Mi-am propus de mult – şi mulţi cititori mi-au cerut – să includ în paginile Ziarului de investigaţii GORJNEWS şi câte un editorial. Am tot evitat pentru că eu ştiu să scriu doar nuanţat şi doar adevărul despre realitatea imediată. Problema este că în prăbuşirea continuă economică, morală şi culturală a României şi a Gorjului nu e nicio nuanţă. E prăbuşire continuă într-un hău fără întoarcere şi atât. E vorba în acest proces de nişte jeguri care ne conduc şi ne trag în jos, şi de un popor care decantează acest jeg şi îl scoate la suprafaţă cu emfază, ca pe ceva de laudă.
De ce să urmăresc eu şi să comentez atacurile lui Crin Antonescu la adresa lui Victor Ponta – deunăzi îl punea la îndoială şi ca procuror – şi ale lui Dian Popescu cu privire la Ion Călinoiu, din moment ce la doar câteva săptămâni distanţă ei ne anunţă naşterea unei noi mari alianţe politice, aproape cât fostul partid unic de mare, cu aerul nevinovat al beţivului care dimineaţa simulează că nu s-a întâmplat nimic seara trecută, când, mort de beat, şi-a luat la omor muierea. Faţa ei tumefiată ţine, însă, minte perfect fiecare alint din acea noapte romantică. Cum să explici cititorilor viziunea şi strategia viitorului preşedinte al PDL, Vasile Blaga, care, după ce a stors de identitate, de discurs şi de orice împotrivire organizaţia judeţeană, a predat-o PSD-ului, păpuşă gonflabilă, să-i facă felul, în toate felurile.
În nouăzeci şi nouă la sută din cazuri, autorităţile şi politicienii, prin ceea ce spun, fac agenda publică şi, deci, sumarul ziarelor. Ca director editorial al Ziarului GORJNEWS, am ales să le dau, eu şi echipa mea, prin ceea ce scriem, subiecte de discuţii, dureri de cap şi insomnii celor care ne conduc. Cum ar veni, ia tu de la GORJNEWS, că e original. De la Băsescu ia toată lumea, deci n-are farmec.
Aţi găsit şi veţi găsi în continuare în GORJNEWS seriale. Pentru că cei despre care scriem nu deraiază episodic. Au făcut din asta un mod de viaţă. Pentru că nu facem ca alţii. Suntem consecvenţi şi coerenţi cu noi înşine, în primul rând. Adică nu ne oprim după episodul I, indiferent de presiuni şi de consecinţe. Spre comparaţie, amintiţi-vă cum, luni de zile anul trecut, un cotidian local a cerut arestarea lui Nicolae Sarcină, prezentându-l drept cel mai mare infractor din istoria Gorjului şi somând tot felul de instituţii să-l bage la bulău. La puţin timp distanţă, patronul cotidianului cu pricina s-a asociat cu Nicolae Sarcină şi a preluat paza la Complexul Energetic Turceni. Adică presa e doar o etapă intermediară către bani, către foarte mulţi bani. Călare pe salteaua cu bani, omul se stafideşte, putrezeşte, moare fără să bage de seamă.
Am scris foarte mult despre Poliţia Comunitară Târgu Jiu şi n-are niciun haz să continui, dar acolo nu se poate trage linie şi nu se poate vieţui înăuntrul legilor. Este cel mai cerut subiect pentru emisiunea „Panoul de onoare”, pe care o realizez la GORJ TV. Aşa se întâmplă când şefii instituţiilor vor cu tot dinadinsul să se potrivească lumea după ei, şi nu ei să se regleze după mersul lumii.
Cel mai mult îmi place o emisiune TV de la un post local la care nu se uită nimeni. Realizatoarea îl contrazice la fiecare ediţie pe Blaise Pascal, demonstrând că omul e o trestie necugetătoare, care se îndoaie sau, mă rog, se cocoşează după fiecare invitat. Nu ţine minte, nu are puncte de vedere ale ei, laudă azi pe cel criticat ieri şi partea cea mai tare e că din trei în trei vorbe sloboade cuvântul cheie: „bănuţi”. Dacă ar băga şi un „P” încercuit pe ecran, ar mai merge. Aşa, însă…
În numărul viitor al Ziarului de investigaţii GORJNEWS scriu iar despre directorul adjunct de la DSV pentru că, după ediţia de săptămâna trecută, mi-au venit documente înfiorătoare. Apoi, prietenii lui nu pot fi şi prietenii mei, iar serialele nu au niciodată un singur episod. Mă rog, ca să fiu un om de lume la ora asta ar fi trebuit să mă găsesc deja asociat în afaceri cu victima, după modelul cel puţin scârbos povestit adineauri.
Când scriu editoriale, se supără şi mai multă lume, şi se răscoală. În afară, pentru că înăuntru – pentru cei despre care vă povesti adineauri – nu mai există demult.
Notă: Un om mic, acum paznic şi la Complexul Energetic Turceni, mi-a transmis că, dacă mai scriu despre el, „în şapte zile voi fi arestat.” Mi s-a făcut atât de frică, încât n-am mai scris, dar cred că va fi personajul principal al primei plângeri penale întocmite de sus-semnatul, pe persoană fizică, dacă n-o să-mi tremure mâna, de frică, foarte tare.
Partea bună e că oamenii mici nu se văd şi nu se aud.
Partea proastă e că oamenii mici compensează deficitul de statură, altitudine şi vertebre prin faptul că put.