Acesta pare a fi dictonul după care se ghidează în această coaliţie PNL.
Încă de la formarea guvernului, se părea că PNL  apucase partea mănoasă a guvernării.
Finanţele ajunseseră la ei, Economia era a lor, Internele si Administraţia erau ale lor.
A venit insă,”castrarea” acestor ministere, prin dublarea lor de către ministri delegaţi, exact pe ceea ce erau domeniile esenţiale ale ministerelor iniţiale.
Avem, astfel, la Finanţe, ministru delegat pentru buget, la Economie ministru pentru Energie (continuaţi voi analiza).
Sigur, luaseră şi cîteva ministere aparent mai grele, cel al Muncii (minister tradiţional cu probleme), unde lucrurile însă au debutat într-o manieră fericită pentru ei (mă refer la reîntregirea salariilor, si ne(mai)impozitarea pensiilor). Justiţia  era, poate, cel mai sensibil minister ajuns în ograda lor nedublat de vreun “ministru delegat”.
Scandalul numirii duetului de şefi la PG si DNA a “rezolvat” această problemă, ocazionând PNL – ului şansa de a “scăpa” de acest minister “problemă” într-o manieră neobișnuită.
Au renunţat la un minister important, în cateva ore, fără a cere altceva si fără “tradiţionalele” negocieri pe algoritm. Însă, odată cu acest minister, au avut grijă să “paseze” şi întreaga responsabilitate cu privire la mersul viitor al justiţiei.
Astfel, această  perioadă găseşte PNL – ul într-o postură, cel puţin interesantă (rămîne de văzut cât este și de câştigătoare).
Este partener într-o coalitie aflată la guvernare, deţine aparent ministere grele, golite însă de conţinut, dar şi de posibilităţi, fapt ce generează nemulţumiri clare în randurile membrilor.
Mediatic analizand, nu se dezice de măsurile luate, dar nici nu excelează în apărarea lor, lăsând această sarcină PSD – ului.
Singurul moment în care au fost foarte vehemenți (împotrivă) a fost tocmai scandalul cu numirea procurorilor.
Dacă, în ceea ce priveşte PSD – ul, USL şi-a atins obiectivele, aducându-i la guvernare, pentru PNL situaţia este mai grea.
Ei au de dat, conform înţelegerii, preşedintele ţării.
Spre deosebire de PSD, care a asumat, cel puţin oficial, lipsa unui candidat propriu la preşedinţie, PNL se află în acest moment într-o menghină greu de gestionat.
Trebuie să participe la guvernare de maniera în care eventualele nemulţumiri să nu se răsfrangă asupra lor, cu atît mai puţin asupra lui Crin Antonescu.
Cu alte cuvinte, “Cine nu munceşte nu greşeşte, iar cine nu greşeşte merită promovat”.
Îmi este foarte clar, si cred că si dvs, că pentru USL clepsidra s-a întors, iar separarea celor doua partide este doar o chestiune de timp si de conjunctură.
PNL si Antonescu îşi construiesc cu atentie imaginea de depozitari ai idealurilor iniţiale ale alianţei (lupta împotriva lui Basescu şi a sistemului său), în contrapartidă cu PSD care, ajuns la guvernare, pare din ce în mai dispus la compromisurile necesare rămanerii în funcţii, inclusiv cu Basescu. Strategia este, cred eu, una pe termen mediu si lung, întrucat amintirea regimului Băsescu, si poziţionarea ca adversar al său, pot aduce procente multe.
În aceste condiţii nu m-ar mira ca, în prag de alegeri prezidenţiale să avem această separare. Conditia esenţiala pentru reuşita acestei strategii, este ca ea să se producă suficient de aproape de alegeri încat să nu mai existe timpul fizic necesar construirii unei alternative a PSD ului.
Notă: Am ales pseudonim-ul de aici.