Au fost doi lei… mai valorează ei doi bani?

Mondialul Brazilian este în plină desfășurare, dar parcă nu are farmec ca atunci când îi vedeam și noi, pe – ai noștri, pe la televizoare. Lăsăm la o parte marea Brazilie și ne întoarcem, vrem – nu vrem, către pandurii, care, până nu de mult, au fost ca brazii, dar campionatul trecut s-au transformat în spini pentru sufletele suporterilor, și ce-o mai fi vom vedea. Pandurașii au plecat în cantonament având în lot o singură noutate „mai de marcă“, și aici vorbim de un jucător împrumutat de pe la Concordia Chiajna, via Săgeata Năvodari. Prunariu declarase în presă că nu se va grăbi să îi aducă jucători noi lui Grigoraș pentru primul cantonament, sperând probabil că Grig, adoratul tribunelor, o să mai descopere vreo soluție – minune între timp, și va scădea pretențiile în privința transferurilor. Nu sunt bani, asta se vede de la o poștă, și ce doare cel mai tare este neimplicarea persoanelor care ne-au mințit, fără să tresară, că vor face minuni la Pandurii.

Dacă stai strâmb și judeci drept, mare parte dintre cei care formează lotul echipei Pandurii au participat în grupele Europa League și, teoretic, ar trebui să stăm oarecum liniștiți. Practic, însă, vorbim de aceeași jucători mârțoagă, care, în returul sezonului trecut au murdărit statutul de fotbalist profesionist.

Președintele Pandurilor, Mihai Prunariu, mi-a dat asigurări că la echipă o să vină și câțiva fotbaliști de valoare, iar formația gorjeană nu se va face de râs, așa cum ne-a obișnuit în ultima vreme.

Mai la vale, pe la Craiova, echipa Olguței a primit acceptul de a evolua în prima ligă. Oricât aș fi plâns, oricât aș fi sărit în sus de bucurie pentru Craiova, minunea copilăriei mele, echipa Olguței îmi provoacă doar dezgust. Oltenii, prin gena lor, nu sunt milogi, iar atâta vreme cât, ca și galerie, văd 100 de oameni în tribunele Centralului din Craiova, nu pot să spun că formația Olguței reprezintă amintirile marii „Campioane a unei mari iubiri“. În zadar idolii Craiovei se preumblă pe lângă actuala echipă, în mintea oamenilor a rămas truda, blestemul muncii și al persecuției politice la care au fost supuși, și nu pot accepta, cu una, cu două, milă și pomeni. Păunescu nu a scris de florile mărului versurile ce sunt întipărite în sufletele juveților, a strigat durerea, a strigat revolta, a dat drumul refulării de om integru, „desenând“ pe hârtie un vers („Noi n-am cerșit nici milă, nici pomeni“). Un singur rând care caracterizează o seminție mândră de rădăcinile sale.

Pe acolo se fac ceva transferuri, dar numirea lui Gane antrenor arată clar că nu se dorește cine știe ce performanțe, deci două echipe într-o Oltenie care nu mai are orgoliu sportiv.

Închei spunându-vă o mică poveste din depasările pe care le-am făcut alături de Pandurii. La un moment dat aveam leii din Bănie care, cu frații Costea la timonă, începuseră o revoluție în fotbal și aveam și noi leii noștri de la Târgu-Jiu, care eliminaseră pe Dinamo din cupă pe fostul „23 August“, dar până atunci a fost vreme de așteptat.

Galeria Pandurilor avea în componență și fete frumoase, care se „buriceau“ de mama focului prin spatele autocarului, când băieții le provocau cu melodia „Pandurii, trupă de lei“. Aveam doi lei în Oltenia… Unul bătrân și hârșit de bătălii la Craiova, iar altul tânăr, care tocmai prindea gustul sângelui, la Târgu-Jiu… Ce s-a ales de ei? Vom vedea!

Pe 23 august 2003 Pandurii începea cu adevărat drumul spre promovare cu un meci la Târgoviște, echipă care tocmai promovase din divizia C, iar tot orașul țintea deja promovarea în prima ligă. După vrea două ore de vizitat obiectivele istorice numite cârciumi din centrul vechii cetăți de scaun, suporterii de la Târgu-Jiu se plimbau pe stadion de parcă erau la Târgu-Jiu. La un moment dat, Nicu Zamora, cu steagul său tricolor, a deranjat câțiva localnici care l-au întrebat răstit cu cine ține. Răspunsul a fost dezarmant, așa cum o să fie și în întâlnirea Târgu-Jiu – Craiova: „Cu ai noștri!“