Nu cunosc ca în ultima jumătate de secol românii să fi avut o conducere profund antinaţională, ca cea de astăzi. Toate caricaturile de parlamentari care au reprezentat Gorjul din 1990 până astăzi, luate la un loc, sunt depăşite cu brio de actuala „echipă” de deputaţi şi senatori de Gorj, care se apropie de final de mandat şi lasă în urmă doar foarte multă scârbă. În afară de faptul că nu-i interesează soarta oamenilor simpli şi problemele judeţului, aceşti inşi îşi consumă toată energia nu doar pentru a-şi spori averile, ci şi pentru a se tampona unii pe alţii, la vedere şi pe ascuns. Nici măcar parlamentarii din interiorul aceluiaşi partid nu se mai suportă. De un lobby comun, sincronizat şi eficace în interesul judeţului nici nu poate fi vorba.
Cel mai bun reper şi etalon al dezastrului din Gorjul contemporan este drumul european Rovinari – Bumbeşti – Jiu. Contractul de modernizare a acestui drum a fost semnat de Ministerul Transporturilor în august 2007 cu firma maghiară VEGYEPSZER. Până acum, la patru ani distanţă (!), s-a realizat doar 4 – 5% din lucrare şi s-au plătit aproape 5 milioane de euro ungurilor! Anul acesta nu s-a lucrat aproape nimic şi ne aflăm la o aruncătură de băţ de data de 15 noiembrie, la care încetează modernizările de drumuri, odată cu sosirea anotimpului rece. Dacă pe tronsonul Târgu Jiu – Rovinari se poate circula cu vitezele a doua şi a treia, de la Târgu Jiu la Bumbeşti Jiu drumul este realmente impracticabil!!!
De parcă am fi în plin război şi toţi bărbaţii patriei ar fi plecaţi pe front, nici în momentul de faţă nu se lucrează! Cu toate că ştiau că le expirase de luni bune autorizaţia de construcţie, reprezentanţii firmei maghiare n-au mişcat niciun deget pentru a şi-o reînnoi. În consecinţă, acum pretextează că nu lucrează pentru că nu deţin autorizaţie! Dacă şpaga primită de factori guvernamentali la semnarea contractului, în 2007, nu ar fi fost foarte mare, contractul cu ungurii ar fi fost reziliat demult. Aşa, guvernanţii se fac că plouă, în condiţiile în care drumul devine de la o zi la alta impracticabil.
Dacă analizăm declaraţiile publice făcute de premierul Emil Boc, pe acest subiect, la Târgu Jiu, în acest an, avem imaginea unui prim-ministru care trage pe nas şi habar nu are ce vorbeşte. La 21 martie a.c. spunea aşa: “Ştiu problema drumului. O cunosc atât de bine. Sunt lucruri pentru care am stat de atâtea ori la masă cu domnul Ruşeţ şi cu ministrul Anca Boagiu, ca să găsim soluţii, deci sunt lucruri care sunt în imediata apropiere”. Prim-ministrule care eşti tu prim-ministru, asta e harneală de cocalar, nu discurs responsabil, de om de stat! La 28 aprilie, tot la Târgu Jiu, aceeaşi catastrofă de prim-ministru a insinuat că nu există finanţare pentru modernizarea drumului şi că se fac eforturi disperate pentru a se găsi fondurile necesare, lucru ireal, investiţia beneficiind de finanţare externă.
La începutul primăverii, s-a spus că reprezentanţii firmei maghiare VEGYEPSZER s-au înţeles cu managerii firmelor SC Argecom SA Piteşti şi SC TID OLTENIA SA Craiova să preia drumul. Mai mult decât atât, cele două firme şi-au adus la începutul lunii martie o flotă semnificativă de utilaje, parcată de atunci şi rămasă în nemişcare lângă CET, pe centura Târgu Jiului. Doar într-un stat mafiot, care funcţionează după reguli mafiote, patronii unor firme îşi permit să ţină blocate, nemişcate utilaje care costă sute de mii de euro şi care nu produc nimic în plin sezon. Atunci, de unde provine profitul managerilor cu pricina???
Înaintea alegerilor din aprilie din PDL, unele surse susţineau că Anca Boagiu, ministrul Transporturilor, nu agrea încredinţarea lucrării către ARGECOM şi TID, apreciind că sunt apropiate predecesorului ei în funcţie, Radu Berceanu, şi că, în consecinţă, Boagiu dorea să îşi impună firme din anturajul său. Au trecut şi alegerile din PDL şi tot nu s-a mişcat nimic!
Deşi prefectul Liviu Andrei a anunţat cu surle şi trâmbiţe că va aborda frontal problema drumului într-o şedinţă deschisă presei, planificată pentru 13 iunie a.c., reuniunea cu pricina n-a mai avut loc, fiind amânată iniţial pentru 15 iunie a.c. şi, apoi, pentru 20 iunie a.c.
Un prefect de Gorj responsabil ar lua de mână toţi parlamentarii de Gorj, ar pleca toţi la Bucureşti, la Ministerul Transporturilor şi nu s-ar mai întoarce decât în ziua în care ar demara la modul real lucrările. Oricum, nimeni nu le-ar simţi lipsa de pe aici…
Câtă vreme această situaţie extrem de gravă nu este abordată cu atitudini, măsuri şi gesturi radicale, nu se va rezolva absolut nimic.