Până să ajung să-l cunosc, Vasile Popeangă a fost pentru mine un om serios, cu toate datele native și dobândite necesare pentru a propune județului un altfel de politician. Trei lucruri recente, însă, mă despart de acest domn: prestația insipidă spre nulă de parlamentar de Gorj, discursul său public de lătrău fără cap și naturalețea cu care s-a convertit din adversarul argumentat al lui Adrian Gorun,  într-una dintre cele mai credincioase slugi ale acestuia.
De acord, trebuie să fii recunoscător partidului pentru că te scoate iar parlamentar, pentru că ți-a rezolvat ca tura asta să nu ai nici măcar contracandidat. Nu înțeleg, totuși, domnule Popeangă, cum ați ajuns atât de dezosat încât să declarați public că cei care “comentează negativ” debarcarea din parașută a Georgianei Porumbel exact la conducerea Complexului Energetic Oltenia, se opun promovării tineretului?
De Popeangă mă leagă, astăzi, doar greața. (N.D.)
Vasile Popeangă este deputat pe un colegiu, prin care trece fundătura, numită DN 66. În ultimii ani, pentru a rezolva problema acestui dezastru, la nivel de infrastructură rutieră, deputatul Popeangă a făcut, fără vreun efect, ceea ce oricare dintre noi am fi putut face: a scris câte o scrisorică guvernanților, de două ori în patru ani, întrebându-se, alături de aceștia, când se va face drumul. Mai mult, de când s-a constituit prea-cinstitul Guvern USL, parlamentarul inutil din colegiul 5 a renunțat și la scrisorele. Acum doar tace, că așa sunt oamenii susținuți de primarul Cârciumaru: tăcuți, liniștiți și ocupanți, doar fizic, ai scaunului aferent câte unei sinecure. Între timp, colegiul 5 amintește de alte epoci. De aceea, Popeangă mai vrea o dată și, pentru asta, nu se sfiește să-și amenințe contracandidații, ca un interlop banal.

Domnul Schulz a venit de la București, via Rovinari?

Drumurile din județul Hunedoara, cel puțin cele din aceeași categorie cu DN 66, sunt mai mult decât decente, chiar adecvate unei țări membru-UE, ceea ce demonstrează că doar Gorjul, prin opțiunile electorale din istoria recentă, își propune a rămâne la nivelul unui confort rutier specific epocii ceaușiste. Turistul U.E., care vine dinspre Vest spre operele lui Brâncuși (personaj imediat adoptat, la nivel de discurs, și de Președintele PE, turistul Martin Schulz), e posibil să ajungă la  Tg-Jiu pe un drum ce străbate colegiul 5 al marelui om de cultură și de stat, deputatul Vasile Popeangă. Care e treaba cu Martin Schulz și, mai ales, ce impact are vizita lui pentru cetățenii din Gorj? E simplu – niciunul;  a fost adus de Ponta pe aici, ca să demonstreze că poate să ne ”arate ursul”, pe fondul panicii puerile că un partid care nu există, la modul real – PPDD – ar putea să-l lase ”neales” în Parlament. În rest, problemele reale ale Gorjului rămân nerezolvate, iar noi circulăm pe aceleași drumuri ”neozoice”.

Pentru a repara DN 66, Popeangă a scris răvașe…

Cum prin colegiul lui Popeangă pot merge, “civilizat”, doar căruțele și basculantele de anii ’70 din România lui Ceaușescu (probabil, de aceea, cele ale constructorului ungar au stat doar în curtea firmei din 2007 încoace), parlamentarul Popeangă doar s-a făcut că face câte ceva. Modul jignitor în care Dl. Popeangă și generația Domniei-sale sfidează cetățenii acestui județ este unul deja transparent și manifest; tocmai de aceea, suntem unde suntem. Ce nu înțeleg, este de ce continuăm să-i trimitem la București, pentru a ne reprezenta/rezolva problemele, când ei, sărmanii, nici pe ei înșiși nu se pot reprezenta pragmatic.
În ultimii patru ani, Dl. Popeangă s-a făcut că se zbate să rezolve problema acestui drum dintre Rovinari și Sadu, însă ”intensitatea” acestor zbateri s-a limitat la niște hârtii oficiale, de un pasivism specific categoriei de indivizi-marionetă ai sistemului cripto-comunist din România, sistem din care face parte și acest tovarăș de Lelești, ajuns astăzi, în sondajele reale, mult sub primarul acestei comune, Marian Rotaru. Dat fiind că Dl. Popeangă nu a ajuns la nivelul de înțelegere a confortului urban, de secol XXI, mă face să cred că Domnia – sa consideră că DN 66 este acceptabil. De altfel, în copilăria D-lui Popeangă, cel mai specific mod de locomoție era, încă,… căruța! Deci, merge și-așa!

Maxim ce a putut face Popeangă pentru DN 66: două scrisori, în patru ani!

Cuminte și la locul său, inclusiv în privința dezastrului DN-66, Popeangă nu a deranjat guvernanții decât cu două interpelări, ambele adresate unor miniștri portocalii, așa, ca să fie – una lui Berceanu (martie 2010), alta lui Nazare (februarie 2012).

La cea de-a doua interpelare i s-a răspuns că se așteaptă progrese în cursul anului 2012.

Între timp, Popeangă are un guvern (USL) din același partid cu Domnia – sa, imediat se termină anul 2012 (cel menționat de ministrul Nazare), însă parlamentarul de Gorj tace de 9 luni, pentru că așa l-a învățat Partidul că trebuie să fie: cuminte și la locul lui. În același timp, mai mult decât drumul Rovinari-Sadu, l-a interesat să scrie cât mai multe scrisori Ministerului Educației, să întrebe de ce i-a scăzut salariul la Universitatea ”Constantin Brâncuși”! Totuși, stomacul propriu e mai aproape decât nervii șoferilor din colegiu!

Fiind așa de performant, mai vrea o dată

Acum, iată, probabil chiar crezându-ne pe toți niște proști îngrămădiți, Dl. Popeangă vine să ne ceară, umil și trist, cu privirea-i goală de… fulgerări neuronale, caracteristică, votul. Omul mai vrea o dată; ca atare, pentru a  dovedi că a ieșit din negura irațională a medievalismului (și că nu este țăran de la oraș), a ales, penetrant și rațional, o zi anume și o explicație rațional-iluministă, de om cu carte, pentru a-și depune candidatura (ca să fie într-un ceas bun):  “Mi-am anunţat oficial intenţia de candida pentru un nou mandat pe Colegiul 5. Mi-am depus vineri scrisoarea de intenţie, pentru că vineri este ziua mea norocoasă”(V. Popeangă, citat de”Pandurul”, 24.09.2012).
Fiind ”stilat”, la modul ”citadin”, a început să se ocupe de adversari, după modelul Ponta, însă răsturnat: dacă Ponta le-a oferit sinecure eventualilor contracandidați (Liviu Andrei, Adrian Gorun, Marcel Romanescu), pentru a renunța la a mai candida, Popeangă le dă amenințări. Mai întâi, i-a transmis colegului de partid, Rotaru, că-l are la mână, pe motiv de primăria Lelești, acum transmite contracandidatelor că va fi drăguț cu ele și nemisogin, dar că are el ”informații”despre ele, în caz că dezvoltă o polemică cu Domnia-sa și-i demonstrează limitările multiple și evidente.
Să încercăm să luăm lucrurile logic, pentru a desprinde sensul și normalitatea personajului. Pe Popeangă nu-l atacă nimeni, însă, absolut “neisteric”, se apucă să strige în gura mare: ”aoleu, țineți-mă, dacă se ia vreo duduie de mine, că fac cu nervii”. Asta este în stil Becali – ”eu le respect pe femei, dar dacă mă contrazic le dovedesc curve pe toate”.
Păi, și te superi dacă-ți spunem că ești țăran, stimabile nea Vasile?! Dar dacă-ți spunem că ăsta nu e nici mai mult, nici mai puțin, decât comportament de țață, iar te superi? Pentru că, dragi cititori, pe colegiul 5, deputat a fost – conform tuturo evidențelor – țața Popeangă.

“Victima” Popeangă se jertfește pentru popor

În ceea ce–l privește pe Popeangă, mai că-ți vine să-l parafrazezi pe Băsescu și să zici – ”omul ăsta e o anomalie, nu înțelege nimic”. Ca atare, nu e o surpriză că iresponsabilitatea și infantilismul declarațiilor lui Popeangă stârnesc un amuzament teribil, la nivel național. După deznodământul ratat cu referendumul, l-am auzit pe nea Vasile glăsuind cam în felul următor în presa locală: ”Mă aştept de acum încolo ca noi, cei 256 care am votat pentru suspendare, să fim luaţi la întrebări. Cine ştie ce trafic de influenţă ni se găseşte cu telefoanele astea ascultate nonstop. Om mai fi sunat şi noi pe unul sau pe altul ca să ajutăm la rezolvarea unor probleme din Colegiu şi ne putem trezi cu tot felul de interpretări. (…) Asta nu e ţară, să-i scoţi cuiva dosarul ca să voteze după cum vrei tu”
Se poate să fii mai comic de atât?

Concluzii

Faptul că un personaj inutil, ca Vasile Popeangă, este parlamentar de Gorj reprezintă încă o dovadă că noi, gorjenii, avem calități de inteligență native, dar nu ni le folosim, din masochism evident și, mai ales, dintr-o excesivă auto-flagelare. De asemenea, mai este o dovadă certă că PSD continuă să își bată joc de acest județ, propunându-ne aceiași candidați antici și nici măcar recondiționați, pentru refolosire!
Astfel de ”triști”, precum Popeangă, blochează, la ordinul partidului, câte o sinecură, în timp ce noi, cetățenii, irosim oportunitatea de a trimite la București oameni care ar putea fi luați în serios, sau chiar ar avea potențialul de a schimba în bine județul acesta. Pentru că, vă întreb pe Dvs., cititorul, cine ar lua în serios un trist tăcut, cu certe ne-virtuți de comunicare, ca Popeangă, în vâltoarea Bucureștilor? Totuși, parcă București e un altfel de Lelești…
Au mai trecut 4 ani, Popeangă revine ciclic ”înapoi la popor”. Conform informațiilor mele, până și lipitorii de afișe ai PSD pricep mai multă politică și ar fi mai utili din postura de parlamentar, decât brelocul lui Gorun, marele intelectual, auto-declarat țăran, țața Vasile Popeangă.
Între timp, DN 66 ne menține în România tinereții lui Vasile Popeangă. Că așa suntem noi, gorjenii – ne punem mai multă încredere, decât e cazul, în țațe!