După ce, beat – mangă, a bătut un poliţist comunitar aflat în misiune, inspectorul Rugeanu Claudiu, ginere al avocatului Constantin Stănică şi protejat al directorului Poliţiei Locale, Ion Tudor, a fost scos basma curată de judecătorul Lucian Popescu Bejat, care a infirmat rechizitoriul procurorului Cosmin Semenescu şi a transformat cu de la sine putere ditamai ultrajul într-o simplă lovire.
Deschideţi uşile! Cloaca din justiţia gorjeană pute!
Din păcate, la Poliţia Locală Târgu Jiu scandalurile se ţin lanţ. În loc să avem o instituţie angajată la modul real în serviciul public, avem o structură nefuncţională, care parazitează bugetul local, cu angajaţi – majoritatea – foarte slab pregătiţi, cu o dotare „de epocă” ce stârneşte râsu’ – plânsu’. Poliţia Locală Târgu Jiu operează tot timpul cu două măsuri. Deşi directorul executiv Ion Tudor a reuşit să epureze instituţia de angajaţii fără pedigree, în cadrul recentelor disponibilizări, cei pe care i-a păstrat – ai lui, cum ar veni – îşi dau în petic pe străzile municipiului, din prea multă prostie şi grandomanie. Cazul poliţistului local George Drăghescu, prezentat recent de GORJNEWS, este deosebit de relevant în acest sens. Pentru că a făcut instituţia de râs, Ion Tudor regizează în momentul de faţă un concurs cu unic candidat, la capătul căruia Drăghescu va fi uns şef al Serviciului Rutieră.
Primarul Florin Cârciumaru ar trebui să ştie că 18 dintre cei disponibilizaţi anul trecut de Ion Tudor au câştigat la Judecătoria Târgu Jiu repunerea pe funcţii şi plata tuturor salariilor pe perioada în care au fost disponibilizaţi. Alţi 6 sunt pe punctul de a câştiga… Recursurile intentate la Curtea de Apel Craiova nu au nicio şansă, deoarece abuzul în serviciu este evident: deciziile de disponibilizare trebuiau semnate de primar, şi nu de Ion Tudor. Dacă procesele se termină la toamnă, de la bugetul local vor trebui plătite vreo 20 de miliarde de lei vechi, salarii restante. Este o infimă parte din preţul plătit pentru incompetenţa lui Ion Tudor, şeful Poliţiei Locale sub „patronajul” căruia Târgu Jiu s-a umplut de cerşetori.
Ionescu Gabriela este una dintre comerciantele care vând produse agroalimentare în Piaţa Mare. Fiind membru PDL, în 2008 le-a oferit colegilor de la tarabele învecinate veste portocalii şi postere cu Marcel Romanescu, actual subprefect de Gorj. Imediat, atât persoane din administraţia Pieţei cât şi lideri marcanţi ai PSD Gorj s-au înfiinţat la taraba dânsei, nu pentru cumpărături, ci pentru a-i spune că şi-a săpat groapa. În săptămânile şi lunile următoare, SRL-ul comerciantei care îndrăznise să distribuie însemne PDL a fost verificat şi reverificat de absolut toate instituţiile cu atribuţii de control din Gorj!
Cu toate acestea, nu şi-a învăţat lecţia. În campania electorală pentru prezidenţiale, şi-a afişat pe gardul imobilului proprietate personală din Bulevardul Ecaterina Teodoroiu trei bannere cu Traian Băsescu. Pentru că a refuzat să le dea jos, celor doi fii ai săi, angajaţi la acea dată în Poliţia Comunitară Târgu Jiu, li s-a spus clar că nu vor mai face mulţi pureci pe-acolo. De altfel, au şi fost disponibilizaţi la prima ocazie ivită.
Drumul până la disponibilizare nu a fost lipsit nici de surprize şi nici de „metode specifice”. Aşa se face că în noaptea de 19 spre 20 iunie 2010, în timp ce se afla de serviciu în centrul municipiului, Ionescu Alexandru, unul din cei doi fii, a primit o „corecţie fizică” zdravănă de la unul din şefii săi, inspectorul Rugeanu Claudiu, beat – mangă. Deşi a demonstrat cu martori şi documente emise de Serviciul de Medicină Legală că a fost bătut, până în momentul de faţă agresorul a primit doar o amendă administrativă de 8 milioane lei vechi. În această mizerie, personajele cheie sunt judecătorul Lucian Popescu Bejat şi avocatul Constantin Stănică, nimeni altul decât socrul agresorului…
Ionescu Alexandru a reclamat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu că, aflându-se în tura de noapte, a fost agresat de colegul său Rugeanu Claudiu. Deşi se afla în timpul liber şi vizibil afectat de intense „lecturi” din Bachus şi ai lui, inspectorul Rugeanu nu s-a putut abţine să nu bage o … inspecţie, În zona în care Ionescu Alexandru patrula împreună cu un alt coleg, Chireaţă Albert. Cei doi au primit, la un moment dat, un apel de la Dispeceratul Poliţiei Comunitare, în care li se cerea să verifice o clădire. Poliţiştii au mers să cumpere brichete, pentru că nu le funcţionau lanternele din dotare şi aveau nevoie de lumină pentru a putea intra în imobil. În final, au ajuns în clădire şi au iluminat-o cu ajutorul telefoanelor mobile. În imobilul cu pricina îi aştepta, pitulat, Rugeanu, făcând pe bau – baul: bu – hu – hu, bu – hu – hu. Deh, poliţist comunitar… Minte puţină, şcoală deloc.
Apucăturile inspectoraşului civil i-au deranjat pe cei doi poliţişti, care au făcut apel la o atitudine civilizată. În replică, Rugeanu l-a luat la bătaie pe Ionescu, dar – ameţit de alcool – a uitat să nu lase urme. La izbit de un gard şi i-a ars un cap în gură! Şi i-ar mai fi dat, dacă nu intervenea Chireaţă să-i despartă. După lovitură, tânărul comunitar a anunţat prin staţie incidentul, iar la faţa locului şi-a făcut apariţia echipajul „Acvila”, care a fost informată despre altercaţie. În mărturia dată în faţa procurorilor, Popescu Viorica, dispecer de serviciu în acea noapte, confirmă că şeful echipajului „Acvila”, Gabriel Tudor, fiul lui Ion Tudor, i-a spus că Ionescu Alexandru era lovit la gură.
Tot în faţa procurorilor, Albert Chireaţă, colegul de patrulă, a confirmat că Ionescu a fost lovit cu capul în gură de Rugeanu. Ghencea Teodor, alt poliţist comunitar de serviciu în acea noapte, confirmă că Rugeanu duhnea a alcool. De asemenea, poliţistul comunitar Dumitru Preda a dezvăluit procurorilor că „Rugeanu a mai avut conflicte şi cu alţi colegi de serviciu, în sensul că a modificat un raport în care atesta în fals că un alt coleg, respectiv Luca Eugen, s-ar fi aflat în zona de patrulare unde fuseseră loviţi doi cetăţeni”
În declaraţia dată procurorilor, Ion Tudor a venit cu aceeaşi vrăjeală ieftină: „din practică, am constat că atunci când sunt verificaţi agenţii care au fost găsiţi cu abateri încearcă să vină cu fel de fel de argumente prin care să îi acuze pe superiorii care au fost în control (…) Ştiind de aceste practici şi mai ales datorită faptului că agentul Ionescu a mai avut de-a lungul activităţii abateri de la starea disciplinară, am fost convins că şi de această dată argumentele sale sunt nefondate”. În realitate, Tudor a tăinuit şi muşamalizat incidentul din acea noapte, nedispunând nicio cercetare internă!
În ultima perioadă, dosarele sensibile au mers aproape toate pe acelaşi traseu şi toate au fost îngropate. Traseul începe cu comisarul Scrădeanu Gheorghe, de la IPJ Gorj, şi se sfârşeşte cu procurorul Cristian Cîrstea. Când s-a edificat că e imposibil să trântească şi acest dosar, Cîrstea a depus cerere de abţinere. Aşa se face că dosarul cu pricina a ajuns la procurorul Cosmin Semenescu. În rechizitoriu, centralizând toate dovezile şi demonstrând că, potrivit Legii 371/2004, în momentul în care a fost agresat de învinuit, Ionescu exercita autoritatea de stat, procurorul Semenescu a dispus trimiterea în judecată a lui Rugeanu pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj.
Ion Tudor, cel care potrivit legii „are competenţa legală de numire în funcţie”, putând „dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine” în cazul în care cel în cauză este trimis în judecată, se face că plouă. Rămânând la ce spune legea, funcţionarul public trimis în judecată „pentru săvârşirea unei infracţiuni contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul” nu poate ocupa o funcţie publică, trebuind să fie suspendat. Locotenentul colonel în rezervă ştie legea, dar o ascunde în buzunar, folosind toate mijloacele pentru a-l proteja pe… protejatul său.
Ca să uşureze misiunea „pacifistă” a judecătorului Bejat, Ion Tudor i-a trimis două adrese. În prima, susţinea că Ionescu era poliţist doar pe dinafară, deoarece, în realitate, era un simplu „guard”, paznic, şi „nu prezenta sub nicio formă o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat”. În opinia lui Tudor, poliţistul „avea atribuţii cu precădere de a efectua paza bunurilor”. Contrazicându-l pe procurorul Semenescu, Ion Tudor i-a deschis pârtia judecătorului Bejat pentru îndulcirea încadrării juridice, din ultraj în lovire. În a doua adresă, Ion Tudor îl descria pe Rugeanu drept poliţistul minune, fără cusururi, fără vicii, fără vreo fisură. Ceva în genul odelor închinate pe vremuri conducătorului iubit.
Aşa se face că judecătorul Bejat s-a pronunţat rapid în dosar, condamnându-l pe Rugeanu la mişto, cu plata unei simple amenzi administrative de 8 milioane lei vechi.
Pentru că dosarul cu pricina pute rău de tot, el a şi fost şters de pe portalul instanţelor de judecată! La căutarea dată după numărul de dosar, nu se dă nici un rezultat… Deci, pe parte informatică, aceşti domni „juraţi” cu balanţa defectă şi-au şters urmele.
Judecarea recursului va debuta la Curtea de Apel Craiova, la 30 iunie a.c. La scurt timp se va intra în vacanţă şi pe dosarul cu pricina se va aşterne praful. Ion Tudor şi gaşca sa par să fi ieşit basma curată încă o dată. Gabriela Ionescu s-a adresat şi preşedintelui României, care a direcţionat-o către Prefectura Gorj. De aici, răspunsul întârzie. „Dacă nu se ia niciun fel de măsură, dreptatea trebuie să mi-o fac singură! Sunt mamă de copil şi este normal şi firesc!”