Judecătorul Liviu Boian este un idealist. El visează cu ochii deschiși, la o lume perfectă. În capul lui, instituții publice ca Universitatea „Constantin Brâncuși” (UCB) sunt mai secrete decât baza  militară americană din Constanța. Deși sunt finanțate din bani publici, ele nu trebuie să se supună niciunei forme democratice de control din partea cetățeanului contribuabil. Profesorii universitari trebuie să umble în genunchi, cu capetele acoperite, ca arăboaicele, și să sugă lumină din prohabul Scăpăriciului Suprem. Cei care dau să scuipe, să se ridice, să pună întrebări sau să aibă puncte de vedere, sunt băgați instantaneu în ședințe intensive de reeducare, desfășurate în secret. Profesorii profesorilor care nu “asimilează” sunt niște inși mai delicați, care cedează – preventiv – încă de la primele “laboratoare” ale experimentului Pitești, de tip UCB.

Judecătorul Liviu Boian susține cu tărie scoaterea din circulație a picturilor reci și interzicerea pictorilor neexaltați. În ceea ce-i privește pe ziariști, ar fi bine ca toate articolele lor, de acum înainte, să poarte un singur titlu: “UCB, la ceas de sărbătoare!”. Cei care nu se supun, să fie imediat arestați. Judecătorul Liviu Boian are în curs de tipărire, la o editură din Phenian – Coreea de Nord, un îndrumar pentru ziariști în care scrie clar: dacă-i contactează oameni de rând, umiliți de instituții ale statului, dornici să dezvăluie abuzurile la care sunt supuși, să le dea cu șutu-n fund și să-și reia de grabă lucrul la articolul ăla mișto, cu reiting de mare excepție: “UCB, la ceas de sărbătoare!”. Doar așa se poate înfăptui misiunea socială a presei! Cei mai caligrafici dintre ziariști vor fi recompensați cu ore la UCB sau cu invitații la dineuri cu iubitori viol-enți de viol-ete.

Dacă li se aduc la cunoștință dovezi despre abuzuri și posibile infracțiuni în curs de derulare în instituții publice, ziariștii ideali din mintea perfectă a judecătorului Liviu Boian trebuie să facă un singur lucru: să le tăinuiască, să nu le facă publice, să nu mai spună nimănui, nici preotului, la spovedanie. Cel mai bine ar fi să le uite încă dinainte să le fi aflat.

Procurorii care refuză să înceapă urmărirea penală împotriva unor ziariști vinovați că au fãcut dezvăluiri de interes public, cu probe indubitabile, sunt unelte ale capitaliștilor ce urmăresc să se învrăjbească oamenii unii cu alții și să fie întinate idealurile comunismului. În lumea ideală din capul judecătorului Liviu Boian, poate n-ar strica să fie arestați și acești procurori, și înlocuiți rapid cu profesori de Drept de la UCB, al căror prestigiu profesional e invers proporțional cu demența plângerilor penale semnate de Scăpăriciul Suprem. A propos: e timpul ca Ministerul Afacerilor Externe să reclame, tot la judecătorul Liviu Boian,  toate cancelariile occidentale care refuză să-l recunoască pe Scăpăriciul Suprem, cu onoruri militare, între primii trei filosofi ai umanității, la egalitate de puncte cu Platon și Aristotel.

Judecătorul Liviu Boian urmează să propună și interzicerea internetului. Doar așa, niște neaveniți care se autointitulează ziariști vor înceta să mai cunoască și să mai invoce jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Practic, agenturilii străine, interesate de destabilizarea țărișoarei noastre, emit pe bandă rulantă hotărâri judecătorești prin care consacră enervant de repetitiv un lucru absurd: faptul că sursele ziariștilor, în investigațiile de interes public, sunt confidențiale și nu trebuie dezvăluite autorităților. Are dreptate domnul judecător Liviu Boian! Asta e chiar culmea culmilor! În mod normal, pentru bunul mers al societății, un ziarist când intenționează să-și facă o sursă într-o instituție publică trebuie să obțină, în prealabil, o hotărâre judecătorească prin care să i se aprobe, preferabil chiar de către Liviu Boian, acest lucru. Altfel, la pușcărie cu ziariștii cărora nu le place ordinea și disciplina!

Pentru aceste merite, și pentru multe – multe altele, considerăm că lui Liviu Boian i se cuvine reparația morală de a se descotorosi de anonimatul judecătorului aparent blazat, de provincie. Liviu Boian merită decorat de Consiliul Superior al Magistraturii și chiar nominalizat, cu date personale, grupă sanguină și tot tacâmul, în viitorul raport al Mecanismului de Cooperare și Verificare pe Justiție, al Comisiei Europene.

Nu în ultimul rând, Liviu Boian merită, chiar din timpul vieții lui, ca judecător ce militează activ pentru rezistența prin orice mijloace de tip bolșevic față de statul de drept, să-i fie închinat un monument destinat ușurării câinilor fără stăpân, în fața unuia dintre fostele aresturi ale Departamentului Securității Statului din Tg Jiu.

Notă:  1.Acest articol este un pamflet, ca și statul acesta de drept, ca și sentința penală din facsimil, pronunțată de judecătorul Liviu Boian împotriva legii, a bunului simț, a rațiunii, a evidenței și împotriva procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg Jiu.

2.Nu știu dacă e bine ca astfel de abuzuri de tip kominternist să se producă exact în timpul campaniei electorale pentru alegerile generale, exact împotriva singurei publicații din județul “natal” al premierului Victor Ponta care a scris constant – cu argumente temeinice și constructive – altfel decât elogios la adresa lui, exact împotriva singurei publicații care n-a avut loc – nici măcar în picioare, nici măcar în portbagaj – nici în microbuzul electoral de București, nici în avionul electoral de Bruxelles… Nu știu dacă e bine, nu știu dacă e bine…