După ce a făcut lumea în şase zile, în a şaptea Dumnezeu s-a odihnit.
La sfârşitul unui concert excepţional, de peste două ore, susţinut miercuri, 18 mai a.c., la Târgu Jiu, de Tudor Gheorghe, acompaniat de orchestra şi corul Filarmonicii Oltenia din Craiova, sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, Maestrul îşi trăia momentele de apogeu ale stării sale de graţie, într-o comunicare totală cu publicul din sala arhiplină. Spectatorii exultau şi îl chemaseră, deja, de trei ori înapoi din culise, să le culeagă aplauzele. Pe orice artist, astfel de clipe îl validează, îl legitimează şi îl împing înainte. A-l tulbura pe Tudor Gheorghe într-un astfel de moment este incalificabil, urât şi grotesc.
Dacă aş scrie că în toiul aplauzelor, printre trepiede, instrumente şi artişti a apărut pe scenă, lângă Tudor Gheorghe, sub ropotele de ovaţii, un porc neinvitat de nimeni, aş greşi. Cel care s-a urcat nechemat pe scenă pentru a împărţi cu Maestrul aplauzele publicului este Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj. Surprins, mirat şi cu o dumnezeiască îngăduinţă, Tudor Gheorghe l-a ignorat, şi pe scenă, şi, imediat, în culise, de unde Călinoiu a plecat cu coada între picioare, neînţelegând de ce Maestrul nu-i face plecăciuni, ca Gheorghe Porumbel, Ion Cepoi, Viorel Gârbaciu şi alţi menestreli locali de partid, care nu-şi mai doresc de la vieţile lor decât să apuce pensiile în fotoliile de directori. Călinoiu n-a înţeles de ce Tudor Gheorghe nu-i cere permisiunea de a-i cânta, până-n zorii zilei următoare, ca artiştii de la Doina Gorjului, într-un decor intim, asortat eventual cu ceva bagaboante.
Mie, unul, şi multora dintre cei cu care am vorbit după concert ne este foarte ruşine faţă de Tudor Gheorghe după întâmplarea de miercuri seara. Maestrul a plecat puţin abătut, din singurul oraş în care i s-a întâmplat ca un porc să urce pe scenă lângă el, neinvitat. Iartă-ne, Tudor Gheorghe.