În martie 2009, presa locală era extaziată că Radu Coiculescu, cel care condusese Comisia Județeană de Evaluare Complexă a Personelor cu Handicap, fusese prins în flagrant, luând mită, și arestat. Eu am scris atunci că e caterincă, prosteală publică, și că băiatul, simțitor din fire, nu va suporta regimul detenției și va fi eliberat. Săptămâna aceasta l-am văzut pe Radu Coiculescu dându-se cu Touareg-ul personal pe strada Victoriei din Târgu Jiu, liber ca pasărea.
Pe scurt, ani în șir, omul storsese de bani majoritatea amărâților care se prezentaseră la comisia pe care o conducea. Mai mult, se purta ca un tiran în interiorul instituției, mai puțin cu subordonatele-amante, pe care le schimba periodic. De activitățile lui conexe știau, în mod evident, și beneficiau șefii lui direcți: Constantin Preoteasa, eternul director al DGASPC Gorj, instituție a statului în care poliția lui Caragea, comandantul pus și menținut politic, nu are voie să intre, nefiind niciodată evaluată derularea achizițiilor publice efectuate de acest colos, și încă un băiat, Ion Călinoiu, de care oamenii legii nu se lipesc ca picăturile de apă pe soba încinsă.
Flagrantul lui Coiculescu a fost realizat la insistențele unei bolnave de leucemie, care fusese purtată pe drumuri luni în șir pentru că nu reușea să strângă banii, mita pe care i-o cerea șeful comisiei de evaluare complexă a persoanelor cu handicap, în schimbul drepturilor sale legale.
Pentru că Radu Coiculescu nu a povestit unde se duceau o parte din bani, a fost eliberat. Fie vorba între noi, la interogatorii oamenii legii nu au insistat pe acest subiect, fiindcă se putea afla și se ajungea să fie mutați, în interesul serviciului, în alte județe.
Deunăzi, o nouă pricină de extaziere a presei locale. Alexandru Drăghici, fost funcţionar public în cadrul Consiliului Judeţean Gorj, a fost condamnat de Tribunalul Gorj la cinci ani de închisoare pentru trafic de influenţă. Drăghici a fost prins în flagrant, în octombrie 2009, de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în timp ce primea 2.000 de lei de la un anume Florian Moldoveanu. Lui și soției acestuia le garantase că îi va angaja în SRI și, respectiv, în Consiliul Județean. Părerea mea e că acest caz seamănă mai mult decât prevede legea cu al celuilat băiat căzut temporar pe altarul luptei la mișto împotriva anticorupției. De ce, vă explic mai jos, pe îndelete.
1. Nimeni pe lumea asta, nici măcar denunțătorul  Florian Moldoveanu, nu e atât de prost să dea, timp de unsprezece luni la rând, în rate, o mită cumulată de 469.500.000 lei vechi, unui angajat al Consiliului Județean, fără a primi dovada că acela îi și poate rezolva speța, că îl poate angaja. E clar că, timp de unsprezece luni, Drăghici i-a făcut cunoștință cu alți băieți, care au avut parte din bani și care i-au garantat lui Moldoveanu că vor fi angajați, el și soția. Drăghici și-a ținut gura, pentru că i s-a spus că o să fie bine, iar băieții aceia își continuă activitățile specifice.
2. Perioada decembrie 2008 – octombrie 2009, în care a cotizat Moldoveanu, coincide – potrivit www.sri.ro – cu intervalul în care se derulează etapele admiterii la Academia Națională de Informații a SRI. Posibil ca, după ce a citit lista cu admișii, neregăsindu-se, Moldoveanu să fi început să vorbească prea mult. Atunci, ca să nu se devoaleze tot lanțul, a fost sacrificată plevușca, Drăghici.
3. După efectuarea flagrantului, DNA a emis un comunicat în care scrie că “SRI – Direcţia Judeţeană de Informaţii Gorj a contribuit la constituirea acestui dosar penal, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. 3 din O.UG. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.” În art. 14, al. 3 se spune că SRI are „obligația de a pune la dispoziţie Parchetului Naţional Anticorupţie, de îndată, datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor privitoare la corupţie.” Deci, Moldoveanu a început să dea mită în decembrie 2008, iar flagrantul a fost făcut în octombrie 2009, de unde rezultă că instituțiile statului de drept sunt conectate  la realitate mai degrabă defazat decât de îndată.
Apoi, un alt lucru care nu rimează deloc: de unde a aflat SRI-ul de producerea procesului tehnologic de transmitere a mitei de la mituitor la mituit? Sunt două variante, niciuna viabilă, ambele demonstrând același lucru, că șirul infracțional e lung și că are la capătul sacrificat plevușca, pe Drăghici. SRI-ul putea afla ori de la Drăghici, ori de la Moldoveanu. Drăghici nu avea cum să se dea în gât singur, și nici nu a bătut toba printre colegi și cunoscuți că el ia jumătate de miliard, în rate, timp de unsprezece luni consecutive, mită. Moldoveanu, dacă avea intrare pe „scara doi”, intra direct, fără să mai ocolească prin clădirea Consiliului Județean. Deci, e ca în clipul făcut de Antena 3 împotriva președintelui, în campania electorală: „Afară plouă!”  Părerea mea decurge logic: SRI-ul a participat la îngroparea cazului şi la liniştirea apelor, când se creaseră condiţiile pentru un scandal public cu implicaţii greu de anticipat.
4. Ca un corolar al celor scrise mai sus, am găsit un intertitlu mult prea tare, dat de Gigi Ciuncanu într-un articol publicat de Ediţie Specială de Oltenia: „Acuzarea a cerut vag condamnarea”. Deci, afară continuă să plouă! E limpede, în instanţă acuzarea a cerut vag condamnarea pentru că aşa au primit oamenii legii cărţile făcute de la băieţii cu gulere albe, care-i îndură în funcţii şi încă nu i-au mutat în alte judeţe.
În final, îmi cer scuze pentru deranj şi pentru că nu pot face valuri în tribună, laolaltă cu presa locală, din nou extaziată la această nouă înfrângere a ceea ce a mai rămas din statul de drept. Nişte firimituri, adică statul de drepţi înaintea mafioţilor din instituţiile publice şi din afara lor.