentru cât de bine îşi face meseria şi vocaţia, sau, dacă nu, să înţeleagă consecinţele în plan uman ale umanităţii pe care o încalcă.
Eu aştept de ani de zile să mă prindeţi pe mine, sau să mă eliminaţi, nu să coborâţi atât de jos, încât să credeţi că voi fi dependent afectiv în războaiele pe care le port de acest tip de prejudicii colaterale.
Acţiunea similară făcută mie se poate privi aici, prezentată sintetic, atât cât se putea prezenta într-o emisiune de televiziune intrată pe post după ce fusese în prealabil interzisă.”
[youtube]2tO6zrqVjlY[/youtube]
[youtube]q130TmcCO_A[/youtube]