Treaba făcută după ureche, în dulcea tradiție românească a lui „las’ că merge și așa”, a fost la ea acasă ani buni la echipa de baschet a Energiei. În această vară, după plecarea lui Nikolic de la cârma echipei, s-au schimbat liniile, dar prin ungherele Sălii Sporturilor a rămas o parte din nărav.

Florin Nini este antrenorul cu care Energia Rovinari va începe noul sezon. Nu pot spune nici că el este cel care a pregătit echipa în presezon și nici că va termina campionatul tot pe banca echipei gorjene. Asta pentru că deja au apărut fricțiuni între el și conducere. Pe bună dreptate.

Antrenor la echipa națională de fete a României, Nini și-a împărțit timpul între cele două joburi ale sale și a dovedit că nu este un „Napoleon”. Nici cu naționala nu a reușit mare lucru, iar la Energia, cel puțin până acum, pare să fie departe de așteptările noastre, dar și de promisiunile sale. Și-a început mandatul prin a arăta cât este de profesionist și a crezut că cel mai potrivit mod de a demonstra asta era să-și ceară dreptul la un birou. Foarte bine, însă profesionistul din Nini a luat pauză atunci când a fost vorba de îndatoriri față de echipa de club care-i plătește salariul. Așa cum spuneam, mare parte din perioada de pregătire, Nini a împărțit-o între cele două echipe, iar finalul a fost „furat” Energiei. Sarcina i-a pasat-o secundului în cea mai importantă și grea perioadă, cea în care ar fi trebuit cimentate relațiile de joc ale echipei înaintea startului de sezon.

Nici faptul că a lăsat aducerea unui pivot de meserie pe ultima sută de metri nu lasă loc de o notă bună tehnicianului. Regula e că, atunci când îți modelezi echipa, ai două obiective pe care le pui în capul listei de achiziții. Pivotul și conducătorul de joc. Apoi, cu restul bugetului jonglezi pentru completarea posturilor deficitare. Dar e o regulă pe care o poți încălca. Atâta vreme cât ești sigur pe tine. Iar siguranța unui antrenor nu e dată de nimic altceva decât de rezultatele echipei.