“Gorjul este un județ special”. Așa a grăit Victor Ponta la ultima descindere în Gorj. A constatat-o pe pielea lui, de atâtea ori. De pildă, imediat după instalarea ca premier, când a schimbat toți prefecții din țară. A emis și ordinul de demitere a lui Liviu Andrei. Călinoiu și alții au mârâit la el: “ce faci, Excelență, te bagi peste noi?”. N-au trecut nici câteva ceasuri și Ponta și-a înghițit propriul ordin, umplându-se de ridicol. Andrei a rămas singurul prefect neschimbat.
Ponta se află la capătul a două mandate de deputat de Gorj. Deși avea obligații legale clare, și-a exercitat prerogativele într-o deplină absență din județ. A venit o dată la inaugurarea unui teren de baschet, de câteva ori la raliurile de la Rânca, la niște întruniri politice și ca să-l plimbe Cârciumaru de mână prin țigănia din Obreja, să se aleagă și el deputat, cu 50 virgulă ceva la sută voturi.
Indiferent de poziția pe care a ocupat-o în statul român, Ponta avut permanent resursele necesare să facă două lucruri:
1. Să pună umărul la dezvoltarea județului. Nu a făcut aproape nimic, cu excepția aducerii investitorilor de la Pirelli la Bumbești Jiu. Un lucru care nici nu ne-a înviat, nici nu ne-a omorât de tot.
2. Să dea un semnal de decență, de “ajunge!”, de “până aici!” șefilor de ieri și de azi ai județului.  Nu a făcut nimic. S-a complăcut în ipostaza călduță de oaspete excepțional  al unor gazde ale căror tare și limite a preferat să le treacă cu vederea.
Ponta rămâne, chiar dacă azi e prim-ministru, un personaj tolerat de mafia locală. N-are sens să reiau episodul demiterii și reînscăunării instantanee a lui Andrei, când Ponta s-a făcut mic – mic – mic și mai avea puțin și-și cerea și iertare excrescențelor de la conducerea județului.
În acest moment, în fruntea unor instituții fundamentale ale statului se află, în Gorj, persoane emanate de mafia locală, fără nicio  legătură de competență cu posturile respective. Pentru că trebuie să fie docil gazdelor sale din ultimii  ani, Ponta nu va putea face decât schimbări de suprafață. Greucenii rămân pe poziții, șubrezind în continuare, din interior, statul de drept.
Cine l-a cunoscut pe deputatul de Gorj Victor Ponta nu poate avea vreo speranță de la premierul Victor Ponta.
Totuși, în acest tablou, mă amăgesc să cred că Ponta nu-l sacrifică cu bună știință pe Radu Teodorescu, instalându-l prefect în Gorj. Dincolo de tâmpenia proferată la nesfârșit de Andrei, că atribuțiile prefectului sunt limitate, în practică șeful Prefecturii conduce toate instituțiile de stat, asigură respectarea legalității și, într-un cuvânt, este jupân. Faptul că are un fir foarte scurt la care Victor Ponta răspunde întotdeauna este un atu mai degrabă iluzoriu pentru Radu Teodorescu. După 8 ani cu Ponta deputat, în Gorj clădirile și oamenii nu se mai văd din bălării. Ponta însuși a fost pus la punct. Ce soartă va avea Radu Teodorescu dacă va încerca să fie un altfel de prefect decât Liviu Andrei? Ușor de anticipat.
Și totuși, Gorjul trebuie reparat, dacă nu făcut din nou, în plan instituțional. Radu Teodorescu poate fi începutul semnificativ al acestui proces complex și de durată, sau numai un alt prefect din ciclul Florescu, Andrei și alții. Din păcate, cărțile nu le face el, ci aceia care l-au “convins” pe premierul Ponta să-l reinstaleze prefect pe Andrei  la câteva ore după ce-l demisese.
Meciul lui Radu Teodorescu este și meciul Gorjului. Deci, forzza Radu!
Notă: Dorința lui Ponta de a primi un al treilea mandat de deputat de Gorj se situează la jumătatea drumului dintre o glumă proastă și o imensă nesimțire.