În “mitologia” urbană, modernă si contemporană, presa e văzută ca servind democraţia; această interdependenţă se manifestă în sensul informării oneste şi inteligente a cetăţeanului de rând, efectul scontat fiind o susţinere raţională a abordării democratice în plan socio-politic. Din nefericire, în ultimul timp, la confluenţa dintre degradarea dramatică, în plan global, a calităţii educaţiei (implicaţia imediată fiind scăderea nivelului de gândire critică a cetăţeanului simplu), si factorul economic, devenit preponderent în deciziile publice, “democratice” (în contextul societăţii globale de tip capitalist), presa a devenit, pretutindeni în lume, vădit subiectivă, în mod intenţionat. Principiul este simplu: un cetăţean dezinformat intenţionat este mai uşor de manipulat, în interiorul unei societăţi democratice, în interesul unor lideri anti-democratici. Ceea ce face presa în ultimii 10-15 ani este o viciere a democraţiei, cu toate că, iniţial, un asemenea abuz era posibil doar în societăţile totalitare.
Destul de frecvent există iluzia că ideologiile separă publicaţiile sau televiziunile – între pro-guvernamentale şi de opoziţie, în condiţiile în care orice guvern este susţinut politic şi se presupune că partidele exprimă o opţiune ideologică. Ce este interesant este că aceste ideologii, finalmente, nu au niciun fel de relevanţă, devenind la fel de fluide ca şi frecvenţa cu care traseiştii politici îşi schimbă culoarea cămăşii de partid.
Desigur, şi la noi, în Gorj, aţi văzut destui indivizi politici migrând dinspre cămaşa de o culoare spre altă culoare, cu aceeaşi naturaleţe transpirată cu care un fotbalist schimbă tricoul echipelor pe la care trece in carieră (cam la acest nivel manelistico-fotbalistic a ajuns opţiunea ideologică a politicienilor inutili de pe malul Jiului şi nu numai… Totuşi, despre această tipologie a politicianului gorjean, de tip filiaţionist, cu altă ocazie, doar Târgu- Jiul e o comică … comunitate, ce urlă de “democraţia” taţilor şi a fiilor lor merituoşi, care şi-au luat bac-ul cu 10 în trecut… Să mă întreb care e diferenţa între tătucii de azi şi ştabii comunişti de pe timpuri…? Nu ar avea rost…)…
Între influenţa politică, pseudo-ideologică şi importanţa acordată de Marx influenţei pe care o au posesorii mijloacelor de producţie în societate, ne aflăm noi, cetăţenii cetăţii democratice. Cu naivitate privim în jurul nostru, încercând să înţelegem ce e corect şi ce nu, ce e drept sau nedrept, etc. Dat fiind că democraţia nu mai este general – direct – participativă, iar stilul de viaţă este mult mai aglomerat decât acela al individului din cetatea ateniană, acesta are nevoie să se informeze rapid de undeva, şi atunci foloseşte mijlocul cel mai simplu şi accesibil: mass-media. Numai că acolo se află la mijloc între tirul grosolan al intereselor dinspre cei de dreapta si cei de stânga, tradiţional vorbind; particularizând, în România, se află la mijloc, atacat fiind de presa celor care au puterea şi a celor care o vor (ideologia fiind conturată, evident, de cine te ajută să câştigi licitaţii cu dedicaţie…cam pentru asta au murit nenorociţii ăia în 1989?!?!).
Acum, ar fi o exagerare a vorbi de independenţa presei oriunde, de oameni care vor sa facă o carieră pe bază de convingere, sau, în general, de jurnalişti cu vocaţie – probabil ultimul astfel de jurnalist rămâne în România C.T. Popescu. Patronii de presă nu ar angaja nimic de genul, pentru că nu este nevoie de aşa ceva, atât timp cât jurnalistul la ora actuală nu are datoria de a face altceva decât propagandă în favoarea intereselor pseudo-ideologice ale posesorilor de mijloace de producţie. Jurnalistului i se cere, azi, doar versatilitatea argumentării unor interese ce nu sunt ale sale (şi nici măcar nu e o alienare!!…de-ar şti maladivul Marx!). Se numeşte… politică editorială… probabil…Îndrăznesc să prognozez că însuşi CTP, dacă nu ar fi deja un nume, nu ar reuşi să-şi găsească job de jurnalist în România anti-performantă şi trucată în care trăim.
În acest context, ne aşteptăm ca bietul om de rând să poată gândi critic… ??
Interesant este că această simplă calitate minimă – a gândirii critice – o descoperim tot mai rar în semenii noştri, fiind o problemă globală. Se pot face discuţii legate de manipulare, dar şi de cât de puţin capabil este omul simplu să reziste unui asemenea asalt al presei. Universităţile americane au reacţionat la acest fenomen (atunci când au realizat că tinerii nu mai erau capabili să citească un articol de ziar fără să se lase manipulaţi), şi au introdus anumite cursuri (sub titulatura Thinking intelligently) care să dezvolte studenţilor o gândire critică. Nu face parte decât din respectul pe care cea mai mare democraţie a lumii o are pentru cetăţenii ei: dacă aleg să se lase manipulaţi, măcar educaţia americană nu este vinovată de a nu le fi dat instrumentele să se apere de acest atac penibil şi disperat. Ce fac universităţile româneşti în această direcţie? NIMIC!
Totuşi, a privi peste ocean e nepractic, dat fiind că, aici, în Gorj, majoritatea ziarelor si televiziunilor, populate cu mulţi jurnalişti destul de “potriviţi” job-description-ului, adică obişnuiţi să argumenteze ce le spune patronul sau partidul pe care-l reprezi
ntă (în funcţie de interese economico-politice), au reacţii ce sfidează orice fel de coerenţă. Din acest punct de vedere, “performerul” săptămânii trecute a fost cotidianul Gorjeanul. La numai câteva zile după ce singura universitate de stat din Tg-Jiu (UCB) a fost clasificată în cea mai slabă categorie valorică (astfel pierzându-şi finanţarea de la buget pentru toate masteratele, în afară de cel de Contabilitate, din cadrul Facultăţii de Ştiinţe economice), acest cotidian independent (??), în numărul din 9 Septembrie 2011, a declarat drept “Gorjeanul zilei” pe unul dintre principalii vinovaţi pentru decăderea din ultimii ani a Universităţii Constantin Brâncuşi, pe cel căruia trebuie să i se impute faptul că Universitatea a ajuns codaşă în România: Rectorul instituţiei în ultimele două mandate, Prof. Univ. Dr. Adrian Gorun.
Sunt, oricând, cel dintâi care ar susţine că nu valoarea individuală extraordinară a Rectorului acestei Universităţi este cea care a influenţat decizia nefericită, a propos de ierarhizare (mai ales că Mircea Miclea a declarat, cam în aceeaşi zi când Rectorul a fost ales “Gorjeanul zilei”, că 20% dintre universităţile “codaşe”, deci vecine de categorie cu UCB, au şanse să dea faliment în următorii 5 ani). Eu sunt unul dintre multiplii admiratori ai Domnului Rector, care cred că a progresat imens de când a făcut pasul de la statutul de profesor pre-universitar la cel de profesor universitar, însă îmi permit să gândesc corporatist şi să afirm că, din nefericire, având cea mai înaltă funcţie în Universitate, este şi principalul responsabil pentru insuccesele acesteia, la fel cum trebuie să ia toţi laurii oricărei victorii (dacă ceva neprevăzut şi iraţional s-ar întâmpla şi ar fi cazul…). Aşa se gândeşte liber, managerial şi realist: conducătorul plăteşte primul.
Acum că … “Gorjeanul” s-a folosit de o stratagemă penibilă de manipulare, încercând să suprapună peste insuccesul actualei conduceri a UCB ideea că şeful acestei instituţii trebuie declarat omul zilei pentru că a cerut Senatului scăderea taxei de studii cu 500 lei pe an, nu arată decât că acest cotidian serveşte diverse interese ce dăunează cititorilor săi fără gândire critică, ba chiar că-i consideră nişte proşti. Propaganda, specifică altor timpuri, a cotidianului Gorjeanul, are alt scop – acela de a-şi păcăli cititorii! Ce ascunde demersul acestui ziar, fost organ de control al PCR? Că în UCB, datorită greşelilor de management din ultimii ani, legea educaţiei a sancţionat incompetenţa, ceea ce duce la pierderi imense pentru comunitatea noastră; totuşi important rămâne “să facem propagandă pentru şefu’ “.
Ca urmare a categorisirii realiste făcute de Minister, in UCB mai există doar un singur program de master fără taxă, ceea ce va duce la pierderea multor absolvenţi de liceu buni, care se vor înscrie, pentru a avea şanse serioase pe piaţa muncii, la universităţi unde pot să facă şi studii de master fără să plătească. Aşa cum va duce la cheltuieli imense pentru familiile lor, care trebuie să susţină financiar chirii prin Bucureşti sau Cluj. În numele acestor sărmane familii, care îşi privesc fiicele şi fiii plecând printre străini, ca în timpurile cooperativizării sau industrializării, eu, personal, “mulţumesc” conducerii UCB!! În ciuda oricărei evidenţe, nu trebuie omis faptul că Domnul Rector, Prof. Univ. Dr. Adrian Gorun, a fost popular şi a scăzut cu 500 lei pe an taxa la un program de studiu, în timp ce cu cealaltă mână a tăiat din salariul angajaţilor săi, ca să acopere faptul că a vârât UCB în cea mai slabă categorie valorică din România după o conducere despotică de 6-7 ani… Bravo universitarului gorjean al zilei!! Totodată, înfometare senină angajaţilor Domniei – sale!!
Evident că spoiala pseudo-jurnalistică a cotidianului Gorjeanul (ce încearcă, probabil contra reclamă plătită pe banii profesorilor din UCB, să legitimeze mizeriile manageriale din, în curând – probabil 5 ani – fosta UCB) nu redă decât un caz penibil şi evident de manipulare, iar cititorii săi trebuie să sancţioneze descendentul organului de propagandă al PCR de pe timpuri, evitând să se mai lase păcăliţi de jocurile comerciale ale acestei fiţuici rurale. Consider că am dreptul de cetăţean al acestui judeţ să atrag atenţia celor care lecturează presa locală să privească cu mai multă atenţie informaţia pe care o primeşte prin intermediul acestui ziar fără viitor, atât timp cât îi lipseşte onestitatea faţă de cei care plătesc abonament ca să primească o informare corectă şi nu manipulări penibile.
În aceeaşi ordine de idei, recomand Gorjenilor care au abonament la acest ziar ce dezinformează şi manipulează (şi aceasta e opinia mea subiectivă de cititor dezamăgit după ce am cumpărat ziarul de la chioşc) să se orienteze spre alte cotidiene de o calitate superioară, cel puţin la nivel de respect faţă de cititorii săi, cum ar fi Pandurul sau Gorj Exclusiv.
Cu aceeaşi onestitate cu care nu ezit să ofer cititorului meu o alternativă la “tragedia jurnalistică” Gorjeanul, sunt generos şi sugerez nişte întrebări pe care acest ziar putea să le adreseze „Gorjeanului zilei” de 9 septembrie 2011, pentru a-i învăţa cum trebuie să se comporte… plini de… deontologie:
1. Domnule Rector – Gorjean – al zilei, dat fiind că norma Dvs. Didactică, la alegerea Dvs., este integral formată din cursuri pe care le predaţi, in ultimii 3 ani, la masteratele facultăţii unde sunteţi titular (astfel fiind plătit, pe ora de curs, cu 50% mai mult decât dacă aţi fi predat la nivel de licenţă) şi în condiţiile în care Ministerul Educaţiei, pe motiv de lipsă a calităţii ştiinţifice constatate la aceleaşi masterate, Vă refuză finanţarea de la buget, veţi accepta să adresaţi o cerere Senatului UCB („partener şi pretin”), să Vă plătească salariul doar din taxele încasate de la masteranzii ce se vor înscrie la masteratul cu plată unde dvs. Sunteţi titular?!? Noi aşa credem că ar trebui să faceţi, considerându-Vă cel mai important universitar al urbei, ca atare sigur veţi aduce plusvaloare Universităţii… Sugerez acestea, ca să Vă permiteţi să plătiţi salariile personalului administrativ din UCB căruia i-aţi cerut, prin hotărâre de Senat, să accepte să lucreze între 1 şi 4 zile lucrătoare mai putin pe lună, pentru a economisi bani…
2. Domnule Rector – Gorjean – al – zilei, consideraţi că toţi profesorii care au predat în cadrul acestor masterate de Relaţii internaţionale şi Ştiinţe administrative şi-au făcut datoria? Dacă nu, este vreun motiv pentru care să nu luaţi măsuri împotriva lor, dat fiind că V-au susţinut în a pierde finanţarea de la bugetul statului, pe motiv de incompetenţă?
3. Consideraţi că libertatea academică este necesară într-o universitate?
4. Câţi bani a pierdut UCB în urma comportamentului abuziv pe care l-aţi avut in ultimii ani pentru a Vă conserva puterea (justiţia a dat dreptate aproape tuturor celor care au dat instituţia in judecată sub mandatele Dvs.)? Este vorba de pierderi financiare de 30 miliarde? Dvs suportaţi din buzunarul propriu vreun procent din această sumă, dat fiind că puteţi fi considerat responsabil, în calitate de Rector şi, posibil, instigator al acţiunilor ce au dăunat instituţiei?
5. Când Dvs nu veţi mai putea fi rector, pe cine veţi susţine pentru această funcţie în următorii 5 ani: o rudă de-a Dvs. sau veţi prefera un om de paie care să vă permită să controlaţi lucrurile din umbră? Când UCB va da faliment, cine va fi de vină: Dvs. sau „paiaţa”?
6. Cum comentaţi flagelul nepotismului din alte universităţi?
7. Câte familii se află în subordinea Dvs, în singura universitate de stat din Gorj?
8. Vă consideraţi superior colegilor Dvs.?
9. Vă consideraţi superior comunităţii pe care o reprezentaţi academic, ignorând-o totalmente şi neîncercând să oferiţi soluţii acestui oraş ce nu are alt proiect decât acela de a se menţine curat??
10. Sunteţi mulţumiţi de calitatea absolvenţilor pe care instituţia pe care o conduceţi de 6 – 7 ani i-a produs până acum?
11. În ce fel instituţia pe care o conduceţi serveşte şi propagă internaţional numele patronului său spiritual, Constantin Brâncuşi, de al cărui nume se foloseşte?
Când prăfuitul fost organ de propagandă al PCR, cotidianul Gorjeanul, va fi aflat răspunsuri la aceste întrebări, voi recunoaşte, fără rezerve, calitatea angajaţilor săi de servitori ai cetăţeanului român în democraţie… Între timp, rămân convins că, inclusiv in Gorj, se poate face presă de calitate şi invit sincer toţi concetăţenii mei să aibă alte opţiuni decât un cotidian care foloseşte banii cititorilor săi pentru a promova Gorjeni ce anti-performează!
P.S.: Sfat absolut dezinteresat, de consultant politic – aviz PSD-ului: ziarul Gorjeanul, care îşi manifestă frontispicial independenţa, deşi patronat juridic de un vicepreşedinte PSD, provoacă daune de imagine partidului politic predominant in Gorj.
În aceeaşi direcţie, sfătuiesc ca, în campaniile viitoare, PSD să evite candidaţii perdanţi, inutili, din punctul de vedere al interesului public şi neatractivi/ agasanţi oratoric, precum V. Popeangă (care lipseşte de la şedinţele Camerei Deputaţilor, sau cel puţin aşa a dat de înţeles colegul său de bancă din Parlament, după ce a fost prins votând cu cartela lui „nea Vasile”); ideal ar fi ca PSD-ul să-l înlocuiască, la viitoarele alegeri, cu tineri gorjeni sau cu pesedişti de viitor care au impact naţional, în stil Ponta şi Surupăceanu. Alternativa actuală (Popeangă), după cum se vede, este nefericită, plicticoasă şi cu impact, mai ales, şi doar, rural, in stil Gorjeanul.
Finalmente o întrebare…este Gorjeanul organul de presă al PSD-ului? Ar fi bine ca PSD-ul să recunoască public acest lucru; ar face parte din respectul pe care acest partid predominant aici l-ar arăta electoratului său, altfel am putea crede că, întocmai ca şi fosta Gazetă a Gorjului şi a PCR-ului, încearcă să manipuleze… Or…noi vrem ca oraşul să rămână curat în continuare. E tot ceea ce PSD-ul a reuşit să ofere până acum: o firmă de salubritate care menţine oraşul curat…