Am început, recent, un demers democratic si transparent de evidenţiere a rezultatelor fiinţării instituţionale a unui tip politic relaxat şi inutil în Gorj, dar esenţial partidelor politice pentru a-şi atinge anumite scopuri, prin deturnarea jocului democratic: consilierul judeţean.
Ce face un consilier judeţean, legal, s-ar putea numi lobby, însă, în realitate, ţine de fentarea legii, prin vot democratic (manipulat), pentru ca diverşi potentaţi locali să-şi poată face anumite jocuri politico-economice, abuzând de naivitatea senină a majorităţii consilierilor gorjeni, care fac orice, mai puţin să reprezinte cu folos Gorjeanul de rând.
Există câteva locuri comune în modul în care se percep aceşti domni şi doamne, aşa că vom aborda problema mai sintetic, pe anumite axe de cercetare. Inutil de menţionat că există rapoarte care seamănă atât de tare, încât consilierii judeţeni par să fi copiat unii de la alţii, întocmai ca şi cei mai slabi elevi la şcoala primară.

Fericire de tip fruitcake

Domniile lor par să fie descrişi de un termen folosit de amici americani de-ai mei – un termen polisemic, deci o să precizez clar pe care dintre sensuri se pliază aceşti domni, care consideră că au servit comunitatea ce i-a ales (din lipsă de informare şi de alternativă, desigur), doar pentru că au participat un an întreg pe la şedinţe; termenul la care mă gândesc este FRUITCAKE. Acum, acest termen nesociologic, ci doar socio-conversaţional, de tip casual, este folosit şi de anumite grupuri ultra-conservatoare, pentru a se referi peiorativ la un individ cu opţiuni gay… Nu acesta e sensul care mă amuză pe mine (ba chiar dezaprob o asemenea metaforă), ci acela în care fruitcake vizează indivizii inutili, plutitori, fără personalitate, pe care-i faci să voteze ce vrei tu, ca superior ierarhic lor, ei neavând idei, neînţelegând situaţia în care se află, responsabilităţile pe care le incubă poziţia pe care o au. Pe scurt, FRUITCAKES!
Probabil că e şi asta une manière d’être, care furnizează multă seninătate, poate chiar o formă de fericire…

Politica lu’ Susemnatu’ din CJ Gorj: a participa ca participare – activitatea esenţială în CJ

Nu vreau să se supere nimeni din CJ Gorj, ca urmare a acestor observaţii; nu doresc decât să contribui şi eu la perfecţionarea cadrelor diverselor partide, mai ales dacă ajung să voteze, în interesul nostru, al cetăţenilor, tot felul de idei ce ar putea fi neaşteptate.

De exemplu, deschizând raportul consilierului Crăciunescu de la PNL, suntem loviţi direct în faţă de personalitatea Domniei-sale, care sperăm să nu fie la fel de amputată ca şi încercarea ratată de a reda chestiile super-cool pe care le face în calitatea pe care o are la Consiliul Judeţean (vezi facsimil Crăciunescu).

Totuşi, nu pot sa spun că nu e ceva care să deranjeze atunci când citesc rapoartele acestor domni: toţi aceşti „susnumiţi” sunt într-o stare de beatitudine efervescentă când participă, ca activitate în CJ. Şi vreau să spun că Domniile-lor tot participă şi participă, an după an – măcar poate şi învaţă ceva (să sperăm că acel ceva pe care-l aprofundează nu este tot participarea). După care observă şi comemorează. Deci, rămânem tot în planul participării la participare, adică un fel de participare mai complexă. Mai toţi nu ratează în special un eveniment, de unde trag concluzia că există cineva la CJ care le-a făcut un model de raport de participare şi le-a dat tuturor să pornească, de la acest schelet, în descrierea activităţii lor, altfel fără prea mare rost, se pare. E pe bază de participare, deci… fruitcakes; practic, ei nu au niciun fel de activitate care să ducă la rezultate, ci doar sunt acolo să iasă la număr şi de decor…
Astfel, cel mai frecvent fetiş, ca activism al acestor domni consilieri, la nivel de – deja cred că-s pregătit psihic să o spun  – metaparticipare este participarea la comemorarea participării altora la evenimente istorice, în urma cărora s-a şi murit: astfel toţi aceşti fruitcakes nu ratează să spună că au participat la comemorarea lui 22 Decembrie, unde nu au avut vreun rol activ, eventual au observat participarea altora. Nu ştiu exact ce le stârneşte treaba asta psihologic, însă e clar că am descoperit ceva foarte important. Acum, temperament de revoluţionar n-au ei, dat fiind că sunt foarte liniştiţi şi stau cu mâinile la spate în băncile CJ, văzându-şi de diverse activităţi, în timp ce…participă, conform legii, la şedinţe.
De altfel, nu-i văd agasaţi de ce se întâmplă prin Gorj, încât să-şi propună altceva decât lucruri elegante, de bun-simţ, eficiente, respectiv: participare, comemorare, omagiere, observare şi, neîndoios, participare la participare, adică forma sublimă de activism colegial şi civic într-o instituţie publică prestigioasă, pe scurt METAPARTICIPARE.
Acum că e totul clar, am priceput şi ce e cu 22 decembrie, pe bază de interpretare clinică; consilierii judeţeni nu au o problemă că nişte proşti au murit în decembrie 1989, ca să existe alternanţă democratică, deci nu se duc să-i comemoreze de dragul valorilor democraţiei. Mai degrabă, e o chestie de bon-ton, încetăţenită şi la care se participă în virtutea unui ritual, construit cu migală pe parcursul multiplelor mandate ale şefilor judeţului. Pe timpuri, se mergea la Porţile de Fier pentru a vizita ceva ce ţinea de victoria socialismului… Reflexul a rămas, doar că s-a schimbat obiectul vizitei…

Elena Cojocaru, “băiatul deştept” din Consiliul Judeţean

Există o categorie deosebită de consilieri – aceia rasaţi, luminaţi dacă vreţi; este vorba de o luminare care-i face să intre în categoria “băieţi deştepţi”… Aici aş include sindicaliştii Retezeanu şi Popa, şi pe Doamna Cojocaru, fiecare dintre ei arătând, prin rapoartele de activitate, că înţeleg perfect ce trebuie să facă de ochii lumii, ca să treacă neobservaţi. Şi totuşi, au reuşit să atragă atenţia în alt fel.
Acum, făcând îndeajuns de multă discriminare pozitivă, întru echilibru, trebuie să luăm în discuţie şi o doamnă consilier: consilierul supranumit Doamna PDL-ului, Elena Cojocaru. Aceasta a depus la CJ un raport îngrijit, bine scris, ce acoperă toate fazele participărilor colegilor ei masculi, dar şi ceva ce majoritatea şi-au trecut ca fiind esenţial pentru prostul de alegător din Gorj (vezi facsimil Cojocaru).
Aceasta este o variaţie de la conceptul clasic de participare, şi anume: participarea în grup, întru perfecţionare, în străinătate; e la modă în Tg-Jiu a te perfecţiona prin străinătate. În multiple instituţii publice din Tg-Jiu există asemenea indivizi care s-au perfecţionat, pe bani publici, prin lumea anglo-saxonă, fără să poată vorbi altă limbă străină decât rusa. Pariez că şi printre reprezentanţii luminaţi ai noştri din CJ nu găsim pe cineva care să vorbească măcar limba rusă, darămite flamanda (altfel de ce s-ar fi dus – ca variaţie de la participarea la evenimentele legate de 22 decembrie 1989 – să … participe şi să se perfecţioneze prin Belgia?). E clar: pierdere de timp şi de bani publici. Revenind la Doamna PDL-ului, E. Cojocaru, am găsit un singur raport de consilier, în schimb foarte multe articole în toată presa locală în legătură cu prosperitatea financiară de care se bucură iniţiativele private ale Domniei-Sale. Astfel, firmele Elenei Cojocaru au primit frecvent contracte de la stat; mi-e şi frică să mai scriu când mă gândesc că firmele Doamnei PDL au reabilitat si … penitenciarul Gherla!
Domnia sa pare să facă parte din categoria … băieţi deştepţi, reuşind să facă bani  inclusiv din energie, deşi a început ca patron de bar sau restaurant… Ce mă uluieşte pe mine este generozitatea acestui tip uman în România: oameni, care ar putea face mult mai mulţi bani din afaceri private (putând ajunge oricând la nivelul lui Ţiriac sau Patriciu), aleg să-şi facă datoria pentru ţară, acceptând aceste poziţii, care le consumă o grămadă de timp. Însă, atunci  când te cheamă ţara, nu poţi să zici nu; e ceva ce-i datorezi acestui spaţiu, care te-a făcut cine eşti. De cele mai multe ori, aceşti oameni generoşi fac tot ce pot să ajute partidele aflate la putere, partide care se ocupă frecvent şi de licitaţii cu bani publici; de exemplu, în PDL sunt câţiva astfel de politicieni altruişti care vor să –şi vadă oraşul, judeţul, regiunea şi ţara prosperând cu ajutorul lor. BRAVO! Stima noastră şi prinosul de recunoştinţă! Nu ştiu ce ne-am face fără aceşti monştri sacri ai vremurilor tulburi în care trăim; ei sunt nişte faruri luminoase care ne ajută să străpungem întunecimea acestor timpuri dure, iar, în cazurile organizărilor de licitaţii, uneori ajută autorităţile publice cu câte un caiet de sarcini, cu una – alta, doar oameni suntem, nu? Alături de ei putem lupta pentru a descoperi noi dimensiuni ale libertăţii şi democraţiei, ale progresului economic, pe fond de recesiune globală … Ei reprezintă omul de tip nou.

Colaboratorii Securităţii comemorează, şi ei, Revoluţia

Astfel ajungem la Domnul Valentin Popa şi devenim conştienţi de nedreptatea care i se face unui om, care se sacrifică pentru ţară la acest sfârşit de istorie pentru capitalism, poate şi democraţie; întâmplător, însă, descoperim un titlu în Gorj Exclusiv: Consilierul judeţean Valentin Popa a colaborat cu Securitatea.
Nu e  nicio problemă, rectificăm: în CJ nu trebuie oameni noi, trecutul nu contează finalmente, tinerii din PSD şi PNL să înveţe virtutea răbdării, nu e nevoie de oameni noi să participe la activităţile CJ, ci de oameni experimentaţi, ceea ce consilierul Popa e probabil să fie. Privind pe raportul de activitate, e posibil să ne schimbăm puţin părerea, datorită contradicţiei ce rezultă între un om ne-nou cum este Domnul V. Popa şi participarea la comemorarea lui 22 Decembrie (vezi facsimil Popa).

Acum, dat fiind că un colaborator al Securităţii dovedit activează în sensul celebrării Revoluţiei din 1989, deja mă tem că e nevoie să îndemnăm partidele din Gorj să mediteze dacă nu apare o problemă în legătură cu activitatea consilierilor susţinuţi politic de acestea; iată ce se întâmplă, în acest sens, cu suprapunerea dintre Securitate şi participare la comemorarea lui 22 decembrie. E uşor problematic!

Domnul Retezeanu, vorbitor al limbii de lemn

Dacă tot am intrat în galaxia sindicaliştilor, e musai să ne uităm şi spre fostul şef de la CNSLR-Frăţia al lui Popa – Domnul Retezeanu. Am studiat raportul de activitate al ultimului – fad, birocratic, obişnuit pentru această categorie de consilieri – omul ştie limbajul de lemn, deci nu ai ce să-i reproşezi. Aici, totuşi, am de făcut o observaţie mai largă şi care are legătură cu o meteahnă la nivel naţional: sindicaliştii care fac jocuri politice. Şi Popa, şi Retezeanu au tras de CNSLR spre PNL sau PSD; oare şefii sindicatelor au un singur scop – acela de a se folosi de naivitatea oamenilor pe care-i reprezintă pentru a se căpătui? Ba mai sunt şi toleraţi, iar apoi, când se duc la un partid, mai sunt şi susţinuţi de membrii de sindicat?! În fine, în cazul D-lui Retezeanu, împotriva căruia s-a făcut şi o plângere penală pe motiv că ar fi furat documente din incinta Casei de Cultură a  Sindicatelor, ce să mai zici?

Şi totuşi, Puiu Diaconescu …

După foarte multă plictiseală, rezultată din lecturarea unor rapoarte de activitate, făcute ca să fie, adică prostovanul de alegător să trăiască cu impresia că reprezentanţii săi fac ceva prin CJ, am găsit şi un raport care mi-a plăcut să-l citesc şi o spun cu mulţumirea că nu mi-am pierdut timpul inutil pentru a studia documente birocratice, inutile, făcute de formă, similar inutilităţii traducerii unui text cu ajutorul google. Probabil singurul raport bine articulat, care arată că există şi posibilitatea ca un partid să trimită în CJ Gorj un consilier care înţelege ce presupune fişa postului şi chiar are o activitate care nu e sinonimă cu participarea, ci cu rezultatele, este Domnul Puiu Diaconescu (vezi facsimil Diaconescu). Omul pare să înţeleagă administraţie locală contemporană. Şi reuşeşte să acopere şi partea esenţială pentru colegii săi din CJ – participarea. Deci se poate!