În această vară, butonând radioul maşinii, căutând ceva care să nu mă deranjeze în călătorie, am ascultat o piesă al cărei refren este cât se poate de simplu, care mi-a atras atenţia şi pe care imediat l-am lipit şi de situaţia Pandurilor.
Refrenul spune că lucrurile bune vin dacă le aştepţi, iar continuarea este pe măsură: „nu renunţa la vise, cândva ai să regreţi!”.
Dorinţa oricărui fan al Pandurilor, de la „al’ cu 43, la al’ cu botoşei”, este ca echipa gorjeană să depăşească statutul de permanentă candidată la retrogradare şi să ridice pretenţii la prima jumătate a clasamentului. Important este ca şi cei din conducere să-şi dorească cu adevărat acest lucru, să nu renunţe la acest vis şi să aştepte lucrurile bune. Evident este faptul că, în cazul de faţă, este nevoie de mai mult decât de simplul aşteptat.
Dar oare aşteaptă aceste lucruri bune conducerea Pandurilor? Sunt semnale care ne fac să ne punem întrebări, pentru că după ce s-au ars cu problemele contractuale în cazurile Ilie Iordache sau Mădălin Popa, ca să enumerăm doar două dintre cazurile în care Pandurii a pierdut bani, şi nu puţini, lucrurile au continuat să fie făcute pompieristic, pe genunchi. Altfel nu se explică cum avem parte acum de un caz Vranjes… Sigur, explicaţiile vin din partea conducerii şi ni se spune că 100% au dreptate şi că ar trebui să câştige acest caz, pentru că dreptatea este de partea lor. Da, dar acesta a fost şi răspunsul în cazul lui Ilie Iordache sau în altul, ceva mai vechi, cu Vasluiul, care a folosit împotriva Pandurilor câţi extracomunitari i-au căzut la îndemână, numai că finalul judecăţii nu a fost unul favorabil şi, tare mă tem, că şi acum se va întâmpla la fel… Nu înţeleg cum de nimeni nu pricepe că în această lume în care se învârte fotbalul românesc trebuie să previi, şi mai puţin să te aperi. Nu înţeleg cum de nu şi-au dat seama, încă, de faptul că, în momentul în care cineva se ridică împotriva Pandurilor, lupta este ca şi câştigată. Sau poate există un interes, şi atunci nu mai are rost să mai aşteptăm lucrurile bune…
În altă ordine de idei, Pandurii au revenit la sincopele din repriza a doua. Continuitatea arătată în faţa CFR-iştilor a fost o ploaie repede de vară, ceva ce a fost, dar de care ne mai aducem aminte doar dacă ne uităm în clasament sau la rezultatul meciului respectiv. Este inexplicabil cum aceeaşi jucători, la câteva zile distanţă, abordează două partide cu o cu totul altă atitudine. Din nefericire, mulţi dintre jucători probabil confundă ridicatul capului, ceea ce le cerem cu toţii, cu ridicatul nasului, ceea ce-i duce cu siguranţă la pierzanie. Sper ca Grigoraş să fi măsurat cu atenţie fiecare nas şi să reteze din faşă orice tendinţă de pinochizare a elevilor săi.
