În condiţiile în care poliţişti locali agreaţi de Ion Tudor şi Florin Urdea comit abuzuri peste abuzuri, fără ca şefii lor să se sinchisească măcar să-i tragă de mânecă, salariaţii care nu se numără printre pilele şi rubedeniile celor doi, şi au mai avut şi curajul de a se înscrie în Sindicatul PROLEX, beneficiază de un evident tratament ostil din partea superiorilor ierarhici, care ţin cu orice preţ să-i aducă „pe calea cea dreaptă”, adică la supunere orbească, necondiţionată, şi să-i forţeze să se înscrie în sindicatul condus de Mirea, fostul cumnat al lui Ion Tudor.
Principalul instrument utilizat de Tudor şi Urdea pentru „reeducarea” şi „recuperarea” oilor rătăcite este comisia de disciplină din cadrul Poliţiei Locale.
Poliţistul local Burlan Amalia, membru PROLEX, din cauza unor probleme de sănătate nu s-a putut prezenta într-una din zilele sale libere pentru o instruire organizată la sediul Poliţiei Locale. Vânători de greşeli ai salariaţilor consideraţi de ei incomozi, Tudor şi Urdea au deferit-o imediat comisiei interne de disciplină, deşi nu săvârşise o abatere de competenţa acestui for. Din înregistrarea discuţiilor purtate la comisia de disciplină în data de 1 aprilie a.c., reiese clar tratamentul inuman de care a beneficiat Burlan Amalia din partea superiorului ei ierarhic, Florin Urdea.
Burlan Amalia izbucneşte în plâns şi îşi exprimă uimirea pentru că a fost aruncată direct în comisia de disciplină, în condiţiile în care adevăratele abateri din Poliţia Locală sunt trecute cu vederea.
În continuare, Florin Urdea devine din ce în ce mai abrupt şi îşi intră în rolul de comisar sovietic ce pare să i se potrivească perfect : „cât să mai suportăm, doamnă, sindicatul dumneavoastră să ne mai tot reclame? dumneavoastră le daţi girul să ne măscărească instituţia. Ăia care vă reprezintă se duc la televizor şi spun: instituţie de căcat. Deci, dacă instituţia e de căcat, şi noi suntem de căcat. Ăia pe care dumneavoastră le daţi bani lunar ca să vă reprezinte”.
Delirul lui Urdea, manifestat pe bani publici într-o instituţie publică, capătă cote nebănuite: „Grupa Sindicală PROLEX s-a constituit expres pentru a defăima această instituţie. Astea sunt chestiuni dictate politic.” Apoi, Urdea se calmează şi îi cere, mieros, prietenia: „De ce nu vă băgaţi în Sindicatul lui Marius Mirea?”.
De-a dreptul halucinant, Urdea se pronunţă răspicat asupra necesităţii interzicerii oricăror structuri sindicale în administraţia publică şi centrală!!! „Convingerea mea, în 13 ani de administraţie, e că nu are ce căuta sindicat în administraţie, nici centrală, nici locală.”
După ce lasă să se înţeleagă că colega lui, poliţist local Burlan Amalia ar merita arsă pe rug de vie, fără să supună votului comisiei de disciplină, Urdea decide cu de la sine putere graţierea criminalei. Totodată, el deconspiră şi motivul iertării: condamnata trebuie să priceapă că sindicatele sunt inutile. „În mod normal, trebuie sancţionată, dar în cazul de faţă eu vă spun deja că cred că o să trecem – comisia, dacă sunteţi de acord – cred că o să vă iertăm, ca să înţelegeţi că nu trebuie să vă reprezinte interesele vreun sindicat, între noi, aicea, pentru că noi suntem între noi, între colegi”.
În mintea din capul lui, acest ins se crede foarte deştept, capabil şi manager de succes. Îi numără zilele până la pensie lui Ion Tudor şi se visează cât mai grabnic pe scaunul de director executiv al Poliţiei Locale, de care jură că nu se va despărţi până când îi va suna şi lui ceasul pensionării. În realitate, Urdea nu ştie nimic corect despre el însuşi şi aproape nimic despre lumea înconjurătoare. Ceea ce a făcut Urdea la comisia de disciplină pe 1 aprilie a.c. este de competenţa procurorilor. Şi nu numai a lor. Specialiştii de la institutele de cercetare şi investigare a crimelor comunismului, cărora le vom expedia înregistrarea audio, vor fi, cu siguranţă, cel puţin la fel de uluiţi ca noi.
Conform Legii Sindicatelor nr. 54/2003, art. 53, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la doi ani, împiedicarea exerciţiului dreptului la liberă organizare sau asociere sindicală.
Pentru ilegalităţile evidente dovedite mai sus, Ion Tudor l-a deferit pe Florin Urdea, cu acceptul lui Florin Cârciumaru, unei aşa-zise comisii de disciplină interne, alcătuită doar din subordonaţi direcţi ai acestui domn care datorează traseul în viaţă aproape exclusiv statutului de fiu al secretarei primarului municipiului Târgu Jiu. Deşi Urdea ar trebui să dea cu subsemnatul înaintea procurorilor, întrucât în Gorj nu avem procurori, nu i se va întâmpla absolut nimic.
Drame ca aceea a poliţistului local Burlan Amalia se consumă în toate instituţiile de stat din Gorj. Primii vinovaţi sunt chiar victimele, salariaţii batjocoriţi, pentru că gândesc şi se poartă ca nişte sclavi pe plantaţii în raporturile cu şefii lor ierarhici, în loc să-şi afle şi să-şi caute drepturile şi libertatea.