Societatea Naţională a Lignitului Oltenia continuă să rămână sub ameninţarea falimentului nu doar din cauza plăţilor neonorate de beneficiarii săi. Un aport covârşitor la ruinarea acestui colos îl au şi jmecheriile ieftine puse în operă de  duetul managerial Daniel Burlan – Marin Condescu, prin care cei doi nu fac decât să permanentizeze fluxul de sute de miliarde de lei vechi dinspre SNLO către tot felul de firme – parazit. Suspectându-se că sunt foarte inteligenţi, Burlan şi Condescu feliază contractele de valoare mare astfel încât să ajungă la „scoruri” de sub 15.000 de euro, care permit derularea de încredinţări directe în locul licitaţiilor. Pentru ca tot tortul să ajungă la firmele – căpuşă agreate, sunt încheiate mai multe contracte, datate în zile consecutive. Ziua şi felia, ziua şi felia.

SNLO a achitat, în mai puţin de o lună, peste 1,7 miliarde de lei vechi, pentru ca nişte salariaţi ai MINPREST şi ai firmei sindicatelor conduse de Marin Condescu, S.C. OLSERVMIN, să măture prin nişte depozite sau să dea pietrele la o parte de pe căile ferate. Interesant este că SNLO nici măcar nu a simulat o licitaţie, contractele fiind atribuite prin negociere, fără publicarea unui anunţ de participare. Mai mult, este surprinzător modul cum aceste contracte, de valori care pleacă de la 130 de milioane de lei vechi şi ajung până la 300 de milioane de lei vechi, sunt încheiate la intervale de doar o zi unul faţă de celălalt. Explicaţia pentru NFP (negociere fără publicare) e simplă: la o cerere de ofertă trebuie făcut un caiet de sarcini în care se vede exact pe ce sunt cheltuite sutele de milioane. Aşa, e mai simplu şi mai… discret.
Contractele de care vorbeam au fost atribuite în perioada 17 martie-15 aprilie a.c., beneficiarii fiind atât MINPREST S.A., societate aflată sub patronajul SNLO, cât şi societatea OLSERVMIN SA, patronată de sindicatele miniere.

753 milioane pentru firma lui Condescu

Primii care au beneficiat de bani sunt cei de la societatea sindicală, pentru curăţarea unor linii de cale ferată. Astfel, în data de 17 martie a.c., societatea OLSERVMIN încheie un contract în valoare de 75.332 lei cu SNLO, pentru „întreţinere linii CF cu personal”.

Contractul este atribuit fără licitaţie, motivaţia postată de SNLO pe SEAP fiind tipica „situaţie de extremă urgenţă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de autoritatea contractantă”.

Pentru cine nu cunoaşte prea bine, liniile ferate, din cauza vibraţiilor, se mai afundă în pământ şi ajung la nivelul agregatelor din preajma lor. Pe de altă parte, salariaţii firmelor sindicale sunt nişte disponibilizaţi de la societăţile miniere sau complexuri, care muncesc pentru un salariu minim pe economie. Iar acest contract denumit pompos „întreţinere linii CF cu personal” presupune, de fapt, curăţarea de pietre a căilor ferate, în zona depozitelor de cărbune sau la staţiile de încărcare. Acest „amplu proces” înseamnă, de fapt, că timp de o săptămână sau două, vreo 10 salariaţi dau cu lopata sau cu mâinile goale nişte pietre de pe liniile ferate, pe o lungime de maxim un kilometru. Aşadar, având în vedere ce presupune munca, e lesne de înţeles că n-a fost şi nici n-o să fie în veci vreo „situaţie de extremă urgenţă” pentru atribuirea unui astfel de contract. Se poate invoca, însă, atunci când firma care trebuie să execute este a „tătucului” minerilor gorjeni, Marin Condescu.

Să curgă banii la MINPREST!

Situaţia este şi mai interesantă în cazul societăţii MINPREST, aflată în subordinea SNLO. Cu toate că există o relaţie de subordonare, trebuie precizat că MINPREST SERV are personalitate juridică, fiind de sine stătătoare din punct de vedere economic şi administrativ. Mai mult, subordonarea nu presupune şi eludarea legii, prin „spargerea” unor contracte de valori mari pentru a încăpea în maximul de 15.000 de euro până la care se pot încredinţa direct, fără licitaţie. Aşadar, la 8 martie a.c., SNLO atribuie prin încredinţare directă firmei MINPREST SERV contractul în valoare de 28.000 de lei, denumit „Servicii de deservire generală întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”.

Ziua următoare, la 9 martie a.c., SNLO atribuie un alt contract, cu o denumire un pic diferită, adică „Servicii de deservire generală: GESTIUNI INDUSTRIALE –  întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”, cu o valoare de 30.848 lei.

O lună mai târziu, MINPREST mai primeşte un contract, cu denumire identică cu cea a primului enunţat, în valoare de 13.000 de lei, tot prin încredinţare directă.

Ultimul atribuit, la fel, fără licitaţie, este cel în valoare de 17.237 lei, semnat în data de 15 aprilie a.c., denumit tot „Servicii de deservire generală întreţinere, aranjare, manipulare în depozite – suprafaţă”.

Obiectul contractelor a fost acelaşi – servicii de curăţenie – motiv pentru care, cu excepţia unui scop necurat, nu se justifica încredinţarea directă. În total, valoarea contractelor se ridică la 89.085 lei, fără TVA, cu mult peste limita maximă de 15.000 de euro până la care se poate atribui un contract prin încredinţare directă.

Acordul – cadru, pretext pentru „scoruri” mai mari

Societatea MINPREST nu a beneficiat, cel puţin în ultima perioadă, doar de cele patru contracte încheiate prin încredinţare directă enunţate anterior. În luna octombrie a anului trecut, societatea a primit un contract de 150.000 de lei pentru nişte servicii de întreţinere şi reparaţii, prin una din carierele unităţii. Contractul este oferit tot prin încredinţare directă dar, de data aceasta, există şi o justificare pertinentă: contractul este parte a unui acord-cadru.
Notă: Zguduiţi de aceste dezvăluiri, senatorul Ion Ruşeţ şi deputatul Severus Militaru se vor buluci pe scările Parlamentului, întrecându-se care să – l interpeleze primul pe ministrul Economiei, Ion Ariton. Dacă se vor împiedica, vinovată nu poate fi decât lesa în care-i ţine Marin Condescu.