Stau și mă întreb, deseori, cum ar putea descrie un elev de școală primară județul ăsta în care avem impresia că trăim, dar, în realitate, majoritatea putem spune, cel mult, că ne ducem zilele… Greu la Gorj, nicăieri nu-i ușor, dar pe la noi, clar, este o lipsă acută de psihiatri. Evident, dacă mulți dintre demenții ce joacă soarta noastră la roata nebuniei ar fi fost examinați întocmai și la timp, altă culoare am regăsi chiar și în norii de pe cerul nostru. Da, cerul nostru, pentru că noi, după cum se vede, suntem pierduți rău de tot, iar cerul celeilalte LUMI nu vrea să ne stea deasupra! Bolile de pe aici sperie norii, stelele, soarele și oamenii.
Mai are importanță? La Gorj, nu! Ce ne pasă?! Ne creem propriul cer, norii sunt la comanda noastră, iar de soare nu mai avem nevoie, atâta vreme cât există luminăția din noi! Unde sunteți, doctorilor, de ce ați dat bir cu fugiții? V-ați speriat, ați fost orbiți de atâta luminăție care, ca un fluviu imens, izvorăște din NOI și numai din NOI? Terifiant, îngrozitori de ”grozavi” suntem! Nu știu de ce mai pun ghilimele, de vreme ce, aici, pleonasmul este echivalentul reușitei….Dacă nu sunteți de acord, puneți titlul de doctor, în fața ”gorjeanului” Ponta, spuneți-i lui Ciurel manager și pe deasupra privat, vorbiți despre Călinoiu și Cârciumaru la superlativ în ale administrației, nu râdeți când vorbiți despre opoziție la Gorj!
Unde sunteți doctorilor, pacienții umblă liberi și, nenorocire, merg la sală să facă mușchi! Da, bolnavii, în loc să stea cuminți la pat și să facă injecții, în speranța unei vindecări, ies în mijlocul drumului, cu parul în mână, ca nu carecumva, pe cer, să apară o rază de soare, stingheră, acolo.
Dracu o ia!
Băieții aflați la putere trag din greu, îi ajută vâna, cei din opoziție au trecut de la ridicarea pungilor de fidea, la cele de macaroane. Cu toții au nevoie de mușchi, la greu, neapărat! Și cei de la putere, și ridicătorii pungilor de macaroane se bat pentru supremație între ei. Pe noi ne consideră deja cuceriți, așa că nu le rămâne decât să se înfigă bine în lista pentru funcții.
Chiar așa, de ce să își mai bată capul cu noi, suntem oricum aplaudacii de serviciu și aproape de stadiul de a ne mândri cu postura de sclavi.
Bătrânii noștri trăiesc cel mai mare blestem, blestemul de a-și vedea copiii morți sau pierduți prin lume, pe unde se umilesc pentru a supraviețui, dar ce mai contează? Primarul Cârciumaru, cel mai iubit om din oraș, o pune de o petrecere și toate devin frumoase. O dedicație pentru morții de inimă neagră și totul este perfect!
Ion Călinoiu, președintele de la județ vorbește în dodii despre tot felul de investitori, își dă cu părerea despre sistemul energetic, totul este praf, dar minunat….Seara merge la saună, se face frumos, mâine dă ochii cu ziaristele și trebuie să arate bine nu doar pe sticlă…
Călinoiu vorbește despre orice, dar nu despre necazurile noastre. La capitolul turism este cel mai pe subiect. Participanții la taberele de sculptură, dansatorii și lăutarii străini, care ajung cu invitație p’acilea, fac foamea la propriu, nu suntem în stare să valorificăm darurile naturii, lăsate de Dumnezeu, nici măcar să inventăm un ”Ghiță Ciobanul”, dar, într-o criză a vorbirii, pomenim cuvântul turism în Gorj. Culmea, instituția condusă de Călinoiu aruncă bani, ca la lăutari, pentru ”promovarea” imaginii județului, însă despre meșteșugarii de la Tismana citim câteva rânduri, pierdute, în cotul unor pagini de ziar… Restul… caterincă, cu tot felul de târguri, festivale, bani aruncați pe fereastră…
Cârciumaru, tot așa… investitori, de urlă câinii prin fostele fabrici, Sarcină, investitorul sau strategic,”trecu în lumea celor drepți”, iar de vizitat, îți trebuie cizme să mergi prin parcurile importante.
Vasile Lascăr, Gheorghe Bibescu, Știrbei-Vodă, personalități ale unei țări, nu reprezintă nimic pentru Edilul Soare, chiar dacă sunt os de gorjeni și au trăit în târgușorul ăsta.
Aveam cerul nostru și de acolo, de sus, nu lipsește prefectul Văcaru, cel care a mârâit la jurnaliști să nu mediatizeze tragedia de la Rovinari. Atâta știe!
Ciurel este, de departe, cea mai importantă stea de pe cerul Gorjului. El, cel ce nu a fost în stare să dea afară nici măcar lipitorii de afișe ai portocaliilor, ca să nu ne mai siluim cu alte aiureli ce le-a scos pe gură în trecut, el, numai el, este tartorele! Banii sunt învârtiți cu o semnătură de-a sa, a dus CEO la un pas de faliment, dar are mușchi, amenință, face pe ziaristul, tipărește programe antigrevă.
Minerii mor la serviciu, la poarta Companiei, iar în ziare citim că i-a apucat strechea și ies în stradă plătiți, pentru zece lei sau prostiți de liderii de sindicat!
Unde ești doctore?
Oameni buni, nu uitati, plătiți curent electric nu sânge, iar dacă până în urmă cu câteva luni nu pomeneați un rând despre problemele salariaților lui Sarcină, acum, bolnavii de Ciurel, Călinoiu și alții, mor de grija celor ce nu le-au acordat o minimă atenție, fac comparații bolnave, totul la ordin, într-o exprimare concretă a unei boli incurabile.
Același lucru îl fac și alții ”duși cu duhul”, care în loc să dea de pământ cu cei ce le-au băgat foamea în case, rânjesc cretin la gândul că și alții or să fie la fel de nenorociți….
Culmea, Ciurel nu este deranjat nici măcar de doi sergenți majori, care să-l întrebe de foile de parcurs pe care ar trebui să le aibă mașinile CEO, în prea multe cazuri.
Nici el, nici ceilalți aștrii, ce ne veghează din cerul propriu și personal al Gorjului!
Deși slăbit îngrozitor, acest județ este prea greu pentru ca politicienii actuali să-l conducă…..
P.S Nu v-am urat nimic la sfârșitul anului trecut, prea silă îmi era de tot ce se întâmplă. Mă revanșez:
La mulți ani, cu executare!
