La momentul în care scriu acest articol, toate formațiunile politice din Gorj se screm să-și anunțe candidații pentru postul de senator vacantat de Toni Mihail Greblă. Procesul acesta de scremere este de durată și, firește, foarte urât mirositor. Cauza? Lumea politică gorjeană a ajuns o gloată, o adunătură lipsită de individualități, de inși care nu au nici respect de sine, cu atât mai puțin pentru comunitățile pe care pretind că le reprezintă. Dacă partidele ar fi niște structuri asociative sănătoase, fiecare dintre ele ar dispune de specialiști cu notorietate în Colegiul 2 Senat și cu soluții reale.
Cu câteva zile înainte de startul campaniei electorale, tot omul de rând ar trebui să anticipeze corect, înaintea anunțurilor oficiale, cine candidează de la PSD, cine de la PNL, cine de la PDL.  Pe la cârciumile din comune ar trebui să existe, deja, confruntări de idei și de soluții. În mintea fiecăruia să mijească speranța că s-o schimba ceva. În realitate, oamenii fug de politică, sunt total dezinteresați, căci politicienii români put dinainte de a deschide gura. Pentru alegătorii din Gorj, scrutinul electoral care urmează este doar un prilej de a primi o găleată nouă și de a se mai plimba o dată cu mașina, pe cheltuiala candidaților, de acasă până la cabina de vot și înapoi. În rest, nimic. Lucrurile vor merge la fel: din rău în mai rău.

PSD alege senatorul. PDL și PNL își aleg fraierii

Problema desemnării candidaților se pune într-un fel la PSD și în cu totul alt fel la celelalte partide. Practic, în aceste zile PSD-ul nu stabilește candidatul, ci viitorul senator. Celelalte partide trebuie să prostească câte un fraier să se facă de râs în fața candidatului PSD-ului, eventual pe banii lui, aduși de acasă.
S-a ajuns aici nu pentru că PSD-ul ar avea minime realizări în Colegiul 2 Senat, nu pentru că la PSD s-ar afla candidații cu stea în frunte. Cauza este alta și ține de structura profundă a mentalului colectiv. Dacă datele de interes public n-ar fi păzite cu strășnicie, ca nu cumva să ajungă la presă, v-aș putea dovedi cu documente oficiale că, în cei 24 de ani de când conduce județul și instituțiile sale publice, PSD-ul a făcut ca Gorjul să aibă, procentual,  un număr record de persoane asistate de stat.  Comunele județului colcăie de oameni care fie primesc pensie de handicap, fie ajutor social, fie alte suporturi materiale ce stau în pixul instituțiilor de stat și al primarilor. Cu metodă, până și intelectualii satelor au fost convinși, cu timpul, că cum – necum, primarul știe cu cine votează ei în cabina de vot. Și că dacă votează greșit s-ar putea să-i fie reevaluat dosarul prin care a fost scos handicapat, ca să se pensioneze anticipat. N-aveți idee câți chiori și câți nebuni avem, scriptic, în Gorj, care posedă, totuși, dreptul de a conduce autovehicule.
Spre deosebire de ziariștii care ies din birou până la conferințele de presă, să-și ia pilulele, și înapoi, obișnuiesc să vorbesc cu oameni din toate păturile sociale. Ai de la țară sunt convinși, majoritatea, că primarul știe cu cine votează ei. Că primarul știe tot. Că au nevoie de el, la o adică, pentru o adeverință, pentru un titlu de proprietate, ceva… Pentru instaurarea acestor frici se lucrează de 24 de ani. Nici staff-ul de marketing electoral al lui Obama nu le-ar putea demonta, în pre-campanie și în campanie. Concluzia e simplă: în Gorj, alegerile sunt câștigate de PSD, partidul care deține majoritatea primarilor. Există, e drept, excepții. Răzvan Rotaru, de pildă, a ajuns deputat din greșeală și fără niciun merit pentru că a venit călare pe o gloabă – Dan Diaconescu – la care populația se uita ca la un cal alb. Dar cum D.D. n-a mai călcat prin Gorj de la ultimele alegeri, deși a jurat că-și ia casă în Târgu Jiu, e greu să mai funcționeze a doua oară farsa cu gloaba.

Bârcă, cel mai cinstit dintre blatiștii de la PDL

Dintre cofetarii (a se citi “blatiștii”) de la PDL, normal ar fi să candideze Dan Vâlceanu. Mai e loc de  a doua umilire a lui, de către PSD, după aceea din alegerile parlamentare din 2012, pentru că nu și-a învățat lecția. Partidul nu se conduce din birou, cu un discurs flasc ce atrage numai oameni ce se aruncă în tranșee doar la zvonul că trece un pesedist prin zonă.  Partidul nu se conduce anunțând că faci și mizând apoi că s-a uitat ce ai promis și, deci, e ok să nu mai faci. Când te bați pe burtă cu conducerea PSD-ului e inadmisibil să te plângi, apoi, de ochii lumii, c-ai fost umilit de prefectul – păcănele, care nu ți-a primit nu știu ce broșură. Sau că Cârciumaru te-a trimis să urlii pe insuliță, la lună. În locul lui Cârciumaru, nu doar că-i aprobam miting pe insuliță, dar îi și recomandam intervalul orar 2 – 4 noaptea, să nu-i vadă și să nu se poată solidariza nici pasagerii din avioane cu protestatarii. O altă soluție ar fi ca la Senat să candideze cel mai cinstit dintre cofetarii PDL: Ion Bârcă. Singurul pedelist care recunoaște că are în suflet PSD-ul. Prin urmare, respectul meu, Ion Bârcă!

 Moflea – Săftoiu, la braț cu Dian – Faliment

La PNL, Dian Popescu și-a permis demersul grețos de a-l scoate iar din joben pe Claudiu Săftoiu. Un fel de Moflea care nu poate vorbi din cauza fălcilor. Un nene pe care dacă-l lași la Scoarța fără GPS nu nimerește Târgu Jiul. L-aș cruța pe Moflea – Săftoiu dacă, în destul de lunga perioadă în care a condus Televiziunea Română,  ar fi născocit și el măcar o campanie publică în beneficiul Gorjului. Cu astfel de Agamiță Dandanache băgați pe gâtul gorjenilor, Dian demonstrează că este mai deconectat de la realitate, de la bun simț și chiar de la politică decât pare. Dian Popescu înseamnă faliment economic, faliment juridic și faliment politic. Despre falimentul moral n-are sens să mai amintesc. Dacă Dian e senator pentru gorjeni, atunci eu sunt consilierul de imagine al lui Călinoiu.
Corect ar fi ca de la PNL să candideze Gigi Orzan. Este din Coledzi, de la Polovragi, e prieten și el cu PSD-ul, mai trece prin județ, pe la primării, își mai reglează camerele video și alarmele montate de firma lui, mai semnează șapte – opt contracte, toată lumea e mulțumită și USL-ul e , cum altfel?, total. Plus că se edifică asupra nivelului real al simpatiei de care dispune în zona folclorică de origine, ca urmare a prestației sale lamentabile de consilier județean “de carieră”.

 DNA – ul e în ceață! De unde-l ia pe Călinoiu? De la Consiliul Județean sau de la Senat?

Revenind la PSD, remarc frica roșilor de o eventuală ratare cu poarta goală. E limpede că i-au pus pe gânduri huiduielile pe care și le-a luat Ponta în Piața Prefecturii acum 4 luni, când a fost ultima dată în Gorj – vai ‘ steaua lui de deputat  de Târgu Jiu, să nu vii tu de 4 luni în Coledzi, curat murdară deputăția asta! Călinoiu s-ar duce și nu s-ar duce senator. E încă tânăr, a venit primăvara, s-a dat liber la vânătoare de gazeluțe, și gorjencele astea “eco” sunt de necomparat cu alea cu eșapamentul poluat, din capitală… L-aș sfătui pe Călinoiu să priceapă că un senator reținut de DNA dă mai bine, în ochii Europei, decât un președinte de Consiliu Județean reținut de DNA. Înțelege fiecare ce și cât poate. Oricum, dacă pleci, nea Ioane, te rog io, nu încerca pe la televiziunile centrale s-o faci pe aia grea, că ne umpli de zootehnie pe toți și rupi ligamentele partidului.

 Teodorescu, idolul caprelor de la Baia de Fier, și nu numai al lor…

La fel, o alegere corectă de candidat PSD ar fi Claudiu – Radu Teodorescu – Minune, această stea a manelelor din politică, un tip frumușel, cu cărare pe mijloc, dat cu gel, preventiv, încă dinainte să fie invitat, pe probleme de justiție, în platou la Taraf TV. Originar și el din Coledzi, de la Baia de Fier, Teodorescu este un fin cunoscător al problemelor cu care se confruntă efectivele de caprine din zonă.  Alegerea sa ca senator, validarea sa de către electorat, ca bărbat politic, l-ar putea ajuta să recâștige măcar simpatia vechilor june de la cabinetul noului prefect. Fascinate, acum, de trabucul de șef de cazinou al lui Văcaru, madmoazelele nu-i mai dau lui Teodorescu nici măcar un semeseu…

Cosmin Popescu a picat la așternut în minutul unu, secunda doi: “Ce faci, Pisi? Dăm o tură?”

În condițiile în care PSD-ul n-a făcut nimic pentru oamenii și localitățile din Colegiul 2 Senat, opțiunea pentru candidatura lui Cosmin Popescu, anunțată săptămâna trecută de Florin Cârciumaru, a fost o mutare de maestru. Pentru că niciun om sănătos la cap nu l-ar fi putut acuza pe Popescu, un ins din afara PSD-ului, pentru lipsa de implicare și de soluții a acestui partid. Cârciumaru n-a apucat, însă, să termine anunțul cu privire la Popescu că Ciprian Florescu, împins de la spate de noul său model de succes în viață – Ion Călinoiu, a dezavuat categoric o astfel de variantă. A urmat corul primarilor PSD, care și-au clamat și ei dezacordul, sub bagheta dirijorală a aceluiași Călinoiu. Nu pot trece, însă, cu vederea disponibilitatea instantanee  a lui Popescu de a accepta oferta PSD. Pe loc, Cosmin Popescu s-a dezis de fostul partid, de PDL, și de Ionel Manțog. E greu de înțeles cum un tip crescut de Manțog a acceptat așa ușor să facă jocurile PSD, să scutească acest partid și pe liderii lui de judecata poporului.
Unul dintre motivele pentru care Gorjul băltește în acest nivel de sub-dezvoltare economică, administrativă, politică și morală ține de faptul că așa-zișii băieți buni și integri , pe care nu-i mai enumăr, acum, dar se știu ei, stau de o parte, cu aerul unor fete bătrâne pentru care nu s-a născut, încă, armăsarul potrivit. Cosmin Popescu este unul dintre ei.